3,813 matches
-
simțit o dragoste imensă pentru această așezare pitorească, uriașă, imprevizibilă, populată, colorată, aglomerată, luminată, colcăind de viață și necunoscut. Mishima Vineri 8 februarie 2002 - Iași Intimitatea Nu va fi povestită Nici floarea ruptă Îmbrăcându-te Cu sufletul sfâșiat Înțelegi totul Minunează-te De fiecare surâs Și vei fi curat Pământul din vas Culoarea și focul tău: Ești nemuritor (pentru Liviu) 26 februarie 2002 - sala Pruteanu Peste o jumătate de oră ne întâlnim din nou cu Alexander Hausvater, pentru a începe un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dintre cele mai frumoase orașe ale țării este o crimă, și refuz să mai vorbesc despre asta, pentru a putea să mă bucur de aerul locului care pentru mine a rămas neschimbat și mă învie. Am intrat în 3 biserici minunate pe care acum le-am redescoperit. Înainte părându-mi-se normal să exist în preajma lor. Bisericuța de lângă fosta școală cu ceas, acum muzeu de istorie, biserica de lângă Primărie, și biserica de vis-a-vis de Hotelul Alutus, unde am fost botezată eu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
își fac treaba, care nu, unde sunt diplomați și unde cârpaci, unde sunt vorbitori de limba română și unde asasini ai limbii române. Primeam multe telegrame cu caracter economic în care ambasadele informau și reclamau neregulile din acest domeniu. Mă minunez și acum când îmi aduc aminte: celuloză vrac exportată în Austria în vagoane de unde se descărcase negru de fum, costume pentru RDG fără căptușeală, bocanci pentru soldații "prietenului" Gaddafi, care la primul "pas de front" au rămas fără tălpi, locomotive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care se spune că este plaja cea mai frumoasă a nordului Chile , intrând puțin și în Parque Nacional Pan de Azucar, incredibilă zonă de exuberantă vegetație și populată cu vulpi, guanaco (cămila sud-americană), lame, pinguini Humbold, nutrii, foci.... A fost minunat! Ne-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate că puteai să le atingi cu mâna. Trăiam o senzație ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a volatilizat pe veci, rămânând pentru urmași doar "Dosarul flota", închis deocamdată "în coadă de pește"! Oferta chiliană în domeniu avea să-mi apară totuși pe neașteptate într-o zi, când secretara mi-a anunțat vizita unui "señor". M-am minunat când l-am văzut un macho de 2 metri, brunet, cu trăsături pronunțate sud-americane, părul pana corbului bine uns, costum, cu fundă la gât! Caramba! Era din Punta Arenas, auzise de interesul nostru pentru pescuit și venea să-mi propună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
frontiera cu Argentina. Din toată suprafața, 1500 de hectare erau plantate cu soiuri albe Sauvignon alb, Chardonnay, Riesling -, restul cu soiuri de vinuri roșii Cabernet Sauvignon, Merlot, Shiraz, Malbec, Pinot Noir, Carmenier... După vizitarea pitoreștii localități Pirque, aveam să ne minunăm de instalațiile de vinificare de ultimă generație și de hrubele companiei, admirând celebra zonă "Casillero del Diablo", un loc de legendă se spune că Don Melchor, observând dispariția repetată a unor sticle de colecție, a lansat zvonul că în hrubă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care în subsolul imens al clădirii a pregătit pe 4 mese la fel de imense 2 butoaie cu vin, unul roșu și altul alb, și un hectar de brânzeturi, care de care mai apetisante, pâine, nuci, struguri și... cam atât! A fost minunat! Știați că Franța e cea mai democratică țară din lume, nu pentru Revoluția de la 1789 sau Comuna din Paris, ci pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi?) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
permanent contra condițiilor și prețurilor impuse de cel mai mare importator SUA (importă anual circa 18-20 de milioane de saci, circa 20% din producția mondială). Am avut ocazia de a vizita câteva mari plantații de cafea și de a mă minuna de procesele prin care trece bobul de culoare roșiatică până ajunge la parfumata cafea. E o muncă migăloasă, dură, și pentru cei care o fac prost plătită. Am citit prin ziare și am văzut la televizor eforturile brazilienilor de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Rio în 1981, la întoarcerea din Chile, și apoi în 1991, cu ocazia prezenței la Bienală. Acum era altceva, nu mai eram "pe fugă", aveam timp destul ca să-l văd, să-l observ, să-l analizez și să mă minunez. Când doream să mă odihnesc, să-mi liniștesc mintea și să-mi limpezesc ochii, trăgeam