7,269 matches
-
va uita totul... în ziua de azi nimeni nu se mai sinchisește de lucruri de felul ăsta. — Vorbești ca un dezmățat. Ar fi trebuit să-mi dau seama că ești întocmai ca și fratele dumitale, un cinic egocentric cu sufletul murdar și un idiot lamentabil. Și ești tovarășul și aghiotantul lui de beție. Nu-i adevărat, nu trebuie să mă asociați cu George. Vreau să spun că nu suntem chiar atât de apropiați. Nu mă interesează amănuntele. Toată povestea ne este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
institui o anchetă“, dar acum, desigur, își dăduse seama că așa ceva era necesar și vechea nedomolită furie începu iar să mocnească sub spuză. Vreau să spun... ceea ce ai citit în ziar... era adevărat? Nu, de la sine înțeles că nu! Jurnalism murdar, josnic - ne-a mâhnit profund. — Deci George McCaffrey nu a fost aici, în casă? — Mă rog, a fost, dar... Deci a fost adevărat, o parte din ce s-a scris e adevărat? Da, dar... Ai citit și celălalt articol, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
datorie de tutore. Remarcase, desigur, în vulgarele relatări apărute în cele două gazete, referirile la Pearl, dar în momentele primelor sale reacții nu-și bătuse capul cu ele și, într-adevăr (așa cum sperase și Pearl), le considerase doar „niște clevetiri murdare“. Până și semnificația faptului că Pearl ar fi sora Dianei nu-l frapase la început, întrucât mintea lui era mult prea preocupată de alte gânduri. Nu prevăzuse deloc întorsătura subită pe care o luaseră lucrurile în seara de joi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil, intangibil, mereu tânăr, așa ca mine, o replică a personalității mele, pe care mi-o garanta. Dar acum arată ca un prăvăliaș de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa! Arată patetică, îți face milă, niciodată până acum n-am văzut-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea ajung preoți. Nu accept acest favor, și-i spun că orice serviciu trebuie remunerat, căci nici ea aici, nu poate oferi utilitățile pe gratis. Gazul, lumina, apa trebuie plătite. Acceptă zâmbind, iar apoi eu îmi văd de spălatul hainelor murdare. Dar întâi trebuie să mă răcoresc sub duș, căci mă simt ca ieșit, salvat dintr-un cuptor. Sunt singur într-o cameră cu trei paturi. Mai târziu mai sosesc două femei, care se cazează în camera alăturată. Intâlnindu-l apoi pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și ce-o mai fi fost
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fără să mai privească în urmă. Deși chiar și spatele ei proiecta stăruitor acel zâmbet viclean cu care Daniel o văzuse apropiindu-se de el cu doar câteva clipe mai înainte. În apropiere, un bătrân îmbrăcat într-o pufoaică gri, murdară și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
timp îl scotea pe calea cea mai directă din lumea reală... Și-a coborât din nou privirea către bocceluța de la picioare și, într-un fel care i-a dat fiori, a simțit că îl cuprinde amețeala... Pata întunecată de pe podeaua murdară parcă n-a mai fost la fel de nemișcată ca înainte. Ceva dădea să iasă din ea... Pe ecran, eroul care se sacrificase, acum că focul ucigător încetase, era răsucit de camarazii săi cu fața în sus, către cerul mohorât și uniform
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
starea de non-schimbare, gândirea (79c). Această opoziție între suflete distinge, într-un mit eshatologic, pe de o parte destinul fericit perpetuu pentru sufletele inițiate, purificate, pe de alta, nefericirea sufletelor care și-au petrecut întreaga viață în limitele corporalului, impure, murdare, îngreunate de materia vizibilă și terestră (gravata); acestea nu se pot înălța sau le este frică de invizibil (81c). În Phaidros, Platon susține că există două cauze posibile pentru căderea sufletului: imposibilitatea sufletului de a-și meține echilibrul (247b) pentru că
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
fi vrut să știe, nu avea cum, din cauza întunericului. A așezat sacul cu merinde mai ferit, și-a tras capela peste ochi și, în legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se vedeau urmele războiului: ici o pădurice zdrențuită de schije, dincolo tranșee
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lichidarea temutului adversar, englezii s-au dovedit încântați ca procesul să intre pe mâini franceze. Condamnarea ar fi apărut în ochii mulțimii ca una perfect justificată, iar ei s-ar fi simțit protejați în fața oricărei acuzații. în atingerea acestui scop murdar, ei au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a obține autorizație specială, prin care monseniorul avea cale liberă. El putea emite o hotărâre chiar mai înainte ca Papa de la Roma să-și comunice poziția. Pentru o mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
arunca, la rândul său, repede afară din trupul vostru, toate necurățeniile care v-au pângărit atât pe dinafară cât și pe dinăuntru. Și toate lucrurile necurate și rău mirositoare vor curge repede afară din voi, la fel precum necurățiile hainelor murdare, spălate în apă, curg și se pierd în curentul râului. Adevărat, adevărat vă spun, sfânt și pur este îngerul apei, care curăță tot ce este necurat și face parfumate toate lucrurile rău mirositoare. Nici un om nu va putea veni în fața
