4,012 matches
-
i frate... Și... și m-ai dat?! M-ai dat?! țipă ea revoltată. Cred că trebuia să fiu și eu întrebată! Nu-s roabă! Poți să te pui de-a curmezișul dragostei? o întărâtă Ștefan cu zâmbetul lui ascuns în mustață. Va să zică, m-ai dat!! M-ai dat!! Sigur!! Mă alungi!! strigă ea în culmea disperării. Voichiță! Lasă! O să plec singură! Plec la mănăstire!! Voichițo!! La mănăstire!! Ștefan îi șterge lacrimile și râsul lui o dezarmează: Liniștește-te ,Voichiță! Cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ieftin! Pe gratis îl dau! Dau ceva pe deasupra! Boierii râd cu poftă. S-o fi născut cu căință pe cap, spune Luca. Mă Sarsailă! Cu cine-i fi semănând așa clonțos, că parcă te-aș cunoaște... Ascultă, zâmbește Ștefan pe sub mustață, maică-ta a fost cândva, odinioară, de mult, a fost prin Târgul Sucevei? Boierii își dau coate și-și ascund un zâmbet. Mihail, descumpănit, dă din colț în colț, clipește des: Maica? De unde? Maica n-a scos nasu' dincolo de hotarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu ienicerii, cu spahii, oșteni de meserie târșiți prin bătălii și războaie, "Tigrii pustiei", îl lămurește Ștefan. Pe aiești "tigri" țăranii noștri și capul Domnului nostru i-au făcut "pisicuțe" la Podul Înalt! atacă și Duma. Ștefan își ascunde în mustață un zâmbet de mulțumire: Și... și care ar fi secretul? Pe turci îi mâna jaful, cotropirea... Moldovenii au ceva de apărat! se repede Tăutu să nu i-o ia înainte Duma. Într-adevăr, un amănunt deloc de neglijat într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
considerații care pot să pară capricioase și lipsite de rigoare. M-a frapat o fotografie - am și scris despre ea - a lui Caragiale, văzut trei sferturi spate, fără lornion, cu pomeții lui turanici, așa foarte reliefați, cu privirea sfredelitoare, cu mustața stufoasă, accentuând această structură ascuțită a feței, cu o privire fixă și scrutătoare, asemănătoare cu unele poze ale lui Nietzsche, chiar tulburător de asemănător cu Nietzsche. Am zis : iată privirea omului care era un om sociabil și vesel și care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
expresia „pe coș„ adică pe horn, dar nici unul dintre nepoți n-am îndrăznit să-l întrebăm pe bunicul care ar fi adevărul. CUM SE FĂCEA ARMATA Ne povestea bunicul cum „se făcea” armata pe timpul său. Soldații se bărbiereau dar purtau mustață. Încălțămintea era opinca. În loc de ciorapi se foloseau obiele. Dimineața, în loc de ceai, li se da ostașilor câte 50 grame de țuică. Zicea bunicul: „într-o toamnă căpitanul companiei lor se pregătea să facă nuntă fiicei sale și a aranjat cu majurul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cel ce distribuia țuica dimineața, nu le mai da ostașilor rația obișnuită, ci-i așeza în rând și avea într-o mână o cană cu țuică iar degetul arătător de la cealaltă mână îl îmuia în țuică și ungea uda mustața fiecărui ostaș și așa plecau la câmpul de instrucție. Câteva zile ostașii au făcut haz de procedeu, dar după un timp unii dintre ei au raportat neregula. Căpitanul s-a supărat foc și a cerut să fie pedepsiți cei vinovați
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Colonelul „a constatat” că raportul reclamantului era fals și a ordonat să fie pedepsită întreaga companie. Și astfel la nunta fiicei căpitanului au petrecut fericiți și majurul și căpitanul și colonelul. Dar zicea bunicul: „de atunci ostașii nu mai poartă mustață”. BUNICUL JANDARM În nopțile lungi de toamnă ale lui decembrie ne povestea mama despre bunicul, despre întâmplările mai deosebite din viața lui. Bunicul a fost jandarm conștiincios și a fost reținut ca „reangajat”. Pentru conștiinciozitatea lui a fost repede avansat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
ei răbdare, mă întreb ca și Panait Cerna, „Cum a putut să stee laolaltă atâta chin și-atâta bunătate”.!?!................ D E S P R E T A T A Un om mic de statură cu ochii verzi, cu barba și mustața blonde, aproape roșii ca arama, cu părul pe cap negru, și gros ca sârma, atât de gros și de des, că tata nu putea să poarte frizură, ci-l purta scurt, creștea în sus. Avea o putere fizică împresionantă. Niciodată
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de 8-9 mai, după miezul nopții, singur, am trecut prin piața în care urma să fie defilarea biruitorului, a doua zi. Am întins tabloul lui Stalin jos pe caldarâm, cu fața în sus și am făcut „treaba mare” pe obrazul, mustățile și chipul genialului conducător. A doua zi am fost bolnav. N-am auzit nici un comentariu asupra acestui caz. SĂRAC. Pe dat de 9 mai 1945, a doua zi, am fost declarat sublocotenent de rezervă. Se pregătea eliberarea, lăsarea la vatră