o fugă spre apusul soarelui sau seara la Copacabana. Uneori mergeam doar cu soția, alteori cu încă o familie din Consulat, pentru mai multă siguranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde însuși marele Napoleoan avea să ducă o crâncenă bătălie în 1812. Pe la vestita universitate din Salamanca au trecut vestite nume , printre care Hernan Cortes, Cervantes, Ignatio de Loyola, viitorul cardinal inchizitor, Miguel de Unamuno... Am vizitat universitatea, m-am minunat în fața zidurilor străvechi și a majestuosului portal, am discutat cu conducerea universității unele aspecte ale legăturilor directe de colaborare, am răsfoit fișierele bibliotecii pentru a vedea cum stăm cu cartea românească (și nu stăteam deloc bine). Am vizitat apoi principalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-l pe cunoscutul, bravul și încercatul nostru voievod. L-am plasat și pe "Contele Dracula" între "două sticle" și, pe baza principiului "mulți văd, puțini cunosc", i-am plimbat pe cei doi, blândul Brâncuși și bătăiosul Vlad prin tot Uruguayul, minunând mii de vizitatori cu cele două expoziții "originale"! La cele de mai sus, ca pete de culoare, adăugam piese ceramice, ștergare, instrumente muzicale populare, ii, brâie, toate achiziționate din propriul buzunar și transportate în propriile bagaje. Expozițiile menționate, însoțite de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și Bucovinei etc. Astfel, Florica Musicescu (18871969ă, profesoară vestită de pian la Conservatorul din București, fiica lui Gavriil Musicescu, avea dreptate când spunea: „ĂSora mea mai mare, mama lui Păstorel Teodoreanu, avea o ureche absolută (auz absolută de care se minuna și tatăl meu”. Concomitent cu activitatea didactică și dirijorală, Sofia Teodoreanu a îmbunătățit repertoriul coral, armonizând mai multe cântece pentru trei voci egale. Sofia Teodoreanu l-a ajutat pe folcloristul Alexandru VasiliuTătăruși în punerea pe note a celei dintâi culegeri
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
impulsul ascuns al unei fraze sau intenția la care nu se gândise decât intuitiv când a scris o anumită replică. Această perioadă de repetiții În elegantul spațiu de la Cottesloe (corespondentul londonez mai sofisticat al Sălii Atelier din București) a fost minunată, cu actori aleși prinaudiție (Naționalul din Londra nu dispune de o trupă fixă), pasionați să descopere atmosfera misterioasă descrisă de Lan, Între două lumi - Între Occident și un spațiu nedefinit „undeva În Balcani, Într-o țară În criză“. În colaborările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a cerut să fac parte din procesiunea de deschidere. Așteptând semnalul de intrare În uriașa sală de dans În care e transformată opera pentru o noapte, Holender s-a apropiat de mine și mi-a șoptit, evident emoționat: „Nu e minunat că am ajuns noi, românii, să deschidem balul Vienei?!“. Am fost plăcut surprins să văd că În culmea succesului, având orașul imperial cu toate intrigile lui În buzunar, Holender se gândea la plaiurile mioritice! Shakespeare, my way... În fascinanta sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
elanuri, mai ales când surzenia ei tot mai acută o făcea să răspundă unor Întrebări pe care nu le punea nimeni, aveau drept urmare o tăcere penibilă, și nu declanșarea spectaculoasă a unei causerie vioaie. Și zău că franceza ei era minunată! Ce rost mai avea să strâmbi din nas fiindcă avea o fire posacă, idei banale și o cultură superficială când graiul ei presărat cu perle era ca un susur, ca o sclipire și la fel de nevinovat de semnificații ca păcătoasele aliterații
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aparatul pe care am Înțeles că nu-și putea permite să și-l procure. Și-a fixat la Început greșit stânjenitorul obiect, dar nici nu și-l pusese bine că s-a și Întors spre mine cu o privire uluită, minunându-se cu lacrimi de fericire În ochi. Se jură că auzea fiecare cuvânt, fiecare șoaptă a mea. Nu le auzise pentru că, având Îndoielile mele, nu rostisem nici o vorbă. Dacă aș fi rostit vreuna, i-aș fi spus să-i mulțumească
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
viață și să Înlocuim pardoseala acoperită cu covoare a expresurilor internaționale, cu pardoselile murdare și fumul stătut, de trabuc, din Schenellzug-urile care se clătinau și miroseau a smoală. În orașele străine, ca și În St. Petersburg, rămânea Încremenit În fața magazinelor, minunându-se de niște produse care pe noi ne lăsau total indiferenți. Era pe punctul de a se căsători, nu avea altă avere decât salariul și Își plănuia viitoarea gospodărie cu cea mai mare grijă și seriozitate. Din când În când
