4,924 matches
-
apoi înclină din cap cu oarecare convingere. Asta a declanșat ceea ce a urmat. Spre dezamăgirea lui PC, domnul Wiggs (care fusese în impas la Delhi) l-a abordat când s-au retras să fumeze. I-a spus pe un ton neplăcut, plin de mister, că locotententul PC era un tânăr ale cărui talente se iroseau. Privett-Clampe , care simțea că abia a mia parte din talent i se irosește, se gândi totuși mai bine înainte să-l contrazică. Ba chiar îi mulțumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
l-a asigurat că, în pofida faptelor discutabile ale familiei sale, voința lui Allah nu este ca el să piardă tronul. Au stat alături și bătrânul și-a pus mâna pe organul lui afectat, o experiență care n-a fost total neplăcută. L-a asigurat pe Murad că potența îi va reveni curând. Conducătorul ia cu sine la plecare un cornet din hârtie de ziar, care conține un amestec de plante. A fost instruit să înceapă să se gândească la sine însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se întâmplă spre propria lui satisfacție. Dacă cineva ar interpreta greșit respectul care i se acordă ca persoană oficială, confundându-l cu vreun sentiment ce s-ar datora propriei sale personalități sau talentelor sale, ar ajunge într-o situație foarte neplăcută. Ar lua-o razna. Ar ajunge să decadă sub imperiul grandorii. Nu, el este aici ca un fel de prelungire, o lanternă magică a viceregelui, care nu este altceva decât imaginea lanternii magice a regelui-împărat. Lumea trebuie să accepte acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de întorsătura pe care a luat-o după-amiaza. Cel puțin acum, după ce a sosit grila Lamprey și calibratoarele, înseamnă că obsesia pastorului legată de măsurătorile corpului va fi canalizată dinspre morți asupra viilor. În trecut, asta însemna drumuri dese și neplăcute până la spitalul St.George, de unde se înapoia pe străzile aglomerate cu pachete învelite în hârtie grosolană, maro, care-l făceau să se simtă ca un ucigaș, sau jefuitor de cadavre. În timp ce Robert se gândește la moarte, Macfarlane face observații în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
purtau semnele evidente ale mâncatului din picioare. Nici treaz, figura lui n-ar inspira prea multă încredere. Era puhav, cu ochii mici, nasul porcin înotând deasupra feței, precum găluștele într-o supă prea grasă. Beat, capul lui avea o mobilitate neplăcută sub bretonul drept, de păr castaniu. Părea piftios. Instabil. Oricum ar fi, are bani. O dovedește, scoțându-i din buzunar și fluturându-i. — Așadar, amice, mormăie el, o să ne distrăm. O mare finală. Dar unde este bovina aia blestemată? Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
impresionate de acest ton familiar. Pretty Bobby e atât de agreabil încât și europeanul îl consideră unul de-al lui. Ia o înghițitură mică, de formă, simțind cum lichidul îi alunecă pe gât. Îi vine în minte un gând cam neplăcut. Nu cumva asta este, nu? — O, nu, râde Bridgeman. Old Malt Tisky? Nu, n-a mai fost produs de mulți ani. Asta este rețeta mea. Bobby nu e prea sigur. Oricum, Bridgeman se simte foarte bine. De parcă nici nu observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi avut foarte puțin de elogiat la Bridgeman junior. Un individ dizgrațios, brutal și necioplit, cu ceea ce s-ar fi putut numi un aer de irlandez. Faptul că era deja beat (la ora unsprezece dimineața) se adaugă la această impresie neplăcută, negativă. Cine ar fi crezut că dintr-o astfel de brută ar putea să răsară un chip atât de delicat, ca acesta? Spavin nu-și mai amintește dacă a cunoscut-o vreodată pe biata femeie, mama băiatului. Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o săptămână, Jonathan primește o scrisoare de la domnul Spavin care-l sfătuiește să nu mai aibă nici un contact cu ea, lucru pentru care el a făcut primul pas, internând-o într-un azil din penisula Gower. A fost o afacere neplăcută, scrie el. Poate că nu trebuia s-o fi trimis în acel loc. Acesta este modul englezesc de a acționa; drept, progresiv, rostogolindu-se înainte peste rotițele tradiției și bunelor maniere. Urmează indicațiile și vei pluti la nesfârșit, binecuvântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
