3,831 matches
-
căreia mama ei îi făcea butonierele și a trecut mult timp până ce băieții s-au dat bătuți, pentru că nu puteau să o găsească. Mama îi spusese atunci părintește: -La ora asta, ar cam trebui să dormi!.. Ea stătea mai departe nemișcata, în întunericul acela, cu ochii țintă prin țesătura deasa a pânzei, savurând plăcerea jocului. O clipă închise ochii și își zise apoi în gând: -Fantomele astea de aici!.. S-ar putea ca ele să mă prindă!..Dar, în cele din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Iar taică-meu, cu chipiu țanțoș, cu uniformă cu nasturi lucitori, bombați, având ștanțați pe ei o roată aurie cu aripioare, mândru de rostul lui pe pământ, ridica paleta rotundă în aer, dând „plecarea“... salutând cu mâna la cozoroc, surâzător, nemișcat, zeu minuscul al pustietății feroviare, pe mecanicul locomotivei, pe fochist, pe conductorul blegit de inactivitate... așa... pe toți călătorii și călătoarele înciorchinate la geamuri... Dar cu cel mai strașnic năduf înjurau o fântână seacă, înfundată cu mortăciuni, puțind feeric vara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Nu știu decât că trebuie să încep totul din nou - I 7). Îi reproșează amantului neliniștea (dacă taci mereu, nu mai e ciudat, ci plictisitor - II 1) și îi explică deficitul ei de vitalitate (Sunt un turn cu un clopot nemișcat și tu încerci mereu să tragi de funie - II 4). Prea obosită (II 1) și nehotărâtă (II 4) pentru a face ceva, prinsă între ziduri înăbușitoare, strâmte, întunecoase, ea își afirmă urâtul incurabil : Nu este niciun leac împotriva acestei plictiseli
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
făgașul destinului boicotat o vreme prin refuzul mișcării. În ultima sa apariție, corul nu mai este o trupă de actori care improvizează, ci un veritabil cor antic proclamând grav zădărnicia oricărui efort omenesc : Drumul cel mai lung îl străbați rămânând nemișcat (III, p. 104) ; Asta e încercarea cea mai grea prin care avem cu toții de trecut : să privim înainte fără să ne fie scârbă. [...] Altfel rămânem până la moarte prizonieri între un prezent gol și un viitor imposibil (III, p. 106). Corul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
va purta de-a lungul celor douăsprezece luni. După veselia, zgomotul și culoarea ultimelor zile ale anului ce s-a încheiat, s-a lăsat peste lume tăcerea. Parcă nimeni nu ar vrea să fie el primul care a tulburat oglinda nemișcată a vremii. Și totuși, cu primul mare scandal politic sau cu prima mare fraudă a anului vom cădea din nou pe pământ, cu toții laolaltă și vom avea, nu-i așa, reacții pe măsură. Se vor auzi din nou peste tot
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
opinia sa, pentru nerespectarea de către pacienți a ,,regulamentului spitalicesc’’. Directorul stă pironit în fața mustăciosului și îi țipă în față. ,, De ce ai trainingul peste pijama? De ce ai comentat când doamna infirmieră ți-a atras atenția în mod repetat?’’ Fostul sportiv stă nemișcat și destul de nepăsător în fața tornadei iscate ca din senin. Îl privea de sus la propriu și la figurat, cu brațele încrucișate la piept. Zâmbește cu subînțeles numai de el știut, mustăcește ironic, ochii îi scânteie de ciudă dar și de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
mereu la pândă, chiar și atunci când pare că dormitează: este acel venin pe care îl numim eu-l nostru. Priviți o platformă industrială imensă într-o perioadă de liniște. Totul tace, ba mai mult chiar, acel aparat colosal de mașini nemișcate, dă impresia unei morți. Și deodată, sirena cheamă la fabrică mii și mii de muncitori. La un moment dat, la timpul stabilit, un maistru coboară o manivelă, puterea motoare este transmisă imensului sistem de mașini care se retrezesc, scârțâie, fluieră
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
numai pe o poteca îngustă ce șerpuiește cam 2 kilometri pe coasta muntelui care este acoperit de zăpadă, timp de patru luni pe an. Lângă izvoarele termale am văzut câteva persoane, femei și bărbați (cercetători), înarmate cu aparate sofisticate, stând nemișcate și filmând, ore în șir, maimuțele... Cu sufletele încărcate de frumusețe, învăluiți de aerul rece și pur al muntelui, încă sub vraja celor văzute, ne-am reîntors acasă. Asakusa 11 ianuarie 2006 Ninge în Asakusa, iar zăpada se așează peste
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe care erau puse câteva pietre ca să nu i-o ridice vântul. Deodată l-am văzut pe Bătrân Într-un colț stând pe o buturugă și rostind rugăciunea. Fața lui era luminoasă și veselă. Avea ochii Închiși și se ruga nemișcat. După ce m-am apropiat de el, i-am vorbit: -Binecuvintează, Părinte! Ce faci aici? Cum trăiești? Ce mănânci? Acela m-a salutat zâmbind și mi-a spus: Bre, eu am ajuns oaie și mănânc iarbă. Câți ani ai, Părinte? Am
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Dar se Înșela. Locurile erau străine. Nu știa cât timp zăcuse acolo. Încet, Încet, Îi reveni În minte tot ce se petrecuse cu o zi Înainte, și-l căută cu ochii pe cavalerul căruia Îi sărise În ajutor. Acesta zăcea nemișcat alături, plin de sânge și atât de palid, Încât Simeon Îl crezu mort. „Să nu-l las așa, ca pe un câine la marginea dru mu lui, să-l sfâșie fiarele. Să-l Îngrop, bietul băiat...“ Era Însă prea slăbit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sfâșie fiarele. Să-l Îngrop, bietul băiat...“ Era Însă prea slăbit. Se gândi să se târască până la mânăstire, să-i che me pe călugări. „Nici asta nu pot. Nu mă pot mișca. Am să mor și eu. Mai bine stau nemișcat și aștept moartea. Cineva ne va găsi până la urmă și, dacă nu, cu atât mai bine...“ Închise ochii așteptând să-și dea duhul. Aripa liniștitoare a morții Însă nu venea. În locul ei, auzi un suspin slab ca o părere și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aceasta, repe tând Întrebarea. Doica Începu să plângă și mai tare. Fără să mai aștepte, Urs urcă cele câteva trepte care duceau la ia tacul lor, cu certitudinea că se Întâmplase ceva Înspăi mân tător. Soția lui zăcea pe pat, nemișcată, Înțepenită În somnul morții, Încă tânără și frumoasă, cu o grimasă de durere Întipărită pe obraz. Pe brațul ei drept se afla o mogâldeață fără viață, Înfășurată Într-o sumedenie de giulgiuri albe. Doctorul, chemat degrabă, nu putuse să mai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
scoase o legătură de chei și Încercă mai multe, până o nimeri pe cea care se potrivea. Deschise ușa și Începu să pilească lanțurile cu o pilă uriașă ascunsă sub manta. Ieșiră În vârful picioarelor. Trecură pe lângă paznicul care zăcea nemișcat la pământ. Necunoscutul Îl dezbrăcă pe acesta de pelerină și i-o aruncă lui Simeon: — Îmbrac-o și Încearcă să te strecori fără să te recunoască vreunul. De afară se auzeau din ce În ce mai lămurit zgomote Înă bușite, chemări, porunci scurte, zăngănit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
era un salariat al primăriei, le-a arătat coșmelia în care locuiam de câtva timp, i-a salutat pe cei trei militari în termen, apoi a plecat. Băieții ăștia militarii erau doi soldați și un caporal. Câteva momente au stat nemișcați, privind intens la chichineața din fața lor, luându-și parcă măsurile necesare de siguranță pentru a riposta hotărât în fața "dușmanilor poporului" care-și vor face simțită prezența monstruoasă din clipă în clipă de după ușa atârnând în două balamale obosite. Militarii erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prelungite, s-a ridicat pe verticală în toată înălțimea și măreția lui, scoțând un răget cutremurător, încât toți îngrijitorii s-au repezit buluc la boxă să vadă ce sa-întâmplat. Văzându-l ridicat în două picioare, iar pe Marinica ghemuită și nemișcată jos, au înțeles imediat totul. Drama pe care o trăia acum i-a atins profund și pe ei, deoarece cunoșteau povestea lor. Au trecut câteva luni bune; din dorința de a-i reda tonusul vital, i s-a procurat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
sălcie la gust, anevoie de băut. Probabil că izvoarele se mutaseră în alt loc. Totuși, aceasta era, deocamdată, singura sursă de apă. Aliniați pe două rânduri, într-o coloană lungă de o jumătate de kilometru, asemenea unei anaconde gigantice stând nemișcată în așteptarea prăzii, copii, femei și bătrâni înaintau somnambulici și lunatici sub soarele arzător al Câmpiei Bărăganului spre ciutura fântânii cu cumpănă, pentru a-și potoli setea. Soarele, ca un dictator nemilos, își trimitea oastea de săgeți furibunde spre creștetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
