4,697 matches
-
Lucifer (1890). Așezat pe ceea ce ar putea fi o piatră tombală, îngerul căzut, cu bărbia sprijinită în podul palmei, ne fixează cu o privire pătrunzătoare, dar care este în același timp o privire oarbă, privirea vitrificată a celei mai negre melancolii. Există însă și o altă dimensiune a melancoliei, diluată, îndreptată către stările de reverie, de difuză tristețe, asociate nu unor crepuscularități cu contur patologic, ci unor sensibilități accentuate. Asociată unei état d'âme simboliste regăsim reveria, mai degrabă decât spleen
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o piatră tombală, îngerul căzut, cu bărbia sprijinită în podul palmei, ne fixează cu o privire pătrunzătoare, dar care este în același timp o privire oarbă, privirea vitrificată a celei mai negre melancolii. Există însă și o altă dimensiune a melancoliei, diluată, îndreptată către stările de reverie, de difuză tristețe, asociate nu unor crepuscularități cu contur patologic, ci unor sensibilități accentuate. Asociată unei état d'âme simboliste regăsim reveria, mai degrabă decât spleen-ul, reverie care-și face loc în tablourile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stâncos, un fundal care exclude deopotrivă detaliul sau ornamentul, dar și efectele de lumină și culoare ale impresioniștilor. De altfel, pictorul nici nu finisează trăsăturile personajului, focalizând dimensiunea meditativă pe care o revendică postura poetului. Freud compară genul proxim al melancoliei ca stare potențial patologică, cu cea normală a doliului, circumscriind starea de melancolie unei "anulări a interesului pentru lumea exterioară", ceea ce pictorul sesizează în atitudinea unui Ovidiu care întoarce spatele agitației vibrante a lumii în care a fost inserat, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumină și culoare ale impresioniștilor. De altfel, pictorul nici nu finisează trăsăturile personajului, focalizând dimensiunea meditativă pe care o revendică postura poetului. Freud compară genul proxim al melancoliei ca stare potențial patologică, cu cea normală a doliului, circumscriind starea de melancolie unei "anulări a interesului pentru lumea exterioară", ceea ce pictorul sesizează în atitudinea unui Ovidiu care întoarce spatele agitației vibrante a lumii în care a fost inserat, o lume care îi este complet străină. Însă acest dezinteres pentru lumea exterioară configurează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
indică, cu o altă mână scena fantasmală. Întors cu fața spre privitor, Ulise vede cu ochii minții, în imaginație, tabloul pe care spectatorul îl poate sesiza peste umărul lui. Frederic (Fritz) Storck realizează două sculpturi de valență simbolistă pe tema melancoliei, un Proiect de monument funerar (Amintiri triste) (ronde-bosse în marmură, 24 x 20,5 x 9,5 cm, semnat lateral dreapta cu monograma FS, nedatat, inventar 915231, 1914-1916) și Întristare (Chagrin) (ronde-Bosse în bronz, 16 x 8 x 9 cm
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ascunde chipul lipindu-l de postamentul de marmură sau de un bloc de piatră. Efectul stă tocmai în această ascundere a chipului, asociată ascunderii plânsului sau a tristeții, dar și a unui rapel către propria interioritate. Ascunsă vederii și descifrării, melancolia se reflectă la nivelul posturii care preia întregul potențial de expresivitate pe care-l avea chipul. Absența chipului transferă posturii capacitatea de evocare a celor dispăruți, tensiunea afectului în cazul Proiectului de monument funerar (amintiri triste), sau frumuseții corpului, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
evitat orice detaliu, cele două figuri feminine devin nu atât o înregistrare naturalistă a unei stări, cât purtătoare ale unei sugestii, a unei état d'âme. Theodor Pallady (1871-1956) este printre puținii pictori români care abordează o altă figură a melancoliei, revalorificată în spiritul sensibilității decadente: Ofelia. Inițial, pictorul petrece un timp la Dresda, iar la sfârșitul lui 1889 pleacă la Paris, unde până în 1991 lucrează în atelierul lui Aman Jean, după care trece în 1892 în aelierul lui Gustave Moreau
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie să se încadreze într-o demnitate estetică: "Il faut finir en beauté!". Melancolia sa s-a rarefiat până la disoluție într-o mască, ca și cea a personajului matein, Pantazi înainte de a părăsi România pentru o călătorie necunoscută. Pallady se află sub influența seccesionului Münchenez când pictează Ofelia, (ulei pe lemn 0,840 x
