4,685 matches
-
vreo treabă pe afară, stai în casă și numeri banii, dacă ai ce număra, ori joci o tablă cu un prieten bun degustând un vin vechi sau stai pur și simplu cu ochii holbați în grindă și te gândești la nemurirea sufletului. Dar eu trebuia neapărat să ies în oraș, și de aceea mam îmbrăcat așa, ca de ploaie și mi-am dat pantofii cu cremă, după care i-am lustruit, de-ți făceai musteața în luciul lor. De ce vă spun
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru ca să trăiască în veci, pentru ca să se bucure, împreună cu îngerii, pentru ca să se nască a două oară, ca fenixul, ce trebuie lacrimile? Se cuvine, zice fericitul Pavel, acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune și această muritoare să se îmbrace cu nemurire. Înceteze, drept aceea, jalea, sfârșească-se întristăciunea, că n-au murit, ci doarme. Și precum ziceau apostolii către Hristos pentru Lazăr, așa zic și eu pentru dânsa: «De au adormit, mântui-se-va!» Va așeza, fără nici un prepus, Marele Dumnezeu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plecat într-o călătorie în anul 1940. N-aș fi crezut că au trecut cincizeci de ani. -Timpul trece-îmi răspunse cei doi tineri, noi stăpâni ai conacului. Deci aveam șaizeci și șase de ani. Când m-am avântat pe tărâmul nemuririi și al netimpului eram un puști. Am luat autobuzul, ajungând în grabă în orașul X. Părinții mei erau bătrâni. Nu m-au recunoscut. Când le-am spus cine sunt, au început să plângă. m-au considerat mort. Toți au crezut
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ÎNCĂ... VIU". NIMIC ALTCEVA NU PUTEA EXPLICA EFORTUL IMENS FĂCUT DE OAMENII JUDECĂTORULUI PENTRU A-I ELIMINA PE TOȚI CEI CARE AVUSESERĂ VREODATĂ DE-A FACE CU EL. ÎȘI AMINTI DE CEVA CE AUZISE ODATĂ: CREIERUL ÎI DĂRUISE MARELUI JUDECĂTOR NEMURIREA. ATUNCI DOAR RIDICASE DIN UMERI. ÎNTOTDEAUNA CONSIDERASE REFERIRILE LA NEMURIREA DICTATORULUI CA PE O FORMĂ EXTREM DE COPILĂREASCĂ DE PROPAGANDĂ, DEȘI ACESTEA CONTINUASERĂ ANI DE ZILE. TOTUȘI, UNDEVA EXISTA O REALITATE ÎNGROZITOARE, ALTFEL RIVA ALLEN NU AR FI ÎN SITUAȚIA EI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE OAMENII JUDECĂTORULUI PENTRU A-I ELIMINA PE TOȚI CEI CARE AVUSESERĂ VREODATĂ DE-A FACE CU EL. ÎȘI AMINTI DE CEVA CE AUZISE ODATĂ: CREIERUL ÎI DĂRUISE MARELUI JUDECĂTOR NEMURIREA. ATUNCI DOAR RIDICASE DIN UMERI. ÎNTOTDEAUNA CONSIDERASE REFERIRILE LA NEMURIREA DICTATORULUI CA PE O FORMĂ EXTREM DE COPILĂREASCĂ DE PROPAGANDĂ, DEȘI ACESTEA CONTINUASERĂ ANI DE ZILE. TOTUȘI, UNDEVA EXISTA O REALITATE ÎNGROZITOARE, ALTFEL RIVA ALLEN NU AR FI ÎN SITUAȚIA EI NENOROCITĂ DE ACUM. SIGUR, POVESTEA EI ERA DE MICĂ IMPORTANȚĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ori de tristețea asumatelor neîmpliniri. Din acest melos sinestezic și irațional - uneori - învingătoare iese Poezia. O poezie a sufletului, cântată de un aed, scrisă pe pânzele memoriei de un antic scrib și dăruită timpului, spre recunoaștere și, de ce nu, spre nemurire. Gheorghe A. Stroia Vasilica Ilie sau sinceritatea confesiunii Poeziile din volumul "Reflecții" se înscriu în linia deja consacrată a liricii Vasilicăi Ilie (vezi volumul " Fereastra de la Răsăritul Cuvântului", Editura PIM, Iași, 2010), autoarea optând pentru o sinceritate absolută a confesiunii
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
însămi mi le pricinuisem. Sufletul meu era ca o apă cristalină care se tulbura ori de cậte ori cineva arunca o piatră în adậncul său. Continuam totuși să cred că trăiesc numai și numai pentru a mă face vrednică de nemurire, iar suferința sau eventuala fericire întrezărită deveniseră acum doar căile prin care speram să ajung acolo. Scurtele mele conversații cu Yon păreau o veșnică împletire de aleasă simțire și de agilitate spirituală. Prietenia noastră se baza mai mult pe contraste
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fi implorat să asculte răsunetul coardelor sufletului meu trist, împătimit de suferințe, cu aripile fanteziei frậnte. Nu reușisem să mă dăruiesc celui drag la momentul potrivit, uitậnd că uneori chiar și divinul trebuie să se umilească și să-și împartă nemurirea cu muritorii. Mă lăsasem intimidată de o femeie stinsă, în loc să sfidez eu însămi moartea, iubindu-l pe Yon. Mă obsedau mereu cuvintele lui: - Dacă nu acuma, cậnd? I-aș fi răspuns: acum, Yoane, acum! Era deja prea tậrziu, fiecare dintre
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în valuri. Dar o dragoste adevărată se înalță deasupra existenței normale. Dragostea mea, Yoane, visează să treacă dincolo de forme și de timp, dincolo de toate reticențele terestre și cred că fidelitatea mea este unul dintre semnele dumnezeiești care o va sorti nemuririi. Încet-încet am început să trec ușor în tine, iar tu nici măcar nu simți, atật de absorbit ești de griji și de necazuri! Orgolioasă din fire, nu m-am plecat niciodată în fața nimănui, dar pe tine te iubesc nespus de mult
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
nu te minți rapid, ești pierdut... Și eu poate c-am obosit, și tu poate c-ai obosit, dar noi amậndoi n-avem voie să obosim. Trebuie să stăm de veghe, cật nu e prea tậrziu, să dăm o șansă nemuririi noastre, să nu fim caduci, banali, plictisitori... Viața noastră trebuie să fie izbậndă. Noi suntem dintre cei sortiți supraviețuirii, puterii exemplului, curajului dăinuirii. De aceea eu te vreau pe tine și numai pe tine, Yoane, pentru că simt că numai alături de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
unul de celălalt, stăpậniți de același fluid suprafiresc de dulce. Era de o inteligență sclipitoare, fulgerậnd dintro singură privire zările necunoscutului. Ochii lui mă atrăgeau, cutremurători și în același timp enigmatici, împăciuiți de eternitate, răspậndind în măreția lor satanică dorința nemuririi. Sub oceanul tenebrelor acestea, devenisem rapid un delicat reflex, un modelaj după tiparul sufletului său. Omul pe care-l adorasem, mai întậi din paginile cărții, căruia îi simțeam puterea gậndului iscoditor și tainic acolo, printre rậnduri, omul pentru care tremurasem
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
frumos să vorbești așa despre nevastă-ta, merita ceva mai bun, totuși. Dar ea s-a sacrificat, te-a luat pe tine, cu tine a rămas, În pofida faptului că ești un bărbat incomod. Gicu tace. Se preface că meditează la nemurirea sufletului, Însă abia așteaptă replica. Ia o gură de bere din propria halbă, apoi Îi umple lui Sandu paharul. Acesta se află deja la a doua sticlă de Tămâioasă, de cum a ajuns În cârciumă a zis că Îi este o
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e cu coji acoperită, "A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, 55"Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești. "Icoană minciunoasă de ființi viețuitoare - "Mumia timpului - "De balsamul speranței ținute în răcoarea "A groapei locuință; nu aceștia oare 60" Ii zici tu nemurire-n febrea delirului? {EminescuOpIV 16} "Și pe speranți, pe cari le desminte putrezirea, "Bunuri sigure-ai dat. "De șase mii ani moartea nu-și ține ea tăcerea? "Văzut-a de atuncia vr-un mort reînvierea 65"Să-ți spună că dincolo
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iubit - Să-ți spun unde... într-o seară Am visat un vis frumos... Pe un nour luminos Am văzut la cer o scară Ridicîndu-se de jos. Într-a cerului mărire Scara de-aur se pierdea, Iar pe-un tron de nemurire, Tron de-argint și strălucire, Maica Domnului zâmbea; Iar pe schițele de scară Îngeri stau treptat... treptat, Cu chip blând și luminat Și pe lire sunătoare Cântau dulce și curat. {EminescuOpIV 53} La picioarele Mariei Genunchiat pe-un nor de-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
purpură -; altele dulci, cu ochii Moi, mari, albaștri,... albe ca și crinul Mișcând a lor corp voluptos, ce-nvită Mai aruncând priviri de muritoare, Mai căutând iubire, ca Sirene; Unele-nchipuite, alte tâmpe, Unele aspre, altele duioase, Toate cerând brevet la nemurire Și toate strecurîndu-se cu toate astea Pe calea care duce la orașul Uitării, îngropat de vecinicie. {EminescuOpIV 86} Dar de asupra-astei mulțimi pestrițe Da gânduri trecătoare, vezi departe Munții de vecinici gânduri ridicând A lor trufașă frunte către cer: Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stă viața s-o despartă, Nu se-ndură să ridice sîngeroasa-i lungă bardă, Cum călăul greu se-ndeamnă la un cap d-imperator; Zeii pregetă să-și dee-a lor sentință... Și-n uimire Cugetă - de au fost popol destinat spre nemurire, Au fost ei - și dacă mor ei - suntem noi nemuritori?... Strănepoții?... Rupți din trunchiul ce ni dă viață fertilă, Pe noi singuri ne uitarăm printre secoli făr-de milă. Ei purtau coroane de-aur, noi ducem juguri de lemn... Exilați în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-obosesc sufletu-mi mut? Și să văd cum nasc popoare, cum trăiesc, cum mor. Și toate Cu virtuți, vicii aceleași, cu mizerii repetate... 1290Vrei viitorul a-l cunoaște, te întoarce spre trecut. Din aghiazima din lacul, ce te-nchină nemurirei, E o picătură-n vinul poeziei ș-a gîndirei, Dar o picătură numai, De cât altele, ce mor, Ele țin mai mult. Umane, vor pieri și ele toate. 1295În zădar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
care svîrcolește cu privirea o lume, care aruncă o lume în norii unde aruncă privirea sa. Palide schelete cu ochiul mort, cu inima moartă, care îmblă prin ruina pământ cătând să-și sugă sângele unul altuia. Oamenii credea[u] în nemurire? Cînd? Când ave destul suflet ca să le-ajungă dincolo de mormânt. - Acești oameni nu vor învia neci odată, căci sufletul abia li ajunge ca să-și poarte insensibila viață prin lume. {EminescuOpIV 462} Zeea morții, al mormintelor amin - zeea pământurilor și a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
comori, Istorie și nume, iubire și onori Sunt basmele ce-nconjur, rîzînde, chipul meu: Atingeți-le numai și veți vedea că-s... eu. Din frunzele istoriei, mirosul meu v-atinge [.............................. Am zugrăvit în ochi-ți semănături de stele. Moarte și nemurire sunt numai umbre a mele, Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. El vă arată iadul, imperiul, Olimpul Și cu mândrie poartă a veciniciei mască Când mama, lui e-o clipă, care când sta să-l nască Il și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pare de o inutilitate monstruoasă. Metafizica de cârciumă are, deocamdată, cea mai largă răspândire. Pilonii metafizicii sunt turnați din tulburătoare semne de întrebare. Stăm de mii de ani precum Sf. Sebastian în bătaia tuturor săgeților metafizice. Artei i se trage nemurirea îndeosebi de la filonul metafizic. Pentru credincioși glasul clopotului este cel mai tulburător e-mail transcendental. Nu-mi găsesc sufletul nici acum, d-apoi când voi fi nevoit să-l recuperez din bolgiile ... Paradisului? Poate cea mai populară descoperire a omului este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
că și cele ale lui Abel ne-ar fi anemiat specia. Personajele din literatura actuală sunt mai fragile pentru că nu au un limbaj mitologic. Noe nu s-a întors. Potopurile lui - da. Zeilor li s-a furat focul. Apoi - și nemurirea. Artiștii au redus muzele de la nouă la trei : dragostea și alcoolul. Mitul tinereții veșnice e caricaturizat deocamdată de viagra. De fapt, Iuda l-a trimis pe Iisus spre mit. Într-o societate de consum, nici miturile nu pot fi altfel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zile, multora dintre noi posteritatea nu le mai aduce nici un omagiu. Prometeu, Socrate, Iisus - sunt tot atâtea argumente că celebritatea este drastic impozitată. Eternitatea are timp să fie indiferentă. Cucuta a vitalizat gloria lui Socrate. O laudă meritată e o nemurire în miniatură. Cetatea ori nu și-a iubit poeții, ori a făcut-o dureros de târziu. Marii reformatori nu s-au întâlnit cu odihna decât pe cruce. Merită să muncești toată viața pentru un bust. Chiar dacă posteritatea te va scăpa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
personaj în anecdote. Geniile își racordează moartea la ordinea cosmică. Setea de absolut este o nobilă angajare într-o încleștare febrilă pe care știi dinainte că o vei pierde. Orice scriitor își dorește o Rosinantă care să-l ducă spre nemurire. Râvnim eternitatea, dar ne ospătăm copios din bucatele efemerului. Eternitatea este curtată insistent și de conchistadorii clipei. Dinamica spiritului vascularizează apetitul gloriei. Intră în eternitate îndeosebi viețile cu justificare estetică. Groaza de efemer impulsionează creația. Geniile au îngemănat amurgurile cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ai încerca să te rezemi de un fulger. Pentru înțelegere, geniul are nevoie de perspectivă. În timp și în spațiu. În biografia multor genii s-a strecurat și cămașa de forță. Marii creatori lasă totul baltă și pleacă direct în nemurire. Geniile își trăiesc viața la temperatura rugului. Scriitorii de mare talent își trag în nemurire și dușmanii. Setea de glorie ne-a răpit liniștea patrupedă. Gipsul vindecă, bronzul - imortalizează. Geniilor le este, de regulă frig. Pentru că sunt spânzurate de piscuri
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În timp și în spațiu. În biografia multor genii s-a strecurat și cămașa de forță. Marii creatori lasă totul baltă și pleacă direct în nemurire. Geniile își trăiesc viața la temperatura rugului. Scriitorii de mare talent își trag în nemurire și dușmanii. Setea de glorie ne-a răpit liniștea patrupedă. Gipsul vindecă, bronzul - imortalizează. Geniilor le este, de regulă frig. Pentru că sunt spânzurate de piscuri. Golgota și Olimpul sunt alternative ale gloriei. Geniile nu beneficiază de imunitate nici după moarte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]