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sovietică; Încă mai apăreau ziare liberale; tata ne-a condus la gara Nikolaevski și, așteptând Împreună cu noi, s-a instalat la o masă Într-un colț al bufetului pentru a scrie imperturbabil, cu scrisul lui curgător, „divin“ (cum spuneau zețarii, minunându-se de absența corecturilor), un articol de fond pentru muribundul ziar Rech (sau poate pentru o publicație scoasă de urgență) pe acele fâșii speciale de hârtie liniată care corespundeau cu coloanele de tipar. Din câte Îmi amintesc, principalul motiv pentru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lui Îl Încălzeau și Îți țineau și ție de cald, de vreme ce tot ce aveai de făcut ca să nu-ți Înghețe degetele delicate era să ții una din mânuțele lui, când În dreapta când În stânga, schimbând mâna cam la fiecare minut și minunându-te câtă căldură degaja trupul unui bebeluș mare. 3 Pe lângă visurile de velocitate sau legat de ele, există În fiecare copil aspirația esențial omenească de a remodela pământul, de a acționa asupra unui mediu friabil (dacă nu este marxist sau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
desigur... Înțeleptul Daniil... De mult doream să te cunosc... Ridică-te! Îi întinde mâna. Doamne! Nu-s vrednic de așa cinste, îngână Daniil gâtuit de emoție. Să... să nu te mai cunosc... Măria sa Ștefan Vodă! plesnește el palmă de palmă minunându-se, cu bucurie. Ștefan, cu un rânjet amar, sarcastic: Întocmai! "Io Ștefan Vodă, din mila lui Dumnezeu, Mare Voievod și Mare Domn a toată Țara Moldovei!" În carne și oase!...Mai ales oase!... "Magnific"! rostește și desface larg brațele, febril
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rău!... Îl vezi pe Marele Ștefan "Catapeteasma", "Sabia" și așa mai departe îl vezi lepădat, cetluit într-o cușcă zăbrelită, ca pe-o lighioană spurcată, dat în târg prin toată Împărăția, ca orice nespălat de osmanlâu să-l poată scuipa minunându-se cât de pricăjit și împuțit e "ghiaurul moldovan" plin de ifose, că s-a dat mare crezând o clipă că poate umbri gloria nepieritoare a "Marelui Fatih Fratele Soarelui", ce, numai cu un deget, l-a trosnit ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce este al Cezarului." "Strălucită" și nu prea. Numai eu știu unde am greșit. Se putea și mai bine. În război și în dragoste, toate mijloacele sunt îngăduite ca să birui... Și orice greșeală se plătește... Mai bine decât atâta?! se minunează Vlaicu. Știu! Constantinopolul! răbufnește Șendrea dând de dușcă clondirul. Ștefan se dezlănțuie în hohote mari de râs: Nu ți se pare, Șendreo, că te-ai prea împărtășit din sângele Domnului? Suntem prea mici pentru pozne atât de mari... Să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Stanciu, Bodea. Ștefan, cu palma pe inimă, smerit: Domnul din inimă vă mulțămește! Haide! Hai!... Care mai dați?! Care mai dați?! Mihail, fâstâcit, rușinat, îngână: Eu ... eu... și eu aș da... dar... dar n-am... N-ai?! Cum așa?! se minunează Ștefan. N-ai?! O sfoară, o sforicică, ceva, acolo?! Nimic n-ai?! Fantastic! Ați auzit, boieri dumneavoastră?! Boier! Mare boier! Și n-are! Mare spătar! Și n-are! Unde s-a mai pomenit?! Boier și să n-aibă?! Stanciu mormăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
frânge de mijloc, apoi cu salutul roman: "Ecce homo! Fortissimus athleta Christi! Morituri te salutant! Ave!" Ștefan râde și stupește în vânt, de deochi: Vade retro Satana! Maria aplaudă: "Miracoloso Stephano! Voywodae Miracoloso!" Ștefan, hâtru, își pipăie mușchii brațului încordat minunându-se: De când cu "Podul" ista, am ajuns circ: "Atlet de renume mondial!" Un "circ" ce va rămâne în istorie! spune Țamblac. M-am umflat, îs numai puf și fulgi, râde Ștefan. Cuvintele-s palide pe lângă sacrificiile voastre, spune Maria. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe deșălate, ca un tatar. Voichița, îmbujorată, cu ochi strălucitori, tremurând, zice cu mândrie: Taica m-a-nvățat. E un călăreț neîntrecut. În Poiana Zânelor, erau florile precum un covor. Și chiar sunt zâne, acolo, în poiană? face a se minuna Ștefan. Sunt! Da' nu s-arată decât în miez de noapte cu lună plină, când încing hora în jurul lacului, povestește ea cu însuflețire. Ce spui? Da! Zânele-s bune... Sunt și iele, însă. Măcar că-s frumoase, ele sunt rele-foc! Dansează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]