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Münchenez când pictează Ofelia, (ulei pe lemn 0,840 x 0,439 cm, inventar 244, semnat jos, MNAR), se pot sesiza și o serie de stângăcii, dar este un tablou de început al pictorului. Ofelia devine figura feminină emblematică a melancoliei care fuzionează cu nebunia, valorificată astfel în pictura de sensibilitate simbolistă sau prerafaelită de la Prima nebunie a Ofeliei (1884-1888) a lui Dante Gabriel Rosetti și Ophelia (1851-1852) lui Millais la Ofeliile lui John William Waterhouse, de la Ofelia (1891) lui George
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de aici o nouă viziune "domestică" sau, mai precis, domesticită asupra femeii moderne. În perioada în care Octav Băncilă se află sub influența Secession-ului și simbolismului german pictează Crinii, Bachus, Visătorul, "alegorii depărtate de realitate". Între crini, intitulat și Melancolie (între 1895-1897), poartă amprenta simbolismului, expresia femeii se nuanțează prin reverie și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie clasica ramă simbolistă din care se ivesc femeile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și prin rama florală, aerul melancolic invită la o stare meditativă. Frumusețea feminină apare dintr-o dată mai complicată, florile care constituie clasica ramă simbolistă din care se ivesc femeile adaugă aici și o fragilitate pusă în relație cu o hipersensibilitate. Melancolia nu este o simplă alegorie, ci pictura unei état d'âme simboliste, pe care C. Săteanu o asociază unei alte figuri misterioase, Gioconda lui Leonardo da Vinci. "Și acel chip diafan, cu ochi umezi, ce răsare dintr-un fond întunecat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu este o simplă alegorie, ci pictura unei état d'âme simboliste, pe care C. Săteanu o asociază unei alte figuri misterioase, Gioconda lui Leonardo da Vinci. "Și acel chip diafan, cu ochi umezi, ce răsare dintr-un fond întunecat "Melancolie" [...] tablou fascinant ce are ceva din farmecul "Giocondei""388. Melancolia se reflectă diferit la o serie de alți pictori care au multe în comun cu sensibilitatea decadentă, trecând din spațiul reveriei în cel al patologicului, al neurasteniei. Unul dintre pictorii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
âme simboliste, pe care C. Săteanu o asociază unei alte figuri misterioase, Gioconda lui Leonardo da Vinci. "Și acel chip diafan, cu ochi umezi, ce răsare dintr-un fond întunecat "Melancolie" [...] tablou fascinant ce are ceva din farmecul "Giocondei""388. Melancolia se reflectă diferit la o serie de alți pictori care au multe în comun cu sensibilitatea decadentă, trecând din spațiul reveriei în cel al patologicului, al neurasteniei. Unul dintre pictorii reveriilor feminine, ai sensibilității marcate simbolist prin sugestia unei reflecții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a naturii în cultură, dar care se transformă și într-un straniu element de seducție, un opiaceu sonor. În ciuda instrumentului apolinic, lira, spre deosebire de flautul sau naiul dionisiac, primul va reda nu serenitatea și puritatea detașată a sunetului divin, ci muzica melancoliei, a unei ireparabile pierderi, ilustrată de tragedia orfică a pierderii Eurdikei, dar și a sfârșitului său. În ceea ce privește reprezentarea lui Orfeu în arta plastică, se poate observa că sensibilitatea simbolistă operează o altă selecție a episoadelor consacrate, sau oferă o tratare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
contemplând obiectul venerației lor, le chef coupé, pe care și-l aproprie hieratic. Alexandre Séon, elevul lui Puvis de Chavannes, ne înfățișează un Orfeu la marginea unei stânci, neconsolat de pierderea iubitei sale. Pictorii simboliști-decadenți găsesc în Orfeu emblema unei melancolii fără leac, cât și posibilitatea de a sublima în artă întreaga suferință a celui care a pierdut orice rațiune de a exista. Totodată, Orfeu apare ca un efeb, frumusețea fizică, cât și extraordinara sa înzestrare artistică Orfeu reprezintă artistul prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mai difuze, aflată sub semnul imprecisului, al citatului insuficient degajat, în schimb, din aceste pânze se degajă uneori un erotism subtil, evanescent, ca marcă a Jugendstil-ului sub influența lui Klimt și Von Stück. Peisajele sale se încarcă cu o melancolie misterioasă, pe care criticul o vede în tabloul Ruine reprezentată de chipul unei femei frumoase. "Aerul ce se degajă din lucrările sale pare a fi oriental; dar lumina clară a orientului, la dânsul, cochetează adesea cu misticismul german. Opera sa
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
