4,482 matches
-
sau, cel puțin, cea mai importantă legătură dintre ele o constituie - de fapt - o anume intuiție a timpului care își schimbă imperceptibil calitatea, durata, antrenând în curgerea lui, extraordinar de reală, oameni și întâmplări pe care le concretizează în tipare memorabile ale unei existențe sau ale unui destin. Acestei intuiții temporale îi corespunde intuirea unui adevăr pe care Preda știe că nu l-a putut spune în totalitate și față de care s-a simțit dator să-l mărturisească. De aceea, poate
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
dintre ofițerii superiori. Așadar, la ora 8 dimineața, oră puțin probabilă pentru un raid, de gardă se aflau ofițeri de grad inferior. În acea dimineață s-a produs un fapt de necrezut, adevărat miracol (și nu singurul în acea zi memorabilă, ceea ce dovedește că uneori se petrec evenimente care nu au nicio explicație normală, nicio justificare logică). Deci, la ora 8, ofițerul de gardă, ca urmare a unei neatenții a lăsat ecranul nesupravegheat un timp nedeterminat. Revenindu-și, speriat, cu un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
această luptă 24 avioane P-38 Lightning, cu o parte din piloți salvați, inclusiv comandantul". Mărturiile piloților se completează una pe alta, fiecare venind cu subiectivitatea propriilor impresii și emoții, însă cu toții întregind, ca pe un mozaic, istoria acestei zile memorabile. Adj.av. Ilie Dumitru (Escadrila 61): "Fără să știu cum, mă găsesc cu degetul pe trăgaci, cutremurat de bubuitul tunurilor și mitralierelor mele... Strâng virajul, pilotul american vrea să scape. O nouă rafală, și proiectilele mele urcă spre motorul din dreapta, care
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Îl amintesc și pe sublocotenentul mecanic Nanculescu, mort în aceeași zi. Pentru întreaga sa activitate pe frontul de est și în apărarea teritoriului, dar cu siguranță, în special pentru felul în care și-a condus grupul de vânătoare în acea memorabilă zi de 10 iunie 1944, Dan Vizanty avea să fie propus pentru Ordinul "Mihai Viteazul". Va primi această decorație abia pe 3 octombrie, când alianțele erau deja altele. Astfel că, pe brevet nu se poate citi decât că Ordinul i-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
dintre ofițerii superiori. Așadar, la ora 8 dimineața, oră puțin probabilă pentru un raid, de gardă se aflau ofițeri de grad inferior. În acea dimineață s-a produs un fapt de necrezut, adevărat miracol (și nu singurul în acea zi memorabilă, ceea ce dovedește că uneori se petrec evenimente care nu au nicio explicație normală, nicio justificare logică). Deci, la ora 8, ofițerul de gardă, ca urmare a unei neatenții a lăsat ecranul nesupravegheat un timp nedeterminat. Revenindu-și, speriat, cu un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
traiectoria proiectilului ar fi trebuit să treacă prin capul meu și am fost cu toții incapabili să ne explicăm prin ce minune scăpasem cu viață. Astfel, încă un fapt se adăuga, pentru mine, celorlalte evenimente extraordinare și providențiale ale acestei zile memorabile, care a debutat printr-o alarmă eronată și în același timp miraculoasă. La scurt timp după sfârșitul luptei, generalul Gheorghe Jienescu, ministrul Aerului, însoțit de Nicolae Dinischiotu, ministrul adjunct al Economiei Naționale, au venit să ne felicite și ne-au
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
distanță: munți, localități, ape, păduri și lanuri întinse și grădini. Peste tot mișunând oameni la lucru. Zborul îmi producea o mare plăcere prin liniștea și destinderea în care mă cufunda. Era, de fapt, primul zbor pe care-l făceam după memorabila zi de 23 August, cu două săptămâni în urmă, când, cu Messerschmitul meu 109G făcusem acea aterizare pe o singură roată, așa cum v-am povestit. Mai mult, pot spune că după ani și ani de război, acest zbor îl socoteam
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
să clarifice mare lucru acolo unde rațiunea exterioară nu corespunde totdeauna celei dinlăuntrul faptelor, evoluția realizându-se prin jocul capricios al progresiunii cu inerția, încât momentul saltului și rupturii nu poate fi determinat dacă nu se leagă de un eveniment memorabil -, îmi este foarte greu, poate chiar imposibil, să descriu și să precizez desfășurarea inițierii mele politice pe tărâm practic. Am vorbit de aversiunea mea față de corupția din viața politică românească, așa cum era denunțată de presa legionară. Sunt convins că simpatia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
