6,419 matches
-
În același loc și, mai ales, nu se afla În defensivă. Ataca prin deplasări rapide, răsuciri, Întoarceri, surprindea mereu pozițiile nesigure sau ezitările adversarilor, ocupa, parcă, locul pe care l-ar fi putut ocupa zece oameni. Părea că e un miracol sau o pură Întâmplare care nu ar putea dura mai mult decât o clipire de ochi. Dar iată că dura. Undeva, În centrul Cuceritorilor, se formase o linie de arcași care scoseseră săgețile și ochiseră spre căpitan. Și abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imagina acum. Ea va trece prin timp și va spune enorm despre Moldova acestor ani. Poate că, Într-un fel, ea va intra În definiția acestui ciudat popor de sorginte latină. În orice caz, nimeni nu credea că un asemenea miracol este posibil. O Întreagă armată otomană zdrobită și hăituită trei zile și trei nopți este cel mai rău coșmar al sultanului Mahomed al II-lea. Tot de la Gianluca am aflat detalii despre tine și despre tatăl tău. Cred că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
noua sa identitate. Până când, Într-o noapte, va părăsi caravana. Și, În zori, va găsi o alta, mult mai În față. Unde va fi, din nou, altcineva. Era un alt fel de a fi Nimeni. Trebuia să treacă neobservat. Altminteri, miracolul din deșertul Gobi nu se va repeta. Atunci știuse totul despre cei care voiau să-l ucidă. Îi urmărise din depărtare, așa cum călăreții arabi În burnuzuri albe urmăreau acum caravana. Știa câți sunt, ce arme au, cât de obosiți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu putință, Primul Cuceritor Îngenunchie. Cei doi Cuceritori rămași În viață erau străbătuți de teama animalică a apropierii morții, dar nu erau capabili să se smulgă acelor incredibile momente de luptă a puterilor magice. Amir simțea că asistă la un miracol și că, prin acest miracol, profeția lui Nogodar se Împlinește. Tânărul din tablou devine stăpânul Ordinului Cuceritorilor. Dar parcă totul era un vis. Primul Cuceritor se prăbuși pe podea și Încercă să se târască spre Ștefănel, dar aerul era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cei doi Cuceritori rămași În viață erau străbătuți de teama animalică a apropierii morții, dar nu erau capabili să se smulgă acelor incredibile momente de luptă a puterilor magice. Amir simțea că asistă la un miracol și că, prin acest miracol, profeția lui Nogodar se Împlinește. Tânărul din tablou devine stăpânul Ordinului Cuceritorilor. Dar parcă totul era un vis. Primul Cuceritor se prăbuși pe podea și Încercă să se târască spre Ștefănel, dar aerul era prea greu și prea rece, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosea din timp În timp, schimbându-i bandajele. Până când În locul doctorului sosi Ali beg. - Mă bucur să văd că ești În viață, căpitane... spuse comandandul spahiilor, așezându-se pe un scaun lângă patul lui. Medicul spune că e un adevărat miracol. Conform științei medicale, trebuia să fii demult la picioarele lui Alah. Dar poate că, În infinita lui Înțelepciune, Alah te-a cruțat de moartea prin săgeată ca să te păstreze pentru moartea sub fierul roșu. Știm amândoi că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să fi murit de cel puțin trei ori până atunci. Dar inima continuase să bată, iar organele esențiale continuaseră să funcționeze. Nu era vindecat, dar nici nu se prăvălea În neființă. Pur și simplu rezista. Și tocmai această rezistență constituia miracolul. - Regret... spusese, cu o zi Înainte, medicul. Simt că prezența mea e inutilă aici. Ceea ce se Întâmplă cu acest bolnav e peste puterile mele de Înțelegere. Nimeni nu răspunsese. Fusese doar un schimb de priviri Între Amir și Alexandru. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cedase rugăminților căpitanului, care nu vedea ce rost ar fi avut să rămână la Suceava fără a putea face nimic, preferând să se retragă la Albești, unde aerul, codrii și liniștea Îi puteau ajuta Însănătoșirea. Tratamentele medicilor nu puteau face miracole. Unele părți ale trupului Începuseră să se vindece, dar altele nu. Brațul drept nu voia Încă să se miște, cum nu voia nici piciorul drept. Nici mersul și nici călăria nu erau deocamdată cu putință. Dar respirația redevenise normală, semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o Întrebare pentru mai târziu sau pentru niciodată. Acum, se aflau cu toții În fața Apocalipsei. - Ascultă, Alexandru, reluă Oană. În ultima vreme m-a chinuit Întrebarea dacă a fost bine sau nu să pleci din Veneția. Pentru mine a fost un miracol așteptat vreme de mulți ani. Alături de tine și de Erina am fost... aproape fericit. Sunt mândru de tine. Dar acum vreau să-mi promiți două lucruri. Primul că nu te avânți În luptă fără să fie absolută nevoie și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aveau misiunea de a asigura liniștea În spatele frontului. Murgenii erau destul de aproape de Vaslui, iar Vasluiul era locul celei mai mari Înfrângeri a sultanului. De aceea, ținuturile Bârladului trebuiau păzite atent și călcate apăsat. Vasluiul din iarna lui 1475 fusese un miracol. Dar acum, ocupația otomană era o realitate ce nu mai putea fi sfidată de nimeni. Turcii erau la Murgeni. Turcii erau la Vaslui. Până la urmă, Mahomed spălase rușinea lui Soliman. Armatele lui urcau pe Valea Siretului și pe Valea Bârladului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era Învins. Iar Mahomed Își meritase numele de Fatih. Cuceritorul. Din crâmpeie de discuții, din laude și strigăte, din povestiri ale ienicerilor amețiți, Oană Încercă să recompună tragedia de la Valea Albă. Se așteptase la ea, dar sperase, totuși, Într-un miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan reușise, totuși, din câte Înțelegea căpitanul, să țină În loc valurile de ieniceri vreme de șase ore. Ba chiar existase un moment În care urdia Încercase să se retragă. Arcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de Fatih. Cuceritorul. Din crâmpeie de discuții, din laude și strigăte, din povestiri ale ienicerilor amețiți, Oană Încercă să recompună tragedia de la Valea Albă. Se așteptase la ea, dar sperase, totuși, Într-un miracol. Iată că, de data asta, nici un miracol nu se produsese. Ștefan reușise, totuși, din câte Înțelegea căpitanul, să țină În loc valurile de ieniceri vreme de șase ore. Ba chiar existase un moment În care urdia Încercase să se retragă. Arcașii voievodului stăpâneau pădurea, iar vitejia răzeșilor conduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sub puterea furtunii. Și vei ști că am ajuns. Vei putea scoate spada și vei putea spune voievodului tău: să pornim la luptă, Doamne, căci victoria va fi a noastră. Și atunci mă vei vedea. Încercă să alunge senzația de miracol, de sfințenie și de nefiresc din tot ceea ce se Întâmplase și Îl Întrebă pe Ștefan, cu un aer contrariat: - Toate ca toate, dar de unde... Doamne iartă-mă... știa de mănăstire? 1 august 1476, ora 19.30, Dealurile Sucevei Gărzile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel Sihastrul avea dreptate! Poporul țării ăsteia n-a fost Învins! Acesta e adevăratul miracol! Simioane! Uită-te În ochii mei și spune-mi Încă o dată: ești sigur că nici una din cetățile Moldovei n-a căzut În fața lui -Mahomed? - Nici una, măria ta! - Așadar, eu am fost Învins la Valea Albă, dar Moldova a rezistat pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uciși, cu toții, la Valea Albă. Nu mai era nici spătarul Mihail, căzut În luptele cu tătarii. Și, mai ales, nu mai era căpitanul Oană, umbra lui, salvatorul lui În atâtea Încercări grele, strategul de geniu care găsise, Întotdeauna, calea spre miracolul victoriei. Totul se schimbase. Se Încheiase o epocă. Și nimeni nu putea ști dacă o alta va Începe, tot sub sceptrul său și tot sub flamura cu cap de zimbru a Moldovei. Sau poate că nu. Poate că măcelul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pozițiile! repetă voievodul. Lărgiți flancurile, ca să nu fim Înconjurați prin păduri! Nici un pas Înapoi! Ștefan Întoarse privirile spre Alexandru. Tânărul simți privirea voievodului, dar nu-și putu desprinde ochii de focul care se apropia. Odată cu focul acela, se apropia un miracol. * - Trebuie să ne apropiem cumva, spuse Oană. Trebuie să-l Înștiințăm pe Ștefan că Mahomed e aproape. Altfel, se va repeta tragedia de la Valea Albă. Erina vru să spună ceva, dar tresări la auzul tunetelor care se apropiau și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se dacă nu cumva făcuse o greșeală fatală așteptând un miracol. Nu fusese nici un miracol. Fusese doar ceață. * - Nu se poate... murmură Erina, cu ochii măriți de uimire. Oană se opri și el, ascultând zgomotele din jur. Pădurea fierbea. Nu se auzeau tropote dinspre zona În care se afla voievodul. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se dacă nu cumva făcuse o greșeală fatală așteptând un miracol. Nu fusese nici un miracol. Fusese doar ceață. * - Nu se poate... murmură Erina, cu ochii măriți de uimire. Oană se opri și el, ascultând zgomotele din jur. Pădurea fierbea. Nu se auzeau tropote dinspre zona În care se afla voievodul. Ceea ce Însemna că era Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel rămase tăcut. Pietro nu Îndrăzni să dea pinteni calului. În jurul lui, Apărătorii așteptau fără să știe ce urmează. Cu toții erau copleșiți de revenirea celui de-al doilea fiu al căpitanului. Nimeni nu mai avea nici o Îndoială. Participau la un miracol. - Du-te, Pietro... spuse, blând, Ștefănel. Schimbă strategia luptei... lasă-mă să-l alung pe Mahomed... și urmărește-mi mișcările... vei Înțelege unde am nevoie de ajutor... Nu-i spune Încă nimic tatălui meu... e prea bolnav... vor veni toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dureri. Ajunsese până acolo, după zile de căutări. Era bolnav și obosit. Vedea cu greu. Nu Își putea mișca decât brațul stâng. Dar, chiar și așa, era cel mai bun strateg pe care Îl avea. Iar sosirea lui era un miracol. Îi acordase dreptul de a prelua conducerea bătăliei, fiindcă știa că vechiul său prieten este singurul care Îl poate Învinge pe Mahomed. Altă bătălie nu mai putea exista. Acesta putea fi Începutul eliberării Moldovei. Sau sfârșitul. Cosmin avea dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
asta de asemănare a unei zile cu alta, în desfășurarea zilelor așa de uimitor deosebite una de alta. Cu aceleași elemente simple în liniile lor principale - cu cer, cu soare - succesiunea neisprăvită a acelor felii de timp în spațiu crea miracolul unei reînnoiri perpetui și pe acel, mai mare încă, al asemănărei atmosferice perfecte. Căci Mini, firește, nu îngăduia acei oameni care cred că toate zilele sunt la un fel, decât așa cum îngăduia orice alte forme opace ale vieței. Mai avea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înțelepciunii, care m-a călăuzit pe drumul sinuos și abrupt al vieții. Mă închin iubirii adevărate și curate care mi-a colorat și înnobilat existența. Mă închin speranțelor și viselor dătătoare de optimism și avânt spre viitor Mă închin vieții, miracolul divin, care din păcate ne este oferit o singură dată. Mă închin pământului, care mă suportă, mă hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnica odihnă. Urare Românie, ești mamă iubitoare, cu pământ roditor binecuvântat de Dumnezeu și sfințit
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un abac sau se completează din condei o coloană de cifre, se îneacă. Toată lumea lui ține de-acum de domeniul trecutului. Asta ar trebui să fie totul. Dar micile miracole se întrețes mereu în tiparele oricăror evenimente grandioase. Forrester se împiedică de ceva. Apa îl izbește în piept, dar capul îi rămâne deasupra și poate respira pe gură și pe nas. O pereche de mâini mici îl prind de încheieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ezită, formând încet literele cu un scop anume, fără îndoială conștient, ca și ocrotitorul său, de importanța specială a momentului. — Aici, băiete. Gata. Așa cum și-a dorit răposatul tău tată. Bridgeman încuviințează. Este un individ destul de arătos, ceea ce este un miracol în sine. Spavin își amintește ziua în care bunicul acestui Bridgeman, care se numea tot Jonathan, l-a adus în birou pe fiul său, un băiat greoi, și a anunțat că dorește să facă toate aranjamentele pentru a-l stabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu capul în nori, n-o să priceapă nimic din internet. Primul lucru pe care l-am făcut când am înțeles ceva a fost să-i trimit un mesaj electronic. Când l-a primit, a exclamat râzând: „Să nu crezi în miracole!“ Eu: „Iacă-mă!“ Eram în pragul unei aventuri pe care o anticipasem în gând, dar brusc m-au cuprins îndoielile. Dacă n-am să pot ține pasul cu ea, în joaca de-a v-ați-ascunselea cu timpul? Mătușa îmi oferise un
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]