KorAP: Find »[drukola/base=mirare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...269 >

6,725 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

spre curte. — Pe ici, domnule primar, pe dindos... zise Sandu arătând cu mâna. Dar ușa din față se deschise mare, și boierii se arătară în blănile lor. Primarul se mișcă spre scări. Cuconul Jorj îl cunoscu numaidecât. Zise cu oarecare mirare: A! domnu Vâlcu!... De când pe la noi? — Chiar acu am căzut... răspunse primarele închinându-se adânc spre cuconița Rozina. Un moment, domnule primar... un moment! Și boierul ajută de subsuori pe tânără, o potrivi în sanie și grămădi cergi în juru-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
treburile gospodăriei. Îl întreba: Da’ ce vii dumneata așa de grăbit și de aprins? Da’ nu vin grăbit, nici aprins... rânjea el în barba-i deasă. Așa vine omul la casa lui. Unde-ai fost? —Cine? Eu? întreba ea cu mirare și începea să râdă. Am fost și eu cu treburile gospodăriei. Foarte bine, foarte bine! mormăia el și prindea să se învârtă prin cele trei odăiți, căutând parcă pe cineva. Apoi ieșea și începea să adulmece prin ogradă și printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
în țara Ardealului, la Sebeșul săsesc. Aici, în pădure, toate sunt limpezi și se cetesc ușor; numai între oameni mulți și departe - fie și la Sebeșul săsesc - treburile încurcate și ciudate pot căpăta caracterul anumit la care cugeta el. Spre mirarea lui, cu două zile în urmă, Culi Ursake descoperise altceva decât de obicei în pădurea ce-o avea sub priveghere: descoperise adică ceva încurcat și bizar, din alt domeniu. În curmătura în fața pătulului, fusese pregătit pentru urs, la sfârșitul toamnei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pe carne, a adus și pe a doua - și cu greutatea lui întreagă a rupt prada din clenci și a căzut cu ea dedesubt, de la șapte metri înălțime. Cu ce dibăcie a făcut acel hoț mișel toate acestea, era de mirare. S-a dus în sus frământându-se, a căzut în omăt ca un tăbultoc negru; a luat cu brânca dreaptă și a strâns la piept carnea, și s-a învăluit cătră râpă săltând de două ori în sus cu dosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
caii, poprindu-i năprasnic. De sub tufă, izbucnise un iepuroi balan și boldit; întăi se aruncase asupra lor, apoi cotise în dreapta, la deal. Fără să-și dea samă, Traian, cel mai tânăr, chiui după el. Badea Toma clăti din cap cu mirare. Iepure în aceste locuri, și încă iepure alb, nicicând nu s-a mai văzut. Într-o clipită descălecară și se repeziră la Culi, cuprinzându-l din două părți. Paznicul se încordă și-i respinse în dreapta și în stânga. Ei îl apucară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
fie milă de dânsul, alt fecior n-am; în el mi-i toată puterea. Oamenii nu mai aveau nevoie nici să-l ferece. După socoteala lui badea Toma, ieșise dintr-însul ca la trei litre de venin verde. Minune și mirare mare era, cât nici doftorii n-au aflat și n-au văzut - cât îs ei de doftori. Fi-le-ar numele uitat, că numai la târguri stau! De ce nu suie și ei la munte ca lupii și ca țapii! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
pe sine însuși. Știu eu ce și cum om face? Să zicem că dau iapa. Dar rămâne pădurea fără mine. Cel de jos, bolnavul, rânji mormăind: —Las’ să rămâie, că-i cel mai mare dușman. Badea Toma îl privi cu mirare pe Culi, auzindu-l că grăiește. Culi urmă a șopti: —Lui Murgu să-i puneți otravă și să-l dați lupilor... Badea Toma clătină cu îngrijorare din cap. În vremea asta nana Floarea, ca o minte puțină de muiere ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Răspunde: unde-i Șargu? În căsuța lui, răspunse Onu, râzând. L-am ospătat cu fân și i-am dat apă. — Când? — Mai acum. —Dar slobod fost-a? —Fost; dar nu se duce departe. Cei doi se apropiară. Bezarbarză văzu cu mirare că Nicula Ursake trece la grajd și cercetează. Vânătorul se oprise în pridvor. Culi se întoarse: E aici, zise el cu glas schimbat. A fost înșelare, precum am spus. —Ba atunci am tras în urs, râdea domnul Ionaș Popa. Înșelarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ar trebui să cunoască oamenii toate, cum le cunoaște acest animal, se gândea Culi - căci vorba de mai nainte, „năcaz“, exprima pentru el ceva cu totul nedeslușit. Vidra nu știa să cetească și să scrie, nici săvârșește atâtea măiestrii de mirare ca omul, dar cunoaște altele cu mult mai ager decât noi, simțind de departe pe dușman ori având înștiințare despre o nenorocire. Așa a venit Vidra în celălalt an și l-a căutat, ca să-l ducă acasă. Acolo, Ana nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
ofilește și ea acolo în Laz - și lucrează. Se pricepe la țesut și la ales scoarțe - care nu mai este nimene ca dânsa în țara asta. O rugasem, cum ți-am spus, să-mi aleagă anume bumbac, ce-mi trebuie. Mirarea lui Culi sporea: — Dar nu mi-ai spus niciodată nimica despre asta. Dacă aș fi știut, mă opream acolo, întrebam și nimeream. Vinovat, mamă, nu mă simt cu nimica. —Vai, Culi, dar eu nu te învinuiesc pe tine. Vinovată sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Bade Culi, am așezat carnea. —Bine, Onule. Acuma ne întoarcem, ca să nu ne aștepte mult nana Floarea cu prânzul. Să-mi spui, Onule, dacă îți mai aduci tu aminte de oamenii din Laz. Îmi aduc aminte de unii, răspunse cu mirare sluga. Dar eu n-am trăit chiar în Laz, ci mai la o parte, pe o râpă. Acuma nu mi-ar mai plăcea acolo; m-am învățat la munte. Da din ce pricină, Culi-baci, mă întrebi dumneata de Laz? Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

meu. Cum spui tu. Am destule alte gagici. Nu mă îndoiesc. Numai bine. Am trântit telefonul în furcă și m-am întors spre Teenie. —Știi ce? M-am săturat de bărbații din New York. Sunt duși cu capul! Nu-i de mirare că au nevoie să apeleze la întâlniri-fulger, chiar și într-un oraș în care femeile se urcă pe pereți ca să obțină un partener. — Cine a mai auzit să ieși cu cineva și să construiești o casă în același timp? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
zis că se simte amețită și că îi e greață, la opt intrase în comă și la 1.30 dimineața, la terapie intensivă, a murit. S-a oprit. Ca și Aidan, Trish murise tânără și pe neașteptate. Nu-i de mirare că simțisem o legătură atât de puternică cu Mitch. Nimeni n-ar fi putut să facă nimic. Nimic care ar fi putut să apară la analize. Încă nu-mi vine să cred. Părea confuz. — S-a întâmplat așa repede. Prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
care e. De asta m-ai întrebat. Nu voiai să știi dacă nu cumva sunt șomer. A, nu, nu, am zis repede. Nu, dacă nu vrei... Sigur, vreau. E o întrebare firească. E ceea ce întreabă oamenii. Măiculiță, nu-i de mirare că nu mă mai invită lumea la dineuri. Sunt varză. Deloc, am zis. Eu am uitat că pinguinii știu să înoate. Proiectez și instalez sisteme audio-video la domiciliu. Pot să-ți spun mai multe dacă vrei. E destul de tehnic. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mine sunt ciudații atrași de femeile gravide. Filmele siropoase sunt tot ce mi-a rămas. De la cine e mesajul? Eram așezată pe podea, căutând DVD-ul. —Poftim? — Licărește beculețul de la robot. —Oh, de la Kevin, vine mâine în oraș. Era de mirare cât de degajată păream. Nu puteam să-i spun lui Jacqui ce se întâmpla; avea destule pe cap. După ce a plecat, m-am culcat, am adormit - oarecum -, apoi m-am trezit foarte devreme, cu sentimentul că urma să fiu executată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

întrebări. Am plecat spre casa tatălui meu. Salma era în fața ușii și m-a strâns cum se cuvine în brațe, la fel ca pe Nur și pe Bayazid, pe care l-a acoperit de sărutări, nu fără să-și arate mirarea că-i dădusem fiului meu un nume atât de puțin auzit și o piele atât de deschisă la culoare. N-a spus nimic. Doar ochii ei vorbeau și în ei am văzut că tatăl meu murise. Mi-a confirmat acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

îmi spun că Galba nu-l va numi pe Otho urmașul lui - aruncă ficatul în foc. Și totuși, peste puțin timp Otho va ajunge împărat. Cocoșatul se întoarse la sturzii lui. — Ne păcălești ca să ne lași cu gura căscată de mirare. Vrei să ne uimești inventând profeții după ce l-ai uimit pe Vitellius cu păsările tale - în glasul ascuțit al bucătarului-șef se simțea invidia. — Otho a fost un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

Sampath. Ia gândiți-vă la toți șarlatanii, spuse doamna Jyotsna, toți escrocii care pozează în șofran, toți acei guru la fel de corupți ca politicienii... — O, murmurau ei plini de satisfacție, Baba al lor nu era așa. Era o sursă neîntreruptă de mirare. Ba chiar își aruncase vraja asupra animalelor sălbatice din piață. — Hmmm, pufni spionul, care era, dacă e să spunem adevărul, puțin neliniștit de această nouă întâmplare. Fără-ndoială că e doar o interacțiune om-maimuță extrem de bine dezvoltată, spuse el. — Interacțiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

o prințesă evreică. Fără îndoială că o puteai privi ca pe o mică minune, o adevărată albină din Africa de Nord, cu un ten satanic, cu ochi negri și fierbinți, cu o gură de foc, gata să sfâșie... Doamne! Nu e de mirare că se uita așa la mine. Probabil că nu îți poți stăpâni o asemenea privire. E de necontrolat Trecea direct prin aburul mahmurelii mele, desfăcându-i toate cele șapte văluri. La fel ca Bill de la Box Office, Doris a scos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
clădiri seamănă cu tabloul de comandă al străvechilor aeronave. Camerele se divid, camerele se multiplică. Numărul proprietarilor crește - casele sunt parcate câte trei. Și oamenii se înmulțesc, se împart și se despart. Când cresc necazurile, împărțim pierderile. Nu e de mirare că dăm cu capul de pereți... Îmi place să-mi consider apartamentul din West London drept un cuibușor de playboy, ceea ce, de fapt, nu are nici un efect asupra apartamentului meu, care rămâne o locuință, un bârlog, un șopron - un ogeac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
frânt pe spate ca într-o secvență pornografică, atunci pot să văd foarte bine ochiul purpuriu al acestui groaznic furuncul, căscându-se pe buca stângă. Ăsta da caz. Nu e o chestie doar așa, ca să se afle-n treabă. Nici o mirare că li se spune furuncule. O frățioare, sunt cazuri când băile, care îți sunt la fel de familiare ca propriul trup, sau chiar și cele închiriate, ca asta de aici, cu faianța ca mii de oglinzi, cu țevăraia ruginită, cu perdeaua de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
femeia care mă urmărește prin New York. Ea trebuie să știe. În portofel am găsit un pachet cu trei prezervative, în manșeta pantalonului erau două țigări cu marijuana și un bețigaș de cocteil îmi era înfipt în păr. Mai e de mirare că mi-am bulit curul? De vină o fi băutura, haleala de prin snack-uri, sau toată pornografia asta. Stau întins (și după-amiaza mă învăluie în albastrul cel mai pur și cartea se citește singură apropiindu-se de sfârșit) și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
la cap. Știi cum explic eu caracterul sumbru al literaturii moderne? m-a întrebat Martin. Ca toți ceilalți oameni, scriitorii trebuie să se descurce azi fără servitori. Trebuie să-și spele singuri și să facă restul gospodăriei. Nu e de mirare că sunt așa de morbizi. Nu-i de mirare că sunt frânți de oboseală. — Amice, ar fi cazul să-l suni pe nenorocitul ăla de editor al tău. Să-i spui să-și facă treaba mai cu simț de răspundere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
literaturii moderne? m-a întrebat Martin. Ca toți ceilalți oameni, scriitorii trebuie să se descurce azi fără servitori. Trebuie să-și spele singuri și să facă restul gospodăriei. Nu e de mirare că sunt așa de morbizi. Nu-i de mirare că sunt frânți de oboseală. — Amice, ar fi cazul să-l suni pe nenorocitul ăla de editor al tău. Să-i spui să-și facă treaba mai cu simț de răspundere. — Da. Da. Linia gurii definește fața, ca și cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
simplu americani. Mi-am ridicat neliniștit capul în căutarea vreunui amic în smoching. Femeile păreau destul de aranjate, dar masculii erau mai toți îmbrăcați ca la birou. Ar fi trebuit să mă îmbrăcat ceva mai simplu. Hotărât lucru. Nu era nici o mirare că Martina se simțea așa de stânjenită. Și dintr-o dată mi-a trecut prin minte că pe scenă aș fi sărit mai puțin în ochi decât o făceam aici, în sală. Din fericire, probabil că văzusem filmul sau versiunea pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]