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar mă trezesc În brațe cu lenjurile ude smulse de pe trupul unui muribund. Încerc să deschid păcatul ca pe-o conservă, dar propria-mi limbă, ca o cerșetoare murdară,-mi strigă: "...dă-mi-te doar mie, lasă-te locuit doar de pierdere, Înzădărnicește-te doar pe tine!, carnavalul nu- i decît În mintea ta. Nu te-ai săturat să privești lumea pieziș?, comedianții nu-s decît vecinii tăi Întorși de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
înțeles-o? Te vei zări în ea luminat. N-ai înțeles-o? Îți va reflecta în toată splendoarea, tâmpenia ce te copleșește. * Este de-ajuns să văd o cutie cu detergenți în plasa unei femei, ca să-mi amintească de rufe murdare. Timpul - un asasin! * Visează dar nu-ți fă vise! Din viață trebuie să guști, nu să mănânci pe săturate. * Femeia - forță motrică în societate. Un adevăr umilitor pentru bărbați. * Nu era sigur că Dumnezeu îi auzise rugăciunea dar omul se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
pe peron ard două becuri care fac două bălți luminoase. Sânt inutile ziua și sărăcăcioase noaptea. N-am înțeles de unde vine curentul și, dealtfel, nici nu pot fi stinse. Nu există nici un întrerupător. Ziua, cele două becuri răspândesc o lumină murdară care ajută doar păianjenii să-și continue opera. Noaptea, însă, această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din urmă am ajuns acasă. I-am dat desenul și, în vreme ce el îl examina, am adormit. Când m-am trezit eram singur. Era spre dimineață. M-am uitat pe fereastră și am văzut cum întunericul se destrăma ca o cârpă murdară. Mă pregăteam să-mi fac un ceai, deoarece mă durea stomacul, cu siguranță din pricina băuturilor pe care le înghițisem și cu care nu eram obișnuit, când am auzit tropăituri de pași pe trepte, afară. În prima clipă mi-am zis
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
înjunghiat. Am tresărit, gîndindu-mă că astfel nu voi mai putea dezlega niciodată enigma acelui personaj. Probabil, însă, ei au luat tresărirea mea drept altceva, deoarece au devenit pe loc și mai amenințători. Își încordaseră mâinile la sân și, sub cămășile murdare, se simțeau reptilele foindu-se și mai tare. Mi-am dat seama că mă bănuiau pe mine de moartea îmblînzitorului. Le-am povestit atunci cum îmi petrecusem seara și au devenit foarte interesați când le-am spus despre individul care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Shakespeare. Până la urmă am preferat sala de așteptare. Poate pentru că aici am crezut mereu că aștept într-adevăr ceva. " Mereu" e un fel de a spune. În sfârșit, asta n-are importanță. Văd același peron, aceleași ziduri scorojite, același geam murdar în care se decupează câmpul. Stau pe aceeași bancă făcută din șipci de lemn și vopsită într-o culoare nedefinită, ceva între galben și maro. Nu înțeleg mai bine ca în primele zile ce caut aici, dar cât de cât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Era totdeauna grăbit și se temea parcă de ceva. Ca și cum se simțea amenințat, urmărit. Într-o după-amiază, când mă întorceam acasă, mi-a ieșit în față un individ slab, cu ochelari, care mi-a pus în mână un plic alb, murdar de transpirație, și s-a îndepărtat fără o vorbă. Când am citit, am încremenit. Într-un stil vulgar, era relatată acolo o poveste întreagă despre necunoscutul cu care vorbeam la telefon. Că era un individ fără scrupule, care-și tortura
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zărit clădirea coșcovită, petele tufelor de oțetari și cei doi plopi singuratici ― nu v-am spus până acum că sânt doi plopi în spatele magaziei? ― am răsuflat ușurați. Aproape de peron, pe jumătate îngropată în praf, am găsit o foaie de hârtie murdară. Am despăturit-o, am cercetat-o pe ambele fețe, după care am azvîrlit-o. Nu era decât o listă de trenuri anulate. Numai cifre. Am trecut repede prin sala de așteptare și prin celelalte încăperi. Totul arăta cum știam. Nu se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Am vrut să plec, scârbit și înspăimîntat, dar am făcut un pas greșit și am alunecat în ea. Mă duceam la vale, apropiindu-mă de elefanți și în zadar încercam să mă opresc. Atunci m-am trezit. Dimineața scălda geamurile murdare ale gării. Și chiar deasupra mea un păianjen își țesea pânza. Dar uneori mi se pare că mai alunec încă... Nu e și destinul ca un elefant orb? m-am întrebat atunci. El nu alege între bine și rău. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi-am dat seama ce semnificație avusese întîmplarea de la colibă. Vasăzică putusem să joc rolul îmblînzitorului. "Ce ușor e să treci dintre victime între îmblînzitori", mi-am spus și, în clipa aceea, mi-a fost scârbă de mine. Parcă eram murdar tot. Melodia pe care-o cântasem mă murdărise. Poate că tocmai de aceea mă lăsaseră acolo, lângă colibă, singur, ca să zdruncine ultimul rest de încredere în mine. "Ce simplu e, la urma urmei, să te degradezi, mă gândeam. Nu trebuie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din fântână. În rest, preferam să stăm în sala de așteptare și mai ales pe peron. Dar mi se pare că v-am mai spus asta. De câte ori bufnea vântul, izbea ușa de perete și rafalele ploii pătrundeau înlăuntru. Pe podeaua murdară începuseră să se formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat seama că, enervat, o trânteam de fiecare dată mai tare. În timpul acesta, arțarul îndoit de furtună scotea scâncete de animal bătut. Apoi aceste scâncete s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]