5,217 matches
-
au fost întărite tocmai de caracterul oral al culturii, de precaritatea mijloacelor de comunicare și de stereotipiile tradiției. Formele culturale și spirituale ale vremii - ceremonialul, iconografia, predica de amvon, hagiografiile - au întărit și au încărcat schemele de memorare cu narațiuni mitice desprinse din relieful istoric, cu figuri și modele locale sau preluate din tradiția creștină, cu legende istorice care amestecă fantasticul și evenimențialul, într-un "scenariu" care el însuși combină planul realității cu pura fantezie. Pentru Țările Române, imaginarul pare să
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nivel care să ducă la noi stratificări ale reprezentărilor și nici la individualizări tematice disjuncte; nu în spațiul culturii scrise și cu atât mai puțin în cea orală. Diverși factori au contribuit la sedimentarea relației dintre eul istoric și eul mitic, precum schimbul permanent de informație între palierele sistemului, dar și caracterul mnemotehnic al culturii populare - ea constituia, totodată, manifestarea "artistică" obișnuită; singura practicată, de altfel, o lungă perioadă. Mitul ajunge să se infiltreze în "realitate" foarte ușor, ca o modalitate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dat de "descălecatul" lui Traian (numit sau nu), cu totul diferit de vaga întemeiere datorată fraților eponimi. Acest din urmă motiv narativ al originii așeza imaginarul popular românesc în rândul tradițiilor din spațiul european care aveau ca model imaginea fondatorilor mitici ai civilizației Romei: Romulus și Remus.26 Istoria trece în mit prin sacrificiu, iar civilizația supraviețuiește prin urmele ei materiale și prin jertfă. De aceea, descălecatul lui Traian are la bază nu doar structurile unui ritual civilizator (înfruntarea dintre două
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
modificarea liniei cronologice a faptelor au fost posibile datorită schemei narative a mitului. Iată cum imaginarul, prin filtrul cult de această dată, își depășește funcția pasivă de receptacol al istoriei și se întoarce înspre ea, prin cronică. Negru-vodă rămâne prototipul mitic pentru întemeietorul de țară și de biserici. Iconografii de la Curtea de Argeș, la cererea lui Radu de la Afumați (mai târziu, și a lui Pătrașcu cel Bun), îi fixează chiar "chipul" (de fapt, al lui Nicolae Alexandru). Însoțirea în aceste programe recuperatorii cu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
recuperatorii cu imaginea lui Neagoe Basarab, adevăratul finanțator al construcției religioase, a dus la asimilarea acestuia din urmă în imaginarul popular (Monastirea Argeșului) cu cognomenul modelului (Negru-vodă). Confuzia se va adânci atunci când Radu I Basarab va căpăta toate atributele ctitorului mitic și astfel se va naște un nou personaj, Radu Negru, ce acoperă cu umbra sa amintirea adevăratului ziditor de la Tismana. Imaginarul puterii a absorbit în final atât modelele populare, cât și realitatea istoriei, căreia i-a conferit dimensiuni mitice (fondatoare
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ctitorului mitic și astfel se va naște un nou personaj, Radu Negru, ce acoperă cu umbra sa amintirea adevăratului ziditor de la Tismana. Imaginarul puterii a absorbit în final atât modelele populare, cât și realitatea istoriei, căreia i-a conferit dimensiuni mitice (fondatoare pentru vechea cultură "națională"). Încadrarea obligatorie a fenomenelor vieții în câmpurile semantice ale simbolurilor arhetipale coincide cu procesul semnificării acestora, iar la nivelul ontologic, cu luarea în posesie a tuturor circumstanțelor realului, prin logos-ul culturii. Unui astfel de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
mână și cu ajutorul lui Dumnezeu, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei noastre. (Cronica lui Ștefan cel Mare) Mitul întemeietorului cunoaște o ultimă întrupare mitică în figura lui "Alexandru cel Bătrân și Bun", căruia "până azi locuitorii îi slăvesc amintirea", datorită faptului că a întărit instituția credinței ortodoxe, ridicând numeroase lăcașuri de cult, și că a continuat tradiția civilizatorilor, construind cetăți "din ruinele cele vechi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cavaler al crucii în lupta contra otomanilor. Numit, la rându-i, de către Scaunul Pontifical, "atlet al lui Christos", este, în scrisorile trimise puterilor europene, și autorul jurământului de credință și de jertfă de sine pentru legea creștină, cu valențe aproape mitice − considerat de aceea extrem de sugestiv și de Eliade (Meșterul Manole 30-31). Ștefan nu dorea să realizeze prin programul său o preluare pasivă a moștenirii bizantine, ci viza chiar refacerea imperiului creștin din orient și, de aceea, reluarea concertată de către toate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
15-37, 129-47) și Constantin Brâncoveanu (Pippidi 315-57); primul, simbol al unui act istoric proiectat în legendă, al "unirii" de la 1600 - de fapt, conjunctural (Boia 22-26) −, al doilea, împlinirea supremă a modelului voievodal, în care credința și cultura au fost potențate mitic de valoarea jertfei. Ca revers al sfârșitului tragic sub semnul martiriului (moartea lui Mihai Viteazul în Letopisețul Cantacuzinesc sau a lui Ion-vodă la Cahul, în letopisețul lui Ureche), imaginarul a fixat și o altă tipologie domnească, aflată sub incidența anti-modelelor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
