3,929 matches
-
Infernul era și el circular, o cetate Înconjurată de ziduri care găzduia poporul perverșilor. Harta Întregii ferocități posibile. Se smulse din acele gânduri. Se lăsau primele umbre ale serii. În mintea lui se aliniau fragmentele unei lucrări, așa cum piesele din mozaicul lui Ambrogio desenaseră figura cea neterminată. Dar, până una-alta, trebuia să Își continue cercetarea, lăsându-i pe cei din Como deoparte. De acum, mulțumită zăpăcelii lui Bargello, Își putuseră găsi refugiu oriunde. La Cerul al Treilea trebuia el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cât erau de prețioase, dar nu i-ar fi dat niciodată prin minte că femeia avea cu zecile. Astfel, etalarea lor devenea acoperirea cea mai bună a secretului. În fantezia lui Dante, toate amănuntele poveștii se reașezau, precum piesele din mozaicul lui Ambrogio. Ura lui Acquasparta față de această femeie, Încercarea lui de a o acuza de erezie ca să o poată aresta, urmărirea meșterului la Roma, iar apoi uciderea lui. Asasinarea lui Teofilo, care descoperise secretul aurului și cunoștea de unde provenea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu cărbunele, găurite ca și când o colonie Întreagă de gângănii ar fi dat năvală peste opera desenatorului. Foaia era murdară de negru de fum. De emoție, simți cum inima i se face cât un purice. Găsise ceea ce căuta: cartoanele pregătitoare pentru mozaic de care meșterul Ambrogio se folosise spre a schița pe zid schema lucrării sale. Examină frenetic un carton după altul, Însă emoția și lumina slabă Îi Întunecau imaginea de ansamblu. Ici apărea un detaliu al unui picior, colo un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru o clipă peste masca funebră a lui Ambrogio, abandonată pe jos, redeșteptând la viață rictusul meșterului din Como. Ajuns sub schelă, Începu să se cațere anevoie, potrivind torța Într-unul din suporturile ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp de noapte, ca și când ar fi trebuit să se grăbească să Își ducă lucrarea până la capăt, parcă urmărit de câinii iadului. Dezlegă mantia și se apucă să scotocească printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
grăbească să Își ducă lucrarea până la capăt, parcă urmărit de câinii iadului. Dezlegă mantia și se apucă să scotocească printre planșe, În căutarea unui punct de plecare pentru reconstituirea desenului. Găsi repede cartonul cu capul bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi de cuie ruginite. Fixă iute cartonul pe perete, iar apoi căută un altul care să continue povestea. Lucra de aproape un ceas. Stupoarea inițială se transforma acum Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pentagrama pe care ai Înscris-o pe carnea victimelor dumitale. — Prin urmare, știi și dumneata. Mișcarea ei constantă e cea mai simplă de urmărit pe cer, inclusiv pe mările unde acul magnetic Începe să trădeze. Dante Își ridică privirea spre mozaic. Lumina torței se revărsa peste partea centrală a lungului arc de numere dintre cele două figuri, lăsându-le În umbră extremitățile. — În cifrele acelea e măsura corecției? Întrebă. Celălalt Încuviință, iar poetul Îl privi țintă În ochii ce păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
secate iar caii sălbatici, pe crupe, au pete din frunze roșcate. Mari păsări întinse sub pleoape lucesc în culori papilare și-n clare întinderi de ape visează la zboruri bizare. Urucu Țin minte când am văzut-o pe faleza cu mozaicuri de Orozco. Avea gesturi efilate, sigmatice. Aparținea unui ritual ermetic sub un soare convulsiv și egetic. O studiam cu bruschețe și cu seninătate după draperiile de rogoz, gri cu roz. Eram preocupat de antecedentele, de antagonismele pe care le ascundea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Hobby-uri: teatru (cel de papuși îl practic cu elevii mei), desenul (mai ales cel pentru copii), pictura pe sticlă (cu care mai cochetez din când în când), muzica, relațiile interpersonale (activez ca voluntar la Fundația de Sprijin Comunitar centrul ” Mozaic”). Răspuns Team întrebat cei fericirea Și bucuria, când iubești. Și dacă visuri ai o mie Tu mi-ai răspuns: simți că trăiești. Te-am întrebat dacă și viața E minunată când iubești, Și dacă-ajungi până la stele. Tu mi-ai răspuns
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vol. 3 și vol.4 ), Antologia Esențelor Literare,,Vis și Pasiune”, Virtualia antologie de cenaclu coordonată de Alina Manole, antologiile revistei Singur: Poezie, Cuvântul în timp; ,,Vis și Pasiune”,etc. și în volumele colective de poezie ,,Petale lirice”, ,,Simfonia Cuvintelor”, ,,Mozaic literar”și Preaplin de cuvinte ale Asociației Scriitorilor Pentru Promovarea Realizărilor Artistice - ASPRA(Galați). Pasionat de literatură, filozofie și în general de artă citește și scrie despre tot ceea ce îi înalță sufletul ori mângâie privirea. Are deja scrise un număr
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
face semn către un rînd de bănci de lemn înșirate în fața altarului. Noi trei mai avem cîte una-alta de pălăvrăgit, anunță. — Acum ce mai este? întreabă Roja neliniștit, urmărind grupulețul de umbre care se mișcă alene unduindu-se deasupra mozaicurilor crăpate de pe jos, contopindu-se cu personajele șterse pictate de jur împrejur pe pereți. — Ce să fie, spune Curistul, simțind că a sosit momentul să spună pe șleau ce-i trecea prin minte. Chiar nu vezi în ce direcție au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se înșirau busturi de ghips ale unor mari personalități ce contribuiseră la dezvoltarea civilizației umane, cât și a altor civilizații. Terra era reprezentată, printre alții, de Copernic, Newton, Edison, Popov, Marconi, Einstein, Freud, Kasparov, Odobleja, Planck și de-un imens mozaic înfățișând Experimentul Philadelphia. Dintre busturile jupiteriene, roboții noștri le recunoscură pe cel al lui Restros S, primul extraterestru capturat viu în 1993 lângă Detroit (Michigan), și pe cel al lui Marlin Si, care inventase alimentația cu rază lungă de acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu e gata, atunci mai așteptăm! hotărî, brusc temperat de eventualitatea, ca, prematur, ușa să se deschidă și cele două bătrâne să-i apară înainte, înveșmîntate doar în chiloți. Țigară. Chibrit. Fosfor mov, gata fosfor. Geantă proiectată de pe umăr pe mozaic. Așteptăm. Fum. Alt fum. Tot e bine. Se spală. O să cânt la lumina unor lumânări făcute din ceara urechilor lor. Ușa se întredeschide, el se așteaptă să apară pe acolo un cap, nu apare, mai zăbovește o țâră, dă ușa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
venise mai devreme la școală, ca să se consulte cu o colegă asupra temei. Toate peșterile din lăuntrul meu se iluminară dintr-o dată, gonind beznele cuibărite acolo, și, pentru o clipă, am crezut că-mi pierd echilibrul, că mă lichefiez pe mozaicul rece, la picioarele ei. I-aș fi dat nu unul, ci o sută, o mie de creioane dac-aș fi avut. Dar neșansa a mușcat din mine, sfârtecându-mi inima, pentru că nu găseam niciun creion În mapă. În nenorocita de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un caz mai dificil, ceva de speriat, ca În situația mea, consider că ar fi rezolvat-o ei cumva, păstrând și Întreaga discreție, cum ar fi fost si normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și observ niște vălătuci de praf gri care atârnă În dreptul ferestrei ca draperiile unei vrăjitoare. (Menajera noastră, Juanita, suferă de rău de Înălțime și e de Înțeles că nu poate curăța locurile aflate mai sus de șold.) Mai e și mozaicul cu o sirenă pe care meșterul l-a lăsat pe jumătate terminat după ce i-am zis că nu-i mai dăm nici un ban În plus, așa că are numai țâțe și n-are coadă. Prin ușa Închisă, aud brum-brumuri Înfundate urmate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
putea spune câte zerouri trebuie să aibă cifra care exprimă veniturile pentru a intra În posesia unor galerii de tablouri, a unor cai de rasă pură, a covoarelor din manufactura de la Savonnerie, a draperiilor de mătase vaporoasă, a șemineurilor din mozaic, a vazelor etrusce și a pendulelor ornate cu statuete ieșite de sub dalta unui Cortot sau David. În fine, dați-i unui asemenea maestru un singur vas ornamental: va alcătui plecând de la el un Întreg budoar, o Încăpere, un palat. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în superbul, neasemuitul meu palat la care visam și de care vorbeam necontenit, și pentru care îi angajasem pe cei mai buni meșteri, însărcinați să execute la perfecție fiecare dintre costisitoarele mele dorințe: tavane din lemn sculptat, arce îmbrăcate în mozaic, fântâni din marmură neagră, căci nu mă uitam la cheltuieli. Când o cifră mă făcea uneori să șovăi, poetul meu se afla prin preajmă ca să declame: „Înțelepciunea, la douăzeci de ani, este să nu fii înțelept“. E adevărat că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să lase lumina să transpară prin pereții de sticlă ai centrului de vizitare. Ziad fu primul care o folosi pe a lui, luminând cu ea piesa centrală a clădirii, comoara care aducea aici turiști încă din anii ’30. Era un mozaic în stil romanic, absolut intact, întinzându-se pe zece metri în lungime și cinci în lățime. Chiar și la lumina aceea, Ziad putea vedea claritatea culorilor realizate de nenumăratele plăcuțe: galben, verde, ocru, maro, un roșu intens ca vinul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rău, Afif. Am o zi încărcată. —OK. Păi, stai să văd. Se ridicase în picioare și verifica stocul. — Nimic ieșit din comun, dar ar fi totuși asta. Scoase o cutie de carton în care se aflau, probabil, douăsprezece fragmente de mozaic. Shimon le aranjă repede ca pe un puzzle și descoperi silueta unei păsări. —Frumos, spuse, dar nu e chiar din sfera mea de interes. — De fapt aș vrea să mă ajuți pe mine cu ceva. A ajuns un nou transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din cauza unei clădiri arse din temelie. Aceasta era identificată în titlu ca Muzeul Bet Alpha și Centrul de Vizitare, care „se pare că au fost azi-noapte ținta unui raid palestinian“. Alături de text era o fotografie mai mică ce prezenta un mozaic uimitor, împărțit în trei porțiuni, în partea din mijloc găsindu-se ceea ce părea a fi o roată. În legendă se explica faptul că aceasta era podeaua mozaicată a celei mai vechi sinagogi din Israel, datând, din estimările făcute, din perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dar pun pariu că explică de ce aceste negocieri sunt în cădere liberă. Recunoaște, domnișoară Costello. Totul, în țara asta nenorocită... Se dezmetici deodată și coborî glasul. — Totul pe-aici e legat de asta. Luă ziarul și, îndoind pagina, îi arătă mozaicul de la Bet Alpha. Totul numai roci, pietre și temple. Asta-i toată problema. Nu explică nimic. Avem o problemă politică serioasă aici, care va necesita niște soluții politice serioase. Și vreau să te ridici la nivelul nenorocitei tale de reputații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și printre micile scoici canelate, lucioase pe dinăuntru, apăreau uneori cioburi de ceramică, Încă frumoase, cu smalțul și culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau șevrouri indigo, benzi de ornamente cu frunze sau orice mozaic vesel și erau declarate prețioase, erau azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau că sunt redate mării. Nu mă Îndoiesc că printre acele bucățele de majolică ușor convexe, găsite de copilul nostru, era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe cel ce am fost cândva, să-l preumblu pe unde odinioară a rătăcit, să-i relev acum taine pe lângă care a trecut. Viața ta, privită astfel din chenar de pagină, devine coerentă, căutările prind a se ordona în povești, mozaicul se întregește din risipiri și, cum un altul a spus-o de demult, desenul din spatele covorului capătă contur deslușit. Scriind, am rătăcit ieri prin Cișmigiu. Aș putea continua cu alte și alte astfel de evocări - fulgerări ale trecerilor mele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Pentru ce tot circul ăsta? Trebuie lăsați să acționeze. N-o vor face niciodată cu un sergent la ușa lor. Hai, urează-mi drum bun și du-te! Cristescu coborî agale spre Piața Victoriei. În jurul lui, fulgii de zăpadă așezau mozaicuri de-o clipă. ― Da, șopti maiorul cu un zâmbet pe care și-l uitase: îmi place prima ninsoare. O coti la stânga pe Clopotarii Vechi. Călca plin de amintiri pe străzile Iașului. Absolvise aici, în anii tulburi din timpul războiului câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]