delicioasă și plină de mister. [...] Alăturea însă se poate vedea ușor Loghi al culorizmului oriental, feeric ca exemplu în "Idilă", "Ruine" după un apus de soare, unde în fața unui peisagiu misterios apare chipul unei femei frumoase care ar fi geniul melancoliei"428. Din punctul de vedere al lui Spiridon Antonescu, pe Loghi îl desparte de Böcklin temperamentul; pictorul urmărește o serie de teme mitologice cărora artiștii germani simboliști sau romantici le imprimă forța viziunii. Caracterul clasicizant al acestor picturi, pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura maeștrilor săi simboliști, devine doar în parte manieră, în parte constituind un propriu al picturii simboliste, cu încercarea de a crea o realitate paralelă a visului și reveriei. Pictura lui Loghi va oscila între debordanța cromatică și nota de melancolie care vine pe filiera picturii germane, topită încetul cu încetul în lumea pastelată a feriilor sale. VIII.2. Ștefan Luchian între secesionism și impresionism După cel de-al Doilea Război Mondial, critica îl recuperează pe Luchian și pe o serie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corespunde purității, fiind conotată pozitiv, iar vestimentația în iconografia lui Ripa somptuoasă, la Cecilia Cuțescu-Storck convențională alături de pletora de podoabe, coafura sofisticată etc. conotând frivolitatea, vanitatea și alte cedări lumești. În eseul pe care-l consacră lui Georges de la Tour, Melancolia II. Eseu despre poetica și simbolica lui Georges de la Tour467, Victor Ieronim Stoichiță face o analiză a acestui topos luând în considerare și una dintre realizările sale exemplare pentru mentalitatea renascentistă, pictura cu același titlu a lui Tițian, Amor Sacru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în ambiguitatea ei o frontieră fragilă între voluptate și suferință. Corporalizează ea întrucâtva enigma morții, reprezintă ea o altă figură, decadentă, a deșertăciunii, cu a cărei filozofie ne familiarizează toate acele amare memento mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor Ieronim Stoichiță o înregistrează în seria Magdalenelor pictate de acesta. Melancolia întruchipată adesea de Magdalena apare mai mult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mori din Ecleziastul? Regăsim acest topos al melancoliei în "nocturnele" lui Georges de La Tour, ca o simbioză dintre tema "vanității", specifică secolului XVII, și a reflecției düreriene, pe care Victor Ieronim Stoichiță o înregistrează în seria Magdalenelor pictate de acesta. Melancolia întruchipată adesea de Magdalena apare mai mult decât ca o expresie a prototipului curtezanei penitente (meretrix paenitens), (e.g. Thaïs a lui Parmigianino, personaj revalorizat de estetica decadentă în seria de femmes fatales), ea face trecerea "de la ambianța ermetică la cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Poe, osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o reprezintă hipersenzitivul Usher. Întregul microcosm format din locuința propriu-zisă, dar și din proximitățile contaminate poartă amprenta melancoliei maladive a personajului. Este ca și cum personalitatea acestuia s-ar dilata, ar radia afectiv pe o rază limitată care închide locul într-o bulă intimistă unde atmosfera are o densitate specifică. Personajul este izolat într-un limb ipsatoriu, de extensie nevrotică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Peter Vergo, Art in Vienna 1898-1918. Klimt Kokoschka Schiele and their Contemporaries, Phaidon Press Limited, 2001, p. 36. 375 "Eu sunt imperiul de la capătul decadenței, / Mă uit cum trec uriașii barbari blonzi, / Compunând acrostihuri indolente, / Într-un stil poleit de melancolia soarelui...". 376 Am împrumutat distincția realizată de Ion Negoițescu, în Poezia lui Eminescu (EPL, București, 1967, ediția a II-a, Editura Eminescu, București, 1970), cu privire la cele două dimensiuni ale poeziei eminesciene, cea din antume și cea din postume. 377 Apud
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aflam în apropierea a ceea ce rămăsese din ambasada Franței, cu liniile sale clasice, care privea către cele o mie de ferestre oarbe ale hotelului Adlon, distrus de flăcări. Ceva mai încolo, ruinele ambasadelor și reședințelor particulare aveau un aer de melancolie distinsă și oarecum încărcată, ce amintea de Palmira. Drapelul roșu, sfîșiat, mai degrabă atîrna decît plutea deasupra Porții Brandenburg, arc de triumf știrbit de tirurile artileriei. Pietrele sale, smălțate de nuanțele cenușii roșiatice ale apusului, păreau a fi niște ruine
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de pe strada Lecca, dacă ar avea bunul, cetățenescul gând să-și dea foc caselor, că altfel nu văd cum am putea scăpa de mizeria aceea, ca să devenim un oraș nou, un oraș modern, civilizat”. II. E. Rețeaua stradală. Transporturile „Ce melancolie infinită stârnesc drumurile românești, (...) pustii și desfundate, catifelate de praful gros din care emană, în timpul căldurilor de cuptor, o nedefinită și tulburătoare aromă de valeriană și vanilie, (...) drumuri de o monotonie sfâșietoare, evocând timpuri preistorice prin pitorescul lor primitivism”. Gândurile
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]