divină, nu intervine coercitiv, imaginarul își pune în funcțiune sistemul grilelor lui de prelucrare și de codificare, pe coordonatele mentalităților generale. Încrederea în destinul justițiar, care, în urma vinei, atrage pedeapsa binemeritată, așează medievalitatea în descendența unei gândiri antice de tip mitic, la dispoziția unei divinități a cărei judecată, proiectată eschatologic, va reface în mod indubitabil dreapta ierarhie a valorilor (departe însă de justiția politică și de justiția de drept, așa cum erau ele definite și exercitate în practica multor state europene). Pe
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dreptei credințe, apologet și zelos practicant ortodox. Toate aceste momente selectate de Neagoe în programul său inițiatic circumscriu topoï specifici, ce ordonează istoria vieții la Curte, pe care o transferă prin reprezentări arhetipale în imaginarul medieval. Masa, cu simbolistica ei mitică, a circularității, a valorilor fraternității și ale întâlnirii familiale, își află modelul creștin absolut în Cina cea de Taină [anti-modelul local, sancționat în istoriografie mai târziu, dar și în imaginarul colectiv, este dat de comportamentul lui Alexandru Lăpușneanu sau al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și în legendele lumii rurale -, atât modelul constantinian, cât și pe cel autohtonizat al cruciatului și al eroului de basm. Prin filtrul mirabilului creștin, se trece din fabulosul popular în fantasticul alegoric (la Cantemir, în Istoria ieroglifică) - și invers -, schemele mitice organizând traseele inițierii, ale întemeierii de civilizații sau ale victoriei în numele credinței creștine. Încă o dimensiune comună a romanelor populare și a cronicilor este dată de simbolistica tronului, cu care sunt corelate spectacolul politic al înscăunării și complicatul său scenariu
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
viața politică și militară locală. În raport cu o spiritualitate menținută în limitele unor practici conservatoare, aflat sub influența unor culturi și credințe diferite (catolică, post-bizantină, musulmană), imaginarul medieval local se configurează în cadrul ortodoxiei la joncțiunea, printre altele, dintre: verosimil (de tip mitic, legendar sau biblic) și neverosimil (fabulosul popular); istorie instituțională a puterii (simbolistica regalității) și tipologie a autocrației românești (domnitor-cruciat sau întemeietor, dar și abateri morale sau instituționale de la regulă, plasate în registrul senzaționalului); sinteze ale istoriei locale (cronici) și cărți
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
personală, atât cât i se îngăduia, îi este sever controlată de dogmă, care își extinde puterea astfel dincolo de granițele sensibilității feminine. Deși acestei soții și mame îi revine și datoria educării moștenitorilor, pe lângă veghea asupra treburilor casei, deși este stăpâna mitică a focului și simbolul creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care se dovedesc a fi nu doar formele protectoare ale ciclicității (cum interpretează antropologia). Stăpână a interiorului, dar "condamnată" ca fiind singura vinovată de păcatul primordial, femeia medievală este întruchiparea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
destinelor spectaculoase. De cele mai multe ori, aceste trasee existențiale apar mai întâi proiectate în vise fantastice, împrumutate ca schemă din prevestiri (aparițiile proorocului Ieremia în Alexăndria sau premoniția lui Esop în legătură cu harul său). Destinul eroului cere în mod necesar o geografie mitică; drumul prin rai sau infern, teritorii interzise la început, capătă funcțiile și valorile unei adevărate inițieri magico-ezoterice (și în Halima, și în Alexăndria). În aceste spații, tânărul pășește dincolo de tabu-uri, dovedindu-și puterile necunoscute anterior. Imaginarul îl suprinde chiar
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
siajul rezistenței canonice iconodule, pe alocuri chiar a isihasmului, au integrat în principal discursul militant al puterii și mesajul mobilizator pentru formarea "steagurilor", apeluri politice pe care le-au suprapus peste configurația narațiunii creștine și le-au reprezentat în formele mitice ale luptei contra necredincioșilor. Atitudini iconodule De la rezistența bizantină în fața distrugerii imaginii, dogmatică, dar și materială (salvarea icoanelor) - atitudine transmisă ideologic și spațiilor de civilizație post-bizantină -, se ajunge în creștinismul occidental, în secolul XIV (momentul isihasmului bizantin, dar și al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și preotul. București: CEU Press, 1997. [1981]. ---. Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului. București: Meridiane, 1998. [1978]. ---. Doamnele din veacul al XII-lea. București: Meridiane, 2000. [1995]. Durand, Gilbert. L'Immaginario. Scienza e filosofia dell'immagine. Como: RED, 1996. Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză. București: Nemira, 1998. [1992]. ---. Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală. București: Univers Enciclopedic, 1998. [1960]. ---. Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul. București: Nemira, 1999. [1964] [1994]. ---. Arte și arhetipuri. București: Meridiane