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte tânăr domn slujbaș intru la cârciuma lui Irimia. Mă vede un bătrân frumos, cu mustața ușor răsucită și începe să mă certe că am luat-o prea repede cu ucenicia băuturii. Află că nu-i așa, ba, colac peste pupăză, că nici prost neșcolit n-oi fi și mă pune la proba plumbului, să-mi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
amorezat de o văduvă tânără, mai era un fost controlor fiscal, conu Iancu ștefănescu căruia îi plăcea să se laude peste măsură cu lista lui de cuceriri. Era înalt, slab, îi atârna o bucată de piele sub fosta gușă, avea mustață răsucită și părul cănit. Umbla foarte elegant, îmbrăcat vara mai mult în alb, sau pantalon alb și haină închisă la culoare sau invers. Întotdeauna proaspăt bărbierit, parfumat, pomădat, cu batista mare la piept și cu floare roșie la butonieră. Purta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pentru mâhnire și necaz de mamă. - Ce ai doamnă? - Mi-i copilul bolnav. - Să ia cineva clasa iar dumneata, acasă, la copil. Era pe vremea când se înmormântau doi-trei copii pe zi. Un alt inspector era Theodor Gheorghiu. Mic, cu mustață, nas mare coroiat, vârsta de prag de pensie. I se zicea Gheorghiu Nebunul. Pe unde trecea nu zicea decât rău, rău, rău iar procesul-verbal se încheia deobște cu foarte bine. Venind într-o inspecție a observat că Steluța era însărcinată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
secrete păzite de lacătul care refuza se se descuie. După mulți, foarte mulți ani, între fărâmături de hârtie, aveam să descoperim comoara, inutila comoară: registre de cantină școlară de la Câșlița Dunării, dintr-o Basarabie ucrainizată de tătuca cu șapcă și mustață Stalin la a cărui moarte o școală întreagă a fost trecută în vodevil de plânsete. Mai erau în ladă decorații de tinichea, șanuri de cizme militare, o bluză țărănească, tinerețea totemică a părinților, o carte de bucate cu pagini de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
tocmai o bătea la mașină. Într-adevăr, a doua zi dimineață, la puțin timp după ce am ajuns la primărie, doctorul veterinar de la Consiliul Unic, însoțit de instructor, mi l-au prezentat pe noul medic veterinar, un bărbat tânăr, șaten cu mustață, înalt și frumos. Cu un zâmbet plăcut, puțin slugarnic și cu accent ardelenesc, mi-a spus că este hotărât să rămână în comună pentru tot restul vieții. L-am crezut doar în parte, dar m-am bucurat totuși. A dorit
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ion Dacian cu măiastra sa voce... După puțin timp devenisem parcă "navetist": cu Dacia 1100 CD a ambasadei sau cu trenul mă puteam deplasa "ca vântul și ca gândul". Șoselele între marile orașe majoritatea construite "strategic" în perioada ăluia cu mustața mică erau excelente, nemții șofau civilizat, iar trenurile erau confortabile și circulau "nemțește", adică fără întârziere. Era o plăcere să călătorești "în interes de serviciu" sau cu soția, pentru a cunoaște "țara de reședință". La "o aruncătură de băț" de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-urile, să le facă Dosare de urmărire informativă și CNSAS-ul să-i prelucreze la Tribunal. Cică e un tartor pe la München, care tot bate darabana că nu ar fi nici o diferență între biata noastră țărișoară și Germania ăluia cu mustață mică. Am notat. Câte un exemplar cu dedicație pentru fiecare UM. Păi după Revoluție parcă au fost desființate. Ai auzit melodia aia care făcea furori "Jana nu e moartă, Jana se transformă"? Cică suntem țara din UE cu cele mai multe "servicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
mele locuitorilor din comuna Hlipiceni cu care am discutat și conviețuit ca și mai recenților locuitori mai tineri, printre care aș aminti: familia de învățători Ionuț Ivasciuc, Dumitru Hromei, familia ingineri Cojocaru, Dorina Șpaiuc, Andrei C. Luca, Neculai Iftimiciuc, Leonte Mustață, Marian Luchian, Dumitru Căunea și nu în ultimul rând domnului istoric, Mihai Cojocariu, de la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alecsandru I. Cuza”, fostul meu elev la „Școala Hlipiceni”. Mi-aduc aminte cu drag de Mihăiță, elev gimnazial, care îmi tot
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cadrelor de specialitate cu studii medii și superioare, reveniți în comună ca: ingineri, medici veterinari, asistenți și alte cadre, fiii comunei. În C.A.P. conducerile au fost dintre cooperatorii comunei. Primul președinte a fost locuitorul gospodat Toader Cojocaru, apoi Vasile Mustață, Sidor Cojocaru. Cooperatorul, deși se scoală cu noapte-n cap, nu mai merge la ogor pe jos, ci cu remorca trasă de tactor și muncește zi lumină, fiind plătit cu 2 lei pe zi, iar la sfârșit de campanie se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mele locuitorilor din comuna Hlipiceni cu care am discutat și conviețuit ca și mai recenților locuitori mai tineri, printre care aș aminti: familia de învățători Ionuț Ivasciuc, Dumitru Hromei, familia ingineri Cojocaru, Dorina Șpaiuc, Andrei C. Luca, Neculai Iftimiciuc, Leonte Mustață, Marian Luchian, Dumitru Căunea și nu în ultimul rând domnului istoric, Mihai Cojocariu, de la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alecsandru I. Cuza”, fostul meu elev la „Școala Hlipiceni”. Mi-aduc aminte cu drag de Mihăiță, elev gimnazial, care îmi tot
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cadrelor de specialitate cu studii medii și superioare, reveniți în comună ca: ingineri, medici veterinari, asistenți și alte cadre, fiii comunei. În C.A.P. conducerile au fost dintre cooperatorii comunei. Primul președinte a fost locuitorul gospodat Toader Cojocaru, apoi Vasile Mustață, Sidor Cojocaru. Cooperatorul, deși se scoală cu noapte-n cap, nu mai merge la ogor pe jos, ci cu remorca trasă de tactor și muncește zi lumină, fiind plătit cu 2 lei pe zi, iar la sfârșit de campanie se
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din lumea inteligentă; el este doar "cult", așa că poți scăpa ușor, de exemplu, cu o știre nouă despre Balzac sau scriitorii Dumas, favoriții lui. La ora asta prefer partea tâmpită a lumii. Domnul Cioacă este înalt, smolit la față, are mustăți și barbișon ascuțit și este îmbrăcat într-un costum de vară de culoare vernil. Are mănuși groase și căciulă pe cap. După saluturi și câteva vorbe, îl întreb dacă nu-i este frig, afară fiind vreo zece grade minus. "Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acești anonimi ce poveste îți vine în minte, poți crede ce vrei despre această minune blondă de acum un secol care te privește provocator, poți să-l cântărești cât de critic vrei pe acest grăsan înțolit la patru ace, cu mustăți ca două tirbușoane agresive. Acolo, în fostul atelier de preparat cetățenii conlocuitori în genți diplomat, te înscrii într-o fostă viață, cu un fost stil de viață și foste idei și foste convingeri, te înscrii în trecut. Sunt acolo tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe când spațiul românesc a lăsat pirateria să se piardă în negura anonimă a unei istorii navale minore. Personajul din Toate pânzele sus ! e Axente, un grec pripășit în apele românești, supranumit Spânu fiindcă nu-i creștea păr pe față, nici mustăți, nici barbă, ca la neoameni. Bătrânul paznic al farului din Sulina i-a dezvăluit lui Anton Lupan câte ceva din tainele straniului individ, exponent al unei alterități negative, în spațiul convențional al României de atunci : Spân, spân, dar altfel om subțire
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
regula bonusului așa că Labiș, calculând posibilitățile, chiulea la orele de franceză. Cățeaua s-a plâns directorului. Acesta l-a chemat la cabinet, dar Labiș îi declară: - Tovarășe director, doamna profesoară ține cu orice preț să mă lase repetent. Zâmbind pe sub mustață, Rimmer îi îngădui: - Bine, fă atunci cum știi... IAȘII ÎN 1951 IV În disperare de cauză, Cățeaua încercă altă mișcare pentru a-și surprinde faliții. A aranjat cu profesorul de matematică, Eugen Țâmpoc, să-i cedeze o jumătate din oră
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Era timpul încrederii și bucuriei de a crea, al universului generozității. Acesta e suportul moral care l-a determinat să se apropie de ideologia comunistă, mai bine zis de o generoasă minciună, atunci când copilul căruia nici nu i se înfiripase mustața nu putea să aibă cunoștință de practica socială. Mutațiile au început la Iași. La Fălticeni, de unde putea să tragă câte o raită duminicală prin Mălini, Labiș nu resimțea atât de acut nostalgia locurilor natale. Iașul însă l-a distanțat de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]