3,830 matches
-
netedă, cristalină a ideii, nu poate fi numită vâjâiala asta altfel decât o chestie. Unii, e drept, îi spun poezie. Este un mod condescendent și eufemistic, ca să zic așa, de a numi chestia aceea. Hai să nu fiu rău și nedrept: vâjâiala asta poate deveni poezie, dar ar avea nevoie de un strop din ceea ce nu se poate numi ori atinge, dar care e undeva în noi și apare când augurii sunt favorabili. Foarte încâlcită explicație, dar alta nu văd". Impresia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
exemplu, devine în mod explicit un marcaj al distanței, fie între culturi (Zidul lui Hadrian), fie între generații (Zidul veteranilor), fie între regiuni (Zidul parizian). Cel mai adesea însă, poetul pare preocupat să corporalizeze distanța între sine și o lume nedreaptă, incapabile a înțelege miza strădaniilor sale artistice. Miză care transpare, bunăoară, din crezul poetic pe deplin elocvent ce dă și titlul volumului Aveți nevoie de mine (Editura 24: ORE, Iași, 2012): " avem nevoie de șoaptă/ avem nevoie de cuvânt/ avem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2009) îi apare postum. Îndelung așteptata carte de versuri a lui Nicolae Manea În țara bursucilor, Opera Magna, Iași, 2009 a apărut abia după moartea autorului. Figură cvasilegendară a boemei estudiantine ieșene de la sfârșitul anilor '70, retrasă ulterior într-o nedreaptă uitare (în ciuda relativei popularități de care s-a bucurat profesorul de limbă și literatură română care a schimbat, voluntar, Iașii pe Răducăneni), Nicolae Manea merita, ce-i drept, cu prisosință un asemenea gest recuperator. Un gest prin care i se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
române (2008). În Iașul poetic al anilor '80, Mircea Popovici părea un caz aproape clasat. În fapt, "cazul" Mircea Popovici părea aproape clasat cu multe decenii înainte, din moment ce ultimul supraviețuitor al "generației pierdute", demult pierdute la rândul ei într-o nedreaptă uitare, se încăpățâna să nu mai publice nimic din 1946. An cu totul prolific, totuși, pentru debutantul Mircea Popovici, a cărui editare în volum (Izobare) câștigase Premiul Tinerilor Scriitori al Fundațiilor Regale pentru Literatură și Arte, premiu acordat de un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vizorul procurorilor morali, al revizioniștilor de tot felul. A fost și este încă demonizat, contestat, marginalizat, socotit „o dejecție a lumii rurale”, cum zice un scriitor (Alexandru George) despre el, și trecut în categoria scriitorilor „nomenclaturiști”. Portret completamente fals, acuzații nedrepte. P. este un scriitor moral și, trăind și scriind într-o dictatură, a căutat să nu spună neadevărul și să-și salveze, astfel, opera. Era convins că este posibilă o rezistență prin cultură: „Trebuie să facem în așa fel încât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
la Marin Preda, ST, 1979, 7; George Arion, Interviuri, București, 1979-1982, I, 266-272, II, 237-241; Iorgulescu, Firescul, 142-146; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 36-54; Mihai Zamfir, Cel mai camusian dintre scriitorii români, LCF, 1980, 15, 16; Eugen Barbu, Nedreapta cădere, LCF, 1980, 20; Pompiliu Marcea, Prețul cuvântului, FLC, 1980, 21; Mircea Iorgulescu, O mare conștiință, RL, 1980, 21; Valeriu Cristea, Paginile cele mai necesare, RL, 1980, 21; C. Stănescu, Un film scris de Marin Preda, „Scânteia”, 1980, 11 742
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
care-i obligă la o reacție anume. Procedîndu-se astfel crede Dewey educația dobîndește eficiență socială fără a constrînge natura copilului. Căutînd să răspundă la întrebarea: care este rolul social al educației?, pedagogul american face unele precizări: "Participarea la corectarea privilegiilor nedrepte și a privațiunii nedrepte, și nu perpetuarea lor, este țelul educației progresiviste" (5, p. 104). Iată-l dar pe J. Dewey vorbind totuși de un "țel al educației". Aflăm aici răspunsul la întrebarea ce se pusese: care este orientarea creșterii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
o reacție anume. Procedîndu-se astfel crede Dewey educația dobîndește eficiență socială fără a constrînge natura copilului. Căutînd să răspundă la întrebarea: care este rolul social al educației?, pedagogul american face unele precizări: "Participarea la corectarea privilegiilor nedrepte și a privațiunii nedrepte, și nu perpetuarea lor, este țelul educației progresiviste" (5, p. 104). Iată-l dar pe J. Dewey vorbind totuși de un "țel al educației". Aflăm aici răspunsul la întrebarea ce se pusese: care este orientarea creșterii? După cum se vede, această
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