blond și rochiei albe de bumbac, care se întinde se destinde, se întinde, se destinde. Se gândește s-o caute. Sunt doar câteva colegii de fete și nu i-ar lua prea mult, dar ideea în sine îi aduce amintiri neplăcute, de pe vremea când aștepta în umbră, ascuns după tufișuri. Își amintește că Oxfordul este un loc destul de mic, că o va întâlni din nou cu siguranță. Mai curând sau mai târziu. Se întâmplă curând, în ultima noapte a reprezentației cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe ascuns și aruncându-și una alteia furnici în păr. Daou privește înapoi la albi și simte primejdia. În jurul lor, oamenii lui vorbesc în șoaptă, făcând pariuri în privința nou-veniților. Cineva trebuie să păstreze tradiția. Trebuie făcute unele lucruri, chiar dacă sunt neplăcute. Face semne către cel care păstrează istoria tribului și acesta înaintează un pas, începând să cânte despre ascendența șefului lor, enumerând starea socială a tatălui acestuia decedat, averea, numărul de copii și cele mai profitabile tranzacții pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceafă. Simt un damf de la subraț și sunt cât p-aci să-mi las mâinile În jos cuprins de panică. Mă fut. Lassă-l miroasă puțoii pe Bruce Robertson. Masie nu are nici o reacție. O curvă tresă se obișnuiască cu mirosurile neplăcute. Acu o cam lasă puterile pe Maisie, da Încă mai arată bine, În genu unei matroane Înțolite co rochie cu imprimeu Încărcat. — Binișor Bruce, binișor. Avem o gagică nouă, o gagicuță din Aberdeen. Vrei să vezi cum Îi? Poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
îți fac o mărturisire. Rhyme luă o nouă înghițitură. - Da? - Când te-am văzut pentru prima dată, am avut un gând. O, da, își aminti el. Acea privire care însemna trebuie-să-ies-naibii-de-aici-cât-mai-repede. Și apoi acel zâmbet. Era un singur lucru mai neplăcut decât cele două la un loc: scuza mereu penibilă pe care toată lumea o folosea pentru a se reabilita. Ezită, vizibil stânjenită. Își luă inima în dinți și spuse: - M-am gândit ce iluzionist grozav ai putea fi. - Cine, eu? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Albemarle Sound, Carolina de Nord, unde armele erau o necesitate, nu un moft. Fusese învățat să le respecte. Folosirea lor însemna concentrare. Chiar și cele mai simple împușcături - la țintă, vreun șarpe cu clopoței, șarpe-mocasin, căprior - puteau să aibă urmări neplăcute dacă nu te concentrai la țintă. Viața era tot cam așa. Și Bell știa că orice s-ar întâmpla în Cavou acum, trebuia să rămână concentrat la singura lui sarcină: protejarea lui Bell. Amelia Sachs sunase și raportase că verifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
geografie. Oh, oceanele! Ce rău e când trebuie să înveți și nu ai chef, Oceanul Pacific l-am învățat, și pe Atlantic. Am ațipit puțin. Ah, dar nu suntem în Oceanul Pacific! Am trecut prin strâmtoarea Bering spre Oceanul Arctic. E o călătorie neplăcută. Simt cum frigul se apropie. Am trecut și de acest Ocean Înghețat. Acum mergem spre Atlantic. E mai bine. E mai cald. Ne întâlnim cu mai multe vapoare. Toate au o destinație precisă, numai noi nu știm încotro călătorim. E
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
culori și de fluturașii care zboară veseli. La Polul Nord sunt amenajate acum cele mai frumoase patinoare și pârtii de schi, unde se antrenează campionii din lumea întreagă. Pe lângă toate aceste schimbări în bine, au avut loc însă și multe schimbări neplăcute. Cele mai multe dintre ele au avut loc în cadrul familiei. De fapt, acum nu mai poate fi vorba despre o familie, între membrii căreia să existe sentimente de dragoste, afecțiune și respect. Părinții nu-și mai iubesc copiii și îi lasă în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
masa, nu poate înghiți etc. Va trebui să ies să-mi predau materialul la „Cronica“. „Diligența poștală“. Pe urmă vor urma frecușurile zilnice, micile certuri, tranchilizante, poate lectura (trebuie să dau și rