3,801 matches
-
mult/ Căci sângele atât ne e de scurt,/ Suntem ai tăi/ și vom rămâne ai tăi,/ Aceștia care suntem buni și răi." Poetul recită solemn adevăruri despre țară și neam în numele unor tradiții și aspirații asupra cărora se apleacă și meditează: "Si-atunci vedem că veacul e al tău/ că binele apare brusc din rău/ că harul tău născut a fost din plânsu-ți... și singuri în cortegii sociale/ cuprinși de lene și de un patos sfânt/ lași uneori, viteji din când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spiritualitatea epocii noastre, poeții nu se pot despărți de cel care, de finindu-se, a spus că haru-i de la duhul sfânt". Universul dematerializat, prezent și în poezia lui Blaga, este populat de imagini grațioase; însuși poetul este un înger, el meditează asupra confruntării cu lumea, precum și asupra disciplinării raționale a unui materialism terestru, turnate în ritmica pură a imnului, a cântecului. Dar la această decantare a preocupărilor despre poet și poezie ajunge după ce trece expozitiv și didactic prin începuturile exuberante și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
idei științifice, construcții teoretice de anvergură. Numind mari spirite din sfera științei, (Ptolomeu sau Euclid), poetul elogiază efortul etern de cunoaștere și conștiința demnității umane. Pornind de la conceptul lui Ptolomeu, că pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O viziune a sentimentelor" e unul dintre cele mai lirice; universul sensibil vibrează aici într-o taină care fascinează. Ce din noi iubește și cât iubește și cum iubește? Unde și cum simțim iubirea? Dualitatea spirit-trup apare fără crispări, poetul meditează și se îndoiește de ceea ce știm despre spiritul și trupul îndrăgostit, așa se explică versurile de mai târziu, intitulate: "Despre firile contemplative, despre ce spun ele și despre unele sfaturi pe care am a le da" în care își consiliază
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și morții. Înzestrat cu o stăpânire de sine ieșită din comun și dovedind mult curaj, el nu se lamentează și nu-și ia măsuri de apărare în momentul în care află de complotul urzit împotriva sa, ci, datorită sensibilității sale, meditează asupra posibilei dispariții, vibrează puternic în fața acestei posibilități a neprevăzutului și își concepe moartea ca pe o nuntă cosmică. Astfel își exprimă atât dragostea față de natură, cât și concepția sa asupra vieții și morții, văzând în moarte o lege a
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
este vârsta iluziilor și a exuberanței. Vârsta adultă este cea a experiențelor stabile și a echilibrului. Bătrânețea este vremea reflecției și a regretelor. Tânărul este cel care privește către viitor. Adultul trăiește În prezent. Bătrânul se Întoarce nostalgic către trecut, meditând asupra binelui și răului, adesea regretând, mai mult sau mai puțin unele dintre experiențele sale de viață. Din punctul de vedere al Psihologiei Morale, atât bucuria, cât și tristețea, sunt motive care ne pot conduce către satisfacție sau către regrete
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Putem vedea În moarte, dincolo de aspectul perisabilului, o concluzie a vieții? Mulți filosofi moraliști au dat un răspuns afirmativ. Moartea celor apropiați este, dincolo de emoție, un Îndemn la reflecție, un prilej de Întoarcere către noi Înșine, care ne Îndeamnă să medităm asupra vieții, În general, și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându-ne limitele vieții, moartea ne obligă să vedem viața. Ce este viața? Cum este ea trăită? Răspunsul pe care ni-l dă moartea devine pentru noi o lecție
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și asupra propriei noastre vieți, În special. Arătându-ne limitele vieții, moartea ne obligă să vedem viața. Ce este viața? Cum este ea trăită? Răspunsul pe care ni-l dă moartea devine pentru noi o lecție morală, Îndemnându-ne să medităm asupra valorii propriei noastre vieți. Aceasta au spus-o toți, Începând cu Eclesiastul, continuând cu Seneca, Bossuet, Pascal, până la Stăniloae. Orice moarte ne pune două probleme: de ordin moral și spiritual, și de ordin medical. Le vom analiza În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
în ciuda dimensiunii lor, „atomurile” sînt, pentru el, ceva serios, care îi evocă nașterea și moartea ca procese perpetue, schimbarea și statornicia lumii. întotdeauna, numirea invizibilului dilată atenția. „Atom” intră în fluxul poetic prin preromantici, care își amintesc de el cînd meditează asupra efemerității: „Un atom de pulbere au căzut preste muntele cel înalt, o picătură de apă în ocheanul cel nemărginit, un an au trecut în noianul veșniciei și s-au mistuit; unde, unde-l voi putea afla astăzi?”, se întreba