până acum, prin titlu, mai mult o promisiune, o voință de uvertură tinerească spre orizonturile lumii, ea poate deveni de aici înainte un veritabil instrument al dezbaterii publice și prin aceasta al creerii unei societăți civile. Privind atâta timp cu nedreaptă suspiciune, blocat în aspirațiile lui cele mai scumpe, tineretul universitar poate juca un rol extrem de însemnat în reconstrucția viitoare, după cum el a făcut-o deja, o face încă, în admirabila renaștere morală și civică din aceste zile. Sacrificiile asumate la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
modul de producție era capitalist, clasele sociale aflate în conflict fiind burghezia de pe poziția exploatatorilor și proletariatul de pe aceea a exploataților. Marx deschide o tradiție intelectuală care presupune că la această luptă nu se poate asista pasiv, iar ordinea socială nedreaptă trebuie schimbată. Trebuie provocată căderea orânduirii capitaliste, pentru ca regimul comunist, unde proprietatea privată, cauza tuturor relelor, nu mai există, să poată deveni posibil. Se poate spune că, în teoriile marxiste, adevărații actori ai vieții politice sunt clasele sociale și reprezentanții
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
toate instrumentele pe care adversarii noștri ar putea să le întrebuințeze împotriva noastră. Va trebui să găsim în subtilitățile și finețile limbii juridice o justificare pentru cazurile pe care va trebui să pronunțăm sentințe care ar putea părea îndrăznețe și nedrepte, căci interesează ca aceste sentințe să se exprime în termeni care să aibă aerul de a fi maxime morale foarte înalte, având totuși un caracter legal. Regimul nostru trebuie să se înconjoare de toate forțele civilizației, în mijlocul cărora va trebui
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
sau vor crea ceea ce ne va plăcea nouă după programul expus mai sus. Cu presa vom proceda în felul următor. Ce rol joacă acum presa? Ea servește spre a înflăcăra pasiunile sau spre a întreține egoismele partidelor. Ea este zadarnică, nedreaptă, mincinoasă și majoritatea oamenilor nu înțeleg la ce servește. Noi o vom înșeua și îi vom pune frâne tari, vom face la fel și pentru celelalte lucrări imprimate, căci ce near servi să ne scăpăm de presă, dacă ar trebui
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
nici o șoaptă, de nici o nemulțumire; ea va opri orice revoltă printr-o pedeapsă exemplară. Vom desființa dreptul de casație, de care vom dispune singuri, noi guvernanții, pentru că nu trebuie să lăsăm să se nască în popor ideea că vreo decizie nedreaptă ar putea să fie luată de un judecător numit de noi. Dacă s-ar întâmpla așa ceva, vom casa noi înșine sentința, dar cu o pedeapsă exemplară a judecătoruluică nu și-a înțeles datoria și destinația, încât aceste cazuri nu se
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
publicitate din Toronto, Canada. Eram un boboc care încerca din greu să-și cîștige un loc în interiorul companiei. Dintr-un motiv sau altul, vicepreședintele, care se număra printre acționari, nu mă simpatiza prea mult. Nu a fost niciodată nepoliticos sau nedrept cu mine, dar relația noastră era rece și distantă. într-o dimineață mă aflam la birou și stăteam de vorbă cu managerul. Eram singuri în toată clădirea. Fără să mă uit direct la el, l-am zărit cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
Era un mod foarte plăcut de a începe o convorbire telefonică. Barbara era mereu amabilă și bine dispusă. în opinia multora, coordonatoarea centrului era o șefă dificilă, o persoană rece și cu aere de superioritate, iar subordonații o considerau extrem de nedreaptă în legătură cu stabilirea turelor sau a zilelor libere. își aroga mereu meritele cuvenite de fapt celorlalți și îi critica pe angajați în public, dacă greșeau ceva. Comportamentul său îi distrăgea pe ceilalți angajați de la sarcinile lor, așa încît la intervale foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
o evidențiere din partea Japoniei. O mare parte din puterea economică a țării a fost atribuită rolului jucat de planificarea și suportul centralizat oferite de un minister creat special În acest scop - lucru considerat de unii ca fiind un avantaj competitiv nedrept, prin comparație cu politicile din alte țări. De exemplu, se considera că Statele Unite nu aveau structuri de suport similare. Excelentul studiu de caz al lui Gregory Hooks (1990) atrage atenția asupra unui contraexemplu, deseori ignorat: rolul Ministerului Apărării Statelor Unite În
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
analogic sau prin inferență); - argumentele psihologice: vizează mentalități, concepții, prejudecăți, stereotipii de gândire (argumentul autorității, cel al informației creditabile, al modelului funcțional etc.); - argumentele etice: fac apel la valorile morale, susținând ipoteza/teza prin discriminări de tipul bine/rău, drept/nedrept, loial/neloial, moral/imoral etc.; - argumentele pathemice: au în vedere emoții, sentimente, pasiuni: activism civic, elan patriotic, compasiune, generozitate, bunătate, toleranță, altruism, indignare etc.; - argumentele pragmatice: valorifică forța persuasivă a exemplificărilor, a compa rației valorice (eficient/ineficient, util/inutil, oportun
