4,047 matches
-
a putut vedea anterior. Vechile calități sunt Înlocuite cu defecte. Totul va degenera În tensiuni, conflicte, acțiuni de violență reciprocă. Separarea sau dizolvarea cuplului este diferită motivațional În cazul prieteniei sau al iubirii. O prietenie se dizolvă din motive de neîncredere, de nesinceritate. Sentimentele morale sunt violate. O iubire se destramă din motive de infidelitate. Sentimentele erotice sunt violate printr-un act de impurificare formală sau simbolică, prin intrarea unei alte persoane În cuplul respectiv, al cărui echilibru va fi tulburat
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cărora trebuie să insistăm. Acestea privesc următoarele două aspecte: capacitatea de trecere la acțiune, de transpunere În act a forței sufletești interioare prin curaj, Încredere, combativitate; incapacitatea sau lentoarea, dificultatea de a Întreprinde o acțiune, starea de inhibiție, timiditate, frică, neîncredere a persoanei legată de trecerea la acțiune. dă Ca act, puterea se manifestă În două direcții, În funcție de natura forței sufletești interioare care o determină și o menține: reușita sau eșecul. Pot reuși În acțiunile și conduitele mele, dând satisfacție eului
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
construiește Încrederea reciprocă, va apărea În timp, angoasa, teama de a nu pierde partenerul sau de a nu fi abandonat de către partener. Teama generează o tensiune interioară În cadrul cuplului respectiv. Fiecare dintre parteneri este suspicios, iar În locul Încrederii reciproce apare neîncrederea, care va genera nesiguranța. Nesiguranța va provoca, În cazul fiecărui partener, sentimentul pericolului pentru sine și pentru propria viață. Din acest moment, conflictul este deschis. Partenerii se acuză reciproc: cel care acuză se consideră frustrat de către cel pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
evitare este o reacție interioară a mea, o atitudine care este declanșată de imaginea persoanei cu care sunt În contact sau de incertitudinea situației cu care mă confrunt. Imaginea celuilalt Îmi poate trezi sentimente negative (dispreț, repulsie, teamă, dezgust fizic, neîncredere etc.Ă. Acestea toate mă vor Îndepărta de persoana respectivă, pe care o voi evita, voi căuta să nu o mai Întâlnesc. Același lucru se petrece În cazul situațiilor neclare, incerte, care-mi trezesc aceeași gamă de sentimente negative, obligându
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
doilea rând, vizibilitatea lor socială este mult mai scăzută. În al treilea rând, stigmatul social atribuit femeilor victime ale violenței domestice sau ale hărțuirii sexuale la locul de muncă sporește. Aceste cazuri sunt privite cu reticență chiar de către victime, din cauza neîncrederii în autorități și, ca atare, multe nu sunt reclamate. Violența în familie este privită ca o anormalitate. Majoritatea formelor de violență manifestate împotriva femeilor la locul de muncă (de regulă, sub forma hărțuirii sexuale) sunt considerate ca o experiență degradantă
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
mai bune. Cazurile de eșec social, neintegrare au fost mai greu, dacă nu imposibil, de identificat și contactat. Iată câteva exemple care ilustrează cele două tipuri de situații : ● A fost stigmatizat de societate din cauza emblemei instituționalizării. A fost primit cu neîncredere în familia soției și din cauza etniei (rrom), însă în prezent este considerat un membru al familiei, prejudecățile fiind depășite. ● Devenind adolescent și adult, a resimțit negativ această perioadă, fiind marginalizată pentru că a fost crescută în casa de copii. Nu a
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
la „talent”, Bacovia îi imprimă cuvîntului respectul cuvenit: „- Ce bine a scris/ Și cu talent/ Un inspirat/ Din secolul trecut...” („Legendă”) Și: „Talentul rîde sardonic/ Cu aspirații nobile”. („Unui clovn”). S-ar putea și ca Bacovia să facă aluzie la neîncrederea altora în propriile sale versuri. în acest caz, prin „versuri fără de talent” trebuie înțelese versurile care sfidează așteptările cititorului cu prejudecăți literare. Sînt altfel, deci, de cum le-ar vrea acesta. 3. Ion Heliade Rădulescu („Calul, vulpea, lupul”, „Cumetria cioarei cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care vom vedea mai departe nu este cea corectă, deși ea a fost repetată în toate ocaziile, mai ales cînd unii eminescologi au căutat și argumente contra datei de 20 decembrie 1849, susținută de poet. G. Călinescu și-a arătat neîncrederea în memoria poetului. Care au fost argumentele istoricului literar? "Eminescu deținea, fără îndoială, această dată de la părinți, dar nu era sigur (s. n.). În 1883, scăzînd 1849, anul nașterii, din anul curgător și obținînd vîrsta de 34 ani, poetul făcea următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fi considerată exagerat de misogină dacă ar fi fost scrisă de un bărbat. Aici, în 1929, cu jumătate de secol înainte ca Yourcenar să devină celebră, Lovitura de grație deja are caracteristicile care aveau să devină asociate scrierilor ei: o neîncredere înfricoșătoare față de membrii sexului opus și sentimentul că sexul este capcana mortală din care este imposibil să scapi, decât doar dacă fugi. Poate că acesta a fost verdictul lui Yourcenar asupra unui deceniu de legături amoroase. Acum urma să înceapă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cât și pentru scopurile fixate) pot fi denumite „stres stimulus”, menționăm: lupta armată, dezastrele (inundații, incendii etc.), molimele, iminența morții datorită unei boli incurabile, pericolele de tot felul cum ar fi, de exemplu, cel al electrocutării, al degradării profesionale etc.), neîncrederea sau ostilitatea pe care le întâmpinăm uneori etc. Trebuie observat faptul că definirea termenului de „stres” numai prin situație ignoră diferențele dintre oameni în realizarea actelor perceptive și în acordarea semnificațiilor, faptul că aceeași împrejurare poate deveni pentru un individ
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
aceste reacții decurg și ele dintr-un mod de interpretare specific: fie în sensul considerării obstacolelor ca fiind de nedepășit, de neînvins, fie în sensul aprecierii că nu avem dreptul la obținerea satisfacerii trebuințelor, dorințelor, aspirațiilor noastre (ca expresie a neîncrederii în sine, a unui sentiment de inferioritate). Aceste reacții predominant afective le întâlnim îndeosebi la copii, care prezintă un grad mai scăzut de maturizare intelectual-afectivă, o toleranță individuală mai mică la frustrație. De asemeni, sunt caracteristice acelor persoane adulte care
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
paranoia), declanșează, de regulă, reacția de ostilitate din partea agentului considerat frustrant, ceea ce prin „feed-back”, generează o nouă agresiune („cercuri vicioase”, producătoare a fenomenului de „vendetă”). Nu mai puțin inadacvate prin efectele lor sunt reacțiile care se întemeiază pe stări de neîncredere în forțele proprii, pe tendința de renunțare la luptă, la posibilitatea găsirii unor soluții noi, constructive. „Izolarea”, de exemplu, așărută sub forma refuzului de a conversa, de a colabora, „fuga”, ca tendință de evaziune dintr-un mediu considerat ostil, „fixarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de „caracter” percep, se știe, într-un mod deosebit fenomenele din ambianța socială, astfel că reacțiile lor vor fi conforme acestei „percepții” specifice (ex. percepția elementelor din sistemul social — adică a diferitelor persoane, situații, sau cerințe normative — de pe poziția unei neîncrederi excesive în viață și a unui dispreț față de om, determină un comportament aparte: fie unul de ostilitate, consumat pe plan acțional sau verbal, fie unul de izolare, cu elemente de simulare și disimulare). În cazul comportamentului agresiv, persoana respectivă adoptă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a atitudinii de infatuare și dispreț pe care individul respectiv o manifestă față de sine și față de semeni. Veșnicul camuflaj, continua preocupare de a se preface, de a face să pară adevărat ceva inexistent, la care se asociază, de regulă, suspiciunea, neîncrederea, manifestată față de semeni, duce la încordare în raporturile sociale, la apariția diferitelor conflicte interpersonale. 3). Efecte nu mai puțin importante au asupra acțiunii de integrare social și profesională a tinerilor și tulburările (deficiențele apărute în legătură cu orientarea personalității și motivarea activității
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Când, dimpotrivă, elevul este animat în activitatea de învățare de motive reprimatoare, cum ar fi teama de pedeapsă, sau de motive egoiste (ex. dorința de a fi recompensat doar el, de a se remarca pe orice cale printre colegi), atunci neîncrederea în sine și infatuarea se vor stabiliza ca trăsături constante ale personalității. În cazul persoanelor indiferente, dezinteresate, cu o motivație la limită, personalitatea se angajează într-o spirală cu direcție progresivă (din punct de vedere calitativ). Efortul educativ va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
copiilor, în plus față de cele primite de aceștia la școală. Aceleași efecte de hipersensibilizare, de modificări profunde în sfera vieții afective a elevului (concretizate în stări de irascibilitate, încăpățânare, temeri, neliniște, nesiguranță etc.) pot fi determinate și de atitudinile de neîncredere, admonestare și interdicții nejustificate, manifestate de către unii părinți, sau de răsfățul și îngrijorările excesive ale acestora. Este cunoscut faptul că exigența educativă nerațională determină la elevi sentimente de nesiguranță și neîncredere care se adâncesc, pe măsura lărgirii contactelor extrafamiliale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
nesiguranță etc.) pot fi determinate și de atitudinile de neîncredere, admonestare și interdicții nejustificate, manifestate de către unii părinți, sau de răsfățul și îngrijorările excesive ale acestora. Este cunoscut faptul că exigența educativă nerațională determină la elevi sentimente de nesiguranță și neîncredere care se adâncesc, pe măsura lărgirii contactelor extrafamiliale ale acestora, ducând la devieri de conduită. De aici rezultă necesitatea ca părinții și educatorii să se identifice cu nevoile și aspirațiile elevului, pentru a le dirija cu tact, înțelegere și dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