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
bunăstării sociale a omului. Arta este înțeleasă ca un nou mod de a expune creativitatea umană în obiecte ce servesc ambianței și confortului. Dar prin deconstructivism se ating aspecte ontologice noi, în special prin descrierea anumitor funcții artistice precum: cea mitică, estetică, magică etc. Arta devine spațiul în care se încearcă noi posibilități ale ființei, ale devenirii și ale înțelegerii lumii. Operele de artă dobândesc o existență fie dependentă de discurs, fie devin stări ale unor evenimente și nu prezintă nici un
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin intermediul imaginației. În toate formele artei, în special în literatură, pictură, sculptură și muzică, simbolul face trecerea de la realitate la lumea magică. De exemplu, în cadrul idolatriei, un simbol este identificat cu un zeu sau descris în asociere cu un personaj mitic. În cadrul dramei, actorii intră în rolul personajelor pe care le interpretează prin intermediul semnelor și al simbolurilor. Pictura sau sculptura oferă imagini mitologice sau supranaturale. Astfel, elementul comun în toate cazurile este utilizarea (aparentă) a simbolului. Din punct de vedere ontologic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin intermediul imaginației imposibilului. Fantasticul prezent în literatură are înțeles ca orice prezență supranaturală în realitate, fiind definit de prezențe ambigue ale unor forțe supranaturale. Acest lucru a dus la identificarea unor noi elemente în cadrul textului literar: fantome, personaje și spații mitice, vrăjitoare, vampiri, elfi sau orci. De aceea Tzvetan Todorov interpretează fantasticul ca o inacțiune imaginară față de ceea ce este real. Prin ideea de fantastic literatura este definită de o prezență stranie unde orice fenomen supranatural capătă o explicație logică, sau o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
teoretice și structuri analitice, face obiectul câtorva cărți, începând cu Teatru și mit. Discutând semnificațiile mitului și metamorfozele acestuia în timp din punctul de vedere al discursului, dar și din cel al reprezentării scenice, exegeta demonstrează persistența și specificitatea structurilor mitice în teatrul modern, în speță la Jean Cocteau, Jean Giraudoux, Jean Anouilh, Jean-Paul Sartre, Eugene O’Neill, Thornton Wilder și Jack Richardson. Analiza mitului în piesele moderne, problema demitizării și implicațiile sale, statutul eroului ca personaj și cel al măștii
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
de Tudor Pamfile) la mitologie. El opinează că „în fond mitologia este sarea oricărei culturi, expresia creației majore a tuturor experiențelor transculturale. Nu poți cunoaște capacitatea de creație spirituală a unei comunități etnice sau naționale fără să-i cunoști concepția mitică, istoria particulară a viziunii sale seculare despre destinul omului în cosmos, valențele condiției creatoare în ecosistemul din care face parte, aspirațiile etice în contextul spiritual al umanității”. Principala sa scriere în acest domeniu este Mitologie română (1985), rezultat al unor
VULCANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
alte soluții. În varianta finală, mitologia românească nu este văzută ca una creștină, arhaică (daco-romană), nici ca o mitologie necreștină (tracică sau latină), ci ca „sinteză integratoare a celor două straturi mitologice - dac și roman - cu zestrea lor și influențele mitice alogene, ponderea căzând însă pe structura, viziunea și tematica remodelate în perioada medievală”. Cartea urmărește să demonstreze capacitatea „de creație a românilor în mitologie, una din fațetele cele mai expresive ale spiritualității românești”, mitologia fiind - susține V. - „prin însăși dăinuirea
VULCANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290665_a_291994]
-
române. El este eminamente un poet al satului conceput ca sălaș al veșniciei, microunivers autarhic ce trăiește după legi implacabile, spațiu al originilor și al sacrului. Cultul copilului și al copilăriei, al mamei și al maternității, al pământului cu valoare mitică universală sau - mai particulară - de plai mioritic domină poezia și mitopoetica lui V. Caracterele esențiale ale creației sale sunt organic legate de lupta pentru afirmarea românismului: mesianism, cantabilitate clasicistă și folclorizantă, simplitate a formulelor, dramatism de esență baladescă, eminescianism transplantat
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
amestecat cu cântul/ca mormântul cu pământul./ M-am amestecat cu dorul/ Ca sângele cu izvorul./ M-am amestecat cu tine/ Ca ce-așteaptă cu ce vine”). Se caută fervent sensul înalt al trăirii erotice, idealitatea, erosul având o semnificație mitică: femeia este taină în taina naturii, stăpână a marelui stăpân - Dorul, „lumină stinsă în lumină”. Misterul cosmic se strecoară în ritul nupțial, amplificând dimensiunile trăirii și traducându-l în acorduri de imn, madrigal, cantilenă și rugă. V. este un poet
VIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]