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
instituite două modele: unul al divinului celui mai fericit, iar celălalt al celei mai nefericite lipse a divinului, și neobservând că așa stau lucrurile, nu își dau seama din cauza prostiei și a smintelii lor fără margini că, prin faptele lor nedrepte, se apropie de al doilea model, până la a-i fi asemenea, în timp ce de primul se depărtează până la neasemănare. Pedeapsa pentru această vină și-o ispășesc, desigur, trăind o viață după chipul modelului cu care se aseamănă". (Platon, 1989, 176e-177a) Dacă
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nouă pe baza unei arte, a unei morale și a unei concepții despre lume ne-dionisiace iată țelul spre care tindea Euripide, și care ni se dezvăluie acum în plină lumină". (Nietzsche, 1992, p. 60) Critica ditirambică (și pe alocuri nedreaptă) a lui Nietzsche scoate în evidență și acest aspect marginalizat sub impactul aseptic al Luminilor, că omul are o parte instinctuală pe care rațiunea nu o poate ține sub control întotdeauna; de altfel, raportul rațiune- instincte este paradigmatic nu doar
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
ce-i drept, fiind la rîndul lui un fals motivator, este inclus în culpa vitală comună tuturor. Dar la acuzarea altora apelează fiecare ca scuză, sub pretextul că el ar fi perfect și fără greșeală dacă ceilalți nu ar fi nedrepți față de el. Autojustificarea devine în cele din urmă autoglorificare. Fiecare din noi are tendința să se considtre drept unica ființă omenească dreaptă într-o lume nedreaptă. Nimic mai firesc decît faptul ca, în final, ansamblul oamenilor pretins drepți, acuzîndu-se reciproc
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pretextul că el ar fi perfect și fără greșeală dacă ceilalți nu ar fi nedrepți față de el. Autojustificarea devine în cele din urmă autoglorificare. Fiecare din noi are tendința să se considtre drept unica ființă omenească dreaptă într-o lume nedreaptă. Nimic mai firesc decît faptul ca, în final, ansamblul oamenilor pretins drepți, acuzîndu-se reciproc că sînt nedrepți, să ajungă să se agreseze nu numai imaginativ, ci și real și activ. Pretextul justificator va fi cînd principiul banalității (a abuza de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Autojustificarea devine în cele din urmă autoglorificare. Fiecare din noi are tendința să se considtre drept unica ființă omenească dreaptă într-o lume nedreaptă. Nimic mai firesc decît faptul ca, în final, ansamblul oamenilor pretins drepți, acuzîndu-se reciproc că sînt nedrepți, să ajungă să se agreseze nu numai imaginativ, ci și real și activ. Pretextul justificator va fi cînd principiul banalității (a abuza de alții ca să nu fii prada abuzului lor), cînd idealismul inchizitorial (a-i ataca pe ceilalți, a-i
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se agreseze nu numai imaginativ, ci și real și activ. Pretextul justificator va fi cînd principiul banalității (a abuza de alții ca să nu fii prada abuzului lor), cînd idealismul inchizitorial (a-i ataca pe ceilalți, a-i elimina pe cei nedrepți pentru a purifica și îmbunătăți astfel lumea). S-ar putea ca mesajul de salvare al Noului Testament înțeles potrivit veritabilei sale semnificații să fie singura soluție rațională. Dacă problema morală își găsește în textele biblice soluția exemplificată și explicitată, problema
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în timpul vieții atît pe plan individual, cît și pe plan social. Nedreptățile manifeste ale vieții sociale constituie cauza cea mai frecventă a nemulțumirilor. Fiecare individ are tendința de a se plînge de nedreptatea tuturor celor din jur, acuzîndu-i de comportare nedreaptă și considerîndu-se totodată singurul corect. Oricare ar fi cauzele întîmplătoare și istorice ale injustițiilor sociale, nu are rost să căutăm aici argumentul principal împotriva imanenței justiției. Esențial este faptul că justiția va domni asupra inter-reacțiilor și a instituțiilor sociale atît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este subconștient ascunsă în forul interior al fiecărui om. Ea constituie motivul principial al plîngerii patetice sau patologice împotriva nedreptății lumii și a vieții, întrucît autojustificării false în exces îi corespunde excesul de inculpare a tuturor celorlalți, considerați ca fiind nedrepți. Nemulțumirea este prea ușor justificabilă prin faptul că toți oamenii sînt motivanți falși, de unde rezultă că vanitățile vexate caută obsesia obținerea triumfului vanitos asupra celuilalt, fie prin meditațiile neputincioase ale nervozității, fie prin explozia revanșei lipsite de scrupule, caracteristică banalizării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]