care va spori, însă, prin efectul unor mecanisme recurente, ostilitatea profesorului în cauză; această atitudine represivă din partea profesorului va amplifica tendințele, ascunse sau fățișe, de apărare și de justificare ale elevului, creându-se astfel „cercuri” sau „spirale” pedagogice vicioase, de neîncredere și neînțelegere reciprocă, cu efecte din în ce mai grave și mai greu de înlăturat. Pentru a asigura autoritatea profesorului și a crea spiritul de răspundere din partea elevului, „exigența” cerută de acțiunea educativă trebuie să fie o exigență constant rațională
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
psihică tendințe paranoide, reprezintă o sursă de frustrație atât pentru alții, cât și pentru ei înșiși. Astfel, dacă un salariat, caracterizat de un anumit fond de susceptibilitate, ajunge să transforme treptat stările sale inițiale de simplă bănuială sau presupunere, în neîncredere și, apoi, în convingerea că șeful său ar avea ceva anume cu el, că îl defavorizează, atunci putem spune că persoana respectivă se află în plin proces paranoid, având chiar potențialități delirante, deoarece nu mai este decât un pas pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cerească; în consecință, el are convingerea că este înzestrat cu puteri supranaturale, care-i conferă dreptul de a fi nu numai un misionar, dar și un justițiar. Când delirul mistic are un caracter depresiv, atunci când caracteristicile complexe de inferioritate, de neîncredere în sine, și strategiile defensive de acțiune: asceza exagerată, refugiul în mănăstire, sentimentul de martirizare, interpretarea defetistă a dogmelor religioase, care-i conferă persoanei în cauză argumente de autoacuzare pentru greșeli exagerat considere ca iremediabile, comise pe parcursul vieții. La astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de „hiperestezie” orgolioasă sau, altfel spus, de o suspiciune crescută, care dezvoltă tendințe de dragoste captativă (sau de dragoste posesivă). Gelozia delirantă de structură paranoică desemnează, în fapt, delirul sistematizant de gelozie, în care fondul înnăscut de suspiciune și de neîncredere al persoanei în cauză face ca interpretarea să se dezvolte și să se îmbogățească continuu cu impresii referitoare la înjosirea / umilirea sa intenționată de către partener: astfel, fiecare gest, cuvânt, expresivitate facială etc. sunt interpretate ca o dovadă de netăgăduit a
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
obsesiile ideative. Poate că mai mult decât la oricare alți bolnavi psihic, autofrustrația este cea mai intensă, deoarece „astenia” care este caracteristică psihastenicilor îi face să aibă mereu o impresie de viață psihică incompletă, de totală nepregătire pentru viață, de neîncredere în ei înșiși; de asemeni, faptul că se supun frecvent unor acțiuni de introspectare și de analiză supercritică a vieții și a rezultatelor activității lor, îi face să trăiască acute sentimente de inferioritate și de inutilitate socială. Când, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situații extreme ne obligă, prin urmare, să luăm în considerație, în înțelegerea corectă a problematicii sentimentului de inferioritate, pe lângă condiționările negative exterioare, și importanța unor particularități psihologice și nervoase individuale, de tipul: introversiunea exagerată; impresionabilitate și, implicit, sugestibilitate crescute: timiditate / neîncredere în sine; greutate în a stabili contacte psiho-sociale; trăirea îndelungată a propriilor impresii sau amintiri defavorabile cu privire la sine etc. Sunt, de exemplu, destul persoane care se introspectează exagerat și repetat. Acest exces de autoanaliză ele îl realizează fie în timpul executării
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
incapabil de a înțelege lucruri mai delicate”?). Și unii și alții între acești părinți vor educa la copil, chiar dacă unii o vor face mai mult în mod inconștient (fără o intenție expresă, ci din nervozitate), sentimentul acut de inferioritate, de neîncredere a copilului în el însuși, și, legat de acesta, acea frică de a nu greși și acea atitudine de supraevaluare a consecințelor greșelii comise la unor din moment dat. Această teamă de a nu greși și, mai ales, atitudinea de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
forul său interior egalul adultului, fapt care-l face să ceară respect celor din jur, dar și să înțeleagă că este dator să acorde, la rândul său, respect altora. . Copilul nu nutrește pentru părinți numai sentimente de frică sau de neîncredere, așa cum se întâmplă în cazuri extreme; de obicei, el își iubește părinții și manifestă față de conduita lor un respect profund. . Examenul critic al noțiunii „complex al frustrației”, în Analele științifice ale „Univ. Al.I. Cuza” din Iași, Tomul IX, 1963
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]