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de masca lucrurilor transfigurate de acțiunea luminii. Fără să știe că un Abel Bonard numise havuzurile „suave ornamente ale tăcerii”10), el le caută pentru a se liniști în preajma lor, a medita și a-și imagina tablouri cum e cel de la care am pornit, veritabil spectacol plastic 11). Palatul Toamna trecută, în preajma sărbătoririi a 150 de ani de la înființarea Universității „Al. I. Cuza”, într-o dezbatere consacrată evenimentului, doi istorici îi recomandau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să se nege pe sine, inclusiv ca poet, să devină un anonim. De aci paradoxul de a vorbi uneori ca un militant al retragerii din lumea căreia îi aparținea: „Mai bine singuratec și uitat”. E unul dintre „modurile” la care meditează, dar nici acesta cert. Ruptura cu trecutul nu se face chirurgical; l-ai extirpat, și gata! Uitarea e negarea memoriei, o adevărată luptă împotriva ei, dificilă, căci memoria e în întreg corpul: o senzație o trezește, și odată cu ea se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
își pierde capacitatea de a ne îngrozi, dacă îi sînt cunoscute cauzele”, susține Konrad Lorenz, în cuvîntul înainte la Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate (trad. rom. 1996, p. 7). Fără îndoială, moartea e un pericol; cel mai mare. Meditînd constant la ea, Bacovia o îmblînzește, ajunge să nu se mai teamă de dînsa. Moartea e ca „o cădere“. Aidoma copiilor, cei mai mulți dintre poeți nu se tem să-i pronunțe numele. Uneori chiar bravează, invocînd-o prea des. De altminteri, fără
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
odată Robert Lowell, poetul din Noua Anglie, în Studiile de viață ale unui alt poet retras; el putea tot așa de bine să fi descris viața Margueritei cu Grace. Yourcenar avea nevoie de un loc îndepărtat unde să poată visa, medita și scrie nestingherită. Nu că ar fi fost o pustnică sau o arcadiană, dar să trăiești la Paris sau în orice altă metropolă timp de mai mult de șase decenii ar fi fost de neconceput. Retragerea lui Yourcenar alături de iubita
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
conferi maturitate scrierilor sale. Dorea să-și deschidă ochii, să întrezărească realitățile universului care se aflau dincolo de cele provinciale. Înainte de 1929 îl citise și imitase pe Gide, și citise despre călătoriile lui exotice. Dacă ar fi călcat pe urmele lui, medita ea, ar fi putut să dobândească înțelepciunea care îi lipsea. Frecventele călătorii în Italia îi deschiseră noi perspective: cu cât mergea mai mult cu atât tânjea să se întoarcă. Atâta timp cât pe parcursul anului 1928 Alexis rămânea neterminat, Yourcenar fusese ținută temporar
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din lumea antică romană și mai ales din Egipt. S-a dezvoltat un fel de cult, în care îi era atribuit rolul romantic al poetului rătăcit, aproape de Keats. Romancierii și poeții au început din nou, așa cum făcuseră în Renaștere, să mediteze asupra dilemei și semnificației simbolice a tinereții. Nici o țară europeană nu părea să fie imună la dominația pe care Antinous o inspira cititorilor educați: cunoscătorii colecționau monede cu chipul lui, iar literații ca Yourcenar au vizitat noile statui descoperite. Romanul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
întitulată Antinous, editorului parizian Fasquelle. Nu e de mirare că acesta a respins-o rapid 57. Dilemele privind diferențele dintre îndrăgostit și preaiubit, nerezolvate în ciuda eforturilor ei din anii '20, s-au adăugat fascinației ei pentru Hadrian și Antinous. A meditat asupra unor probleme precum gradul de simpatie dintre cei doi, felul în care iubitul idolatrizat, de obicei mai tânăr, intuiește aspirațile îndrăgostitului mai bătrân și îi dă posibilitatea să-și împlinească geniul, și sentimentul că cel mai mare geniu al
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
culturale din poezia română (post-)optzecistă, decorul urban, ușor recognoscibil pentru locuitorii urbei natale a scriitorului. Iată, de pildă, "referențialul" transparent din catalepsie (din Punțile Stalinskaya), Iașul nocturn devenit un fel de labirint în care alterul post-postmodern al lui Tezeu meditează asupra facerii poemului: "am traversat pasarela de la combinat am mers/ prin nicolina doi până sub dealul galatei maidane/ de zăpadă traseu încâlcit/ redactat cartea lui gene ajuns la clubul/ presei luat taxiuri până la jenny discutat lung cu/ pictorița călugăriță plecat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tronul lui Dumnezeu invocat în repetate rânduri în Vechiul și în Noul Testament nu mai apare ca un simbol al slavei divine, ci al perfecțiunii creatorului uman: "un cântec înalt de fecioare/ leagănă tronul de aur/ acolo trebuie să te odihnești/ meditând la perfecțiune" (Adâncul mării). Un exemplu încă și mai elocvent este oferit de îngerii ce populează întregul univers liric al lui Dan Laurențiu. Foarte rar (îngerul alb este un asemenea exemplu) ei pot fi interpretați ca "simboluri ale proximității divine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
greu se întâlnește în lirica actuală: floarea de amarylis, Pasărea-Moarte, capul "ca o meduză roșie" al lui Hipolit, Regina-Păianjen, măselarița, mătrăguna și mătasea broaștei, Vârcolacul anonim etc. tematizează aceeași obsesie a alunecării lente în vidul existențial. Nu puține dintre texte meditează pe mai vechiul raport Eros-Thanatos. Dragostea întunecată, care dă naștere și paradoxal ucide, este invocată câteodată, ca un etern Ianus bifrons ("O, dragoste,/ zeu cu două fețe,/ una mușcând-o pe cealaltă,/ însângerând-o,/ insomnie a clipei,/ levitație tristă,/ lentoare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acceptă cu greu ipostaza lor (mediocră social) de acum. Când pe scena cărții reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimbă. Ilie Moromete e, și aici, personajul unei proze superioare. Îndată ce, ieșit dintr-o lungă, mediocră amorțeală, își recapătă plăcerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proporți fabuloase. Ea stă însă sub semnul unui hotărât tragism. În spatele replicilor formulate cu aceeași dezinvoltură, se simte că mulțumirea eroului nu mai e aceeași, loturile, în parte refăcute, nu îi mai dau siguranța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
oricărei conceptualizări". Lupasco mai scrie: "Afectivitatea sau ființa este ca și acordată configurațiilor existențiale ale neființei logice, fără să putem percepe, nici ca o configurație logică, nici ca afectivitate, sursa și rațiunile, sensul acestei dăruiri reciproce"7. André Breton a meditat mult, cu siguranță, la al treilea capitol, "Logica artei sau experiența estetică". Pentru Lupasco, arta este căutarea "contradicției logice existențiale", iar estetica este "știința cuantică în germene, în fașă", o "conștiință a conștiinței". Arta unei epoci date utilizează materialul cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acea lumină intensă și de nedescris care e semnul interesului atît de rar, bazat pe relația dintre ceea ce gîndești și ceea ce trăiești. Pentru prima dată în discuția noastră, mi-a părut că ezită și mi-a spus că trebuia să mediteze singur asupra argumentelor mele. Surpriza mea de la colocviu a fost însă totală. În intervenția sa30, Abellio a subliniat cu putere că nu există opoziție între ternar și cuaternar, unul privind organizarea realității, celălalt, dinamica ei. L-am văzut chiar arătînd
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
îmbătrînește, de vreme ce orice celulă își regenerează mereu moleculele care se degradează, orice organism își regenerează mereu celulele care mor, fiecare specie regenerează indivizi muritori. "A trăi din Moarte, a muri din Viață", spunea Heraclit, un mesaj asupra căruia nu am meditat îndeajuns. Prezența paloșului exterminator asupra capetelor noastre nu ar trebui numai să ne îngrozească. Ea ar trebui de asemenea să ne determine să conștientizăm riscul robiei și al morții. Dacă ar fi prezent în conștiințele noastre, neantul nud al exterminaționismului
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
utilizabile și consumabile, adică degradate, căci nu sîntem în măsură să introducem în universul nostru mental filozofiile sau misticile care servesc drept bază acestor practici. Simțim însă mai mult sau mai puțin deslușit că yoga sau zazenul ne îndeamnă să medităm. Și presimțim că există mai multe forme de meditație, de la cele care golesc spiritul pînă la reflecțiile lente, îndelungate și profunde asupra unei percepții, a unui cuvînt, a unei idei, a unui spectacol al naturii. Trebuie să (re)învățăm să
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Și presimțim că există mai multe forme de meditație, de la cele care golesc spiritul pînă la reflecțiile lente, îndelungate și profunde asupra unei percepții, a unui cuvînt, a unei idei, a unui spectacol al naturii. Trebuie să (re)învățăm să medităm. În Europa, meditația era rezervată piosului călugăr trăind departe de lume sau filozofului care reflecta asupra unei chestiuni. Ea era menită să devină un antidot împotriva uneia dintre otrăvurile principale ale civilizației noastre, care exteriorizează, dezmembrează, fărîmițează și accelerează tot
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]