departe de evenimente. Același Pătrășcanu aproximează la 180-190 numărul de deținuți care au dat declarații scrise între 27 decembrie 1949 și 19 ianuarie 1950. La sfârșitul lui ianuarie 1950 bătăile au fost foarte rare, întrucât Țurcanu credea că poziția de nemișcat, introdusă abia de câteva zile, era mai chinuitoare. Țurcanu era informat de transferurile de deținuți care implicau victimele sale. Astfel, aflând că Victor Nanu și Radu Ciuceanu urmează să fie transferați la Târgșor la începutul lui februarie 1950, le-a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fie studenți teologi, viitori preoți. Au existat numeroase cazuri de persoane torturate pentru simpla pomenire a creștinismului ori a ideologiei legionare. Octavian Voinea, de exemplu, a fost pedepsit pentru aceasta de către Țurcanu însuși, care a ordonat câtorva să îl țină nemișcat, cu gura deschisă (cu ajutorul unei dalte de fier, fixată între dinți), după care i-a cerut unei alte victime să îi introducă penisul în gură, exclamând: 'Să-i bagi p a în gură ca să se vindece pentru todeauna de a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
faptul că organismul era foarte slăbit, după luni și ani de înfometare, torționarii inventau pozițiile cele mai chinuitoare: să intri și să ieși de sub prici, la "șerpărie", în zece secunde, dar ore în șir, la comandă; să stai în șezut nemișcat, pe scîndura priciului, cu privirea fixată la degetul mare de la picioare sau cu mîinile întinse la vîrful picioarelor, cîte 16 ore pe zi, timp de cîteva săptămîni, ceea ce-ți crea o stare demențială, ajungînd să miști intenționat cîte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mai fie un mister; se desfășura sub ochii tuturor, sub privirea complice a zeci de bărbați. Robert Cahuleanu își punea pătura în cap, se băga sub movila de paturi, se ghemuia pe cimentul celulei ca fătul în pîntecele mamei, rămînea nemișcat acolo ceasuri întregi. Cînd ieșea de la șerpărie așa se numea locul de sub pat -, poemul era gata. Îl recita prietenilor, aceștia îl memorau, ca în scurtă vreme, datorită pritocelilor din celule, să facă înconjurul închisorii. Peste cîteva luni, aveam să îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și Fernic, care o ia într-un suflet pe drum și vede, atât cât se poate în lumina lunii, căci pupilele se mai dilataseră și se mai obișnuiseră cu întunericul, trăsura lor, întoarsă cu roțile în sus, iar caii morți, nemișcați, cu gâturile frânte. Au, Doamne, ai milă de ei ! Că e numai vina voastră, își face Ionel cruce, înainte să strige iar după Pribeagu. — Sachi ! Sachi ! Zi ceva, prietene, urlă și Cristi, stând întins pe mijlocul drumului, la câțiva metri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lac de acumulare, capabil să facă față oricăror variații de debit. Dâmbovița curgătoare și murdară, cu apele ei reziduale, a rămas acoperită cu un planșeu. Deasupra, apărea o nouă Dâmboviță, cu apă mai mult sau mai puțin limpede, Însă aproape nemișcată, un canal de beton umplut cu apă. Inițial, s-a sugerat că va fi chiar navigabil, pentru mici ambarcațiuni cel puțin. Nici vorbă Însă de așa ceva. Nu e decât un simplu canal și care mai prezintă și particularitatea că trebuie
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
s-a construit și metroul bucureștean, fără care, trebuie s-o recunoaștem, orașul astăzi s-ar sufoca. Orașul postcomunist Marile lucrări s-au Întrerupt brusc la 22 decembrie 1989. Și, pur și simplu, au „Înghețat“. Imense macarale stau și astăzi nemișcate pe lângă schelete de beton, așa cum le-a surprins momentul revoluției (e o Întrebare cât vor rezista, și macaralele, și scheletele!). Doar „Casa Poporului“ (așa Își numise Ceaușescu marele palat; era cadoul pe care Îl făcea, nu lui și soției sale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
părea că întreaga lume era pe moarte, înnegrindu-se. Întunericul înghițea totul. Iar atunci Victor începu să latre - mult mai insistent de data asta, tremurând în timp ce se zgâia la pădure, lătrăturile lui întrerupte de mârâituri. Și, la fel de brusc, încetă. Rămase nemișcat. Auzise ceva. Continua să se uite spre pădure. Apoi sări de pe verandă și începu să latre din nou. - Victor, am strigat cât am putut de tare. Îi vedeam silueta săltând peste câmp, ca și cum ar fi urmărit ceva, după care intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cărții pe care i-o citea lui Sarah, îndreptându-se cu ea în brațe spre telefonul fără fir de lângă masa de biliard. Wendy aștepta ca cel care suna să lase un mesaj. Silueta apăru din nou. Stătea acum în dreptul ferestrei, nemișcată. Încetase să se mai miște la auzul telefonului. - Wendy, sunt domnul Ellis, ridică receptorul, i-am zis robotului. Wendy ridică imediat receptorul, cu Sarah pe un singur braț. - Alo? spuse ea. Silueta privea în curtea lui Allen. - Wendy, e vreo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]