totuși, cu această nouă ocazie, să-l descopăr printre tinerii comuniști care foiau acum în capitala Ardealului, în marea lor majoritate unguri. Pe comuniști i-a servit apoi cu mare credință toată viața, în cariera lui de diplomat și scriitor. Memorabile sunt pentru mine trei întâlniri ulterioare cu el: o dată în vara lui 1947, pe o alee a cimitirului clujean, unde adesea mă plimbam și eu ca atâția alți amatori de verdeață și liniște, excelent mediu pentru lecturi dificile și meditații
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
avuseseră de a face cu mine în clasă. Produceam o impresie generală extraordinară. Pe matematicianul Sergescu l-am mai văzut o dată, într-o sală de curs (sau de examen) la universitate, unde m-a mânat curiozitatea, la câteva zile după memorabila noastră întâlnire: era tot șleampăt, iar acum privirile și mintea lui păreau duse în nori. Poate ne-am mai fi întâlnit, dacă în toamnă cursurile Facultății de Științe nu s-ar fi deschis la Timișoara, în refugiu. Afară, în curtea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care chemau la luptă. Frământându-mă în această mulțime și urlând și eu în rând cu ceilalți, am zărit sus, printre oratorii care înconjurau pe profesorul Emil Hațieganu, național-țărănistul bine cunoscut („fost și viitor ministru“ - ca să folosesc și eu vorba memorabilă a altui politician român, din vremea ocupației germane, în Primul Război Mondial), la dreapta și la stânga lui, pe Grigore Popa și Victor Iancu. Degeaba însă, fiindcă lumea a început curând să împacheteze; și eu cu mama de asemenea, căci tatăl
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
sute de români... sau mii! Aici sunt câteva sute sau mii într-un oraș. Fiecare își vede de treaba și de dorul lui și de cercul său. Acum câteva luni am fost fericită alături de o familie de români. O zi memorabilă. Într-o după-amiază oarecare m-am trezit mâncând șuncă afumată din Ardeal, castraveți murați și gogoșari cu aroma soarelui din grădină. Gusturi uitate și glume despre prășit... El, zidar cu palmele grele și unghiile mâncate de ciment, povestea hâtru cum
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vor bitorii și scriitorii limbii la care Cioran a renunțat ădupă ce a în zestrat-o cu cinci cărți fără pereche), să traducem în româ nește din limba lor subtilă, elegantă, pătrun ză toare, veninoasă și plină de primejdii, aceste texte memorabile, scrise între sfârșitul secolului al XVII-lea și mijlocul celui de-al XIX-lea. Traducându-le, pariul meu n-a fost unul, derizoriu, cu mine, ci cu limba aceasta a noastră de la Dună rea de Jos, un idiom de ale
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
era trebuință, pentru că ele nu erau nici de tot bune; se remarca la ele mai mult tâlc decât vervă, mai multă pricepere decât talent; nici urmă de ceva șocant sau ridicol, dar nimic care să iasă în relief, nici o formulare memorabilă, nici un cuvânt cu sare. Deznodământul venea la capătul a cinci acte, așa cum le vine moartea bătrânilor, pentru că toate au un sfârșită Duc de Lévis, Souvenirs et portraits, Domnul Le Pelletier de Morfontaine, care a fost multă vreme staroste al negustorilor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
nu învățase. A aplicat istoriei cunoașterea oamenilor, pe care o dobândise în societate; și citirea câtorva istorici o pusese în situația de a discerne dintr-o privire motivele secrete ale acțiunilor publice și toate meandrele sufletului omenesc. Când o revoluție memorabilă a făcut să se nască în mintea majorității francezilor speranțe care au fost multă vreme înșelate, ea a îmbrățișat această revoluție cu entuziasm și și-a urmat cu bună credință impulsiunile inimii și convingerile minții. Au cuprins-o toate gândurile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la drepturile și la demnitatea speciei umane, avea veselia cea mai picantă, gluma cea mai ușoară: nu spunea vorbe frapante, care să poată fi reținute și citate în sine, și, după mine, acesta era încă un farmec al ei. Vorbele memorabile de genul acesta au neajunsul că omoară conversația; sunt, ca să zic așa, niște focuri de armă trase în ideile altora și care le ucid. Cei care spun asemenea vorbe de duh au aerul că stau la pândă și că spiritul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
muzica. Propozițiunea vrea să spună că ne-a ținut de mână câtă vreme căutam o ieșire din labirintul romanului English Music: am plutit printre sentimente și idei și am poposit pe pajiștea veșnic verde a sensibilității autorului. E o experiență memorabilă. Am fost în tovărășia unui artist ce practică toate artele, o ființă de aici și de dincolo deopotrivă; am gustat din harul inexprimabil al veșniciei. Poate tocmai de aceea cartea pare să fie atât de intens de taină. De la prima
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scapi pe tine", nimic nu poate opri sau întoarce deterioarea. Larkin e sufocat de indignare: "De ce nu urlă?" Ca și Emily Dickinson, Larkin e cel mai în formă când cercetează, ba chiar înscenează moartea. Versurile de acest fel sunt toate memorabile. Bătrâneții Larkin îi spune "copilărie răsucită". Întreaga lui poezie, ca și a lui Eliot, e oarecum răsucită. Prinde putere și dragoste de viață, de frumusețea realului, abia când îmbătrânește. Îl împinge în poem același sentiment al pierderii, pe care era
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în voi". EF. Mărturisesc că nu la Yeats mă gândeam. E vorba de teama disperată că am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. LV. I Have Seen Worse Days Turn se încheie tot cu un vers memorabil: "Cum schimbăm vremea sângelui?" Păstrezi ce e mai bun pentru ultimul vers... EF. Încerc să-mi sfârșesc poemele într-un mod memorabil, folosind uneori chiar și rima pentru a întări finalul. Atunci când scriam poezie cu gândul la versul liber american
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copiilor mei talentați și inteligenți. LV. I Have Seen Worse Days Turn se încheie tot cu un vers memorabil: "Cum schimbăm vremea sângelui?" Păstrezi ce e mai bun pentru ultimul vers... EF. Încerc să-mi sfârșesc poemele într-un mod memorabil, folosind uneori chiar și rima pentru a întări finalul. Atunci când scriam poezie cu gândul la versul liber american, nu mă prea foloseam de rimă. După ce am tradus-o pe Marina Țvetaeva din rusă, am ajuns să prețuiesc strofele și să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decât o singură generație. Ar fi păcat să nu folosim prilejul, când avem de-a face cu o astfel de deschidere literară și filozofică. LV. Proza ta invită comentatorul să citeze, aproape îl împinge s-o facă. Sunt nenumărate fraze memorabile, care ar putea trece drept scurte poeme. Construiești situații simbolice, de o mare sensibilitate. Nu construiești intrigi, ci vieți. Intriga romanelor tale e sumară, dar complicațiile, încărcătura de viață o copleșesc. Ce reacție aștepți de la cititor? GS. Îmi place ideea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Straturile de experiență acumulată alcătuiesc o viață unică, diferită de altele. E întotdeauna mai mult decât se vede. Găsesc că romanul e cel mai potrivit să pună în lumină acest adevăr. Îmi face plăcere că unele din frazele mele sunt memorabile și invită critica să le citeze, și că situațiile construite de mine au forță simbolică. Sper că acestea se trag din dorința mea de a scrie despre acel miez al experienței care ne e comun tuturor. Nădăjduiesc să ating universalul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
primează în cadrul scrisului jurnalistic, dar "relația fatică" cu cititorii impune selecția atentă a mijloacelor de exprimare. Chiar dacă "presiunea mediatizării vieții politice implică în primul rând determinarea "agendei" în funcție de "barometrul" opiniei publice și difuzarea ei în cadrele unui discurs accesibil, seducător, memorabil"397, Eminescu impune direcții tematice particulare și grile de lectură care suscită interesul și responsabilitatea opiniei publice privind actele politice. Jurnalistul se remarcă prin cultivarea unui limbaj interpretativ, de analiză critică a evenimentelor politice, prin afirmarea opțiunilor și atitudinilor personale
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
român, ca orice public din lume, trăiește în prezent și puțini, prea puțini se interesează de trecutul țării lor"411 și că ignorarea experienței înaintașilor împiedică procesul de modernizare a țării. În publicistica eminesciană, trecutul este ilustrat de figuri istorice memorabile, de fapte de eroism care dobândesc valoare exemplară pentru generația contemporană. Transfigurarea utopică a trecutului, trecerea sub tăcere a aspectelor negative, se înscrie în trama mitului vârstei de aur, bogat ilustrat de scrisul eminescian. Dezamăgit de actele clasei politice românești
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o voce lirică de o puritate și de o gravitate extraordinară. El este pentru mulți, Poetul; și va rămâne Poetul, indiferent de chipul pe care îl va lua de aici înainte poezia. Neîndoielnic, nu tot ce a scris Labiș este memorabil, dar nu există un singur vers în care Vocea Poetului să nu fie perceptibilă, ca o muzică subterană, inalterabilă. Deschidem la orice pagină, „Primele iubiri” și suntem uimiți să auzim această voce în discursivele poeme autobiografice, în narațiile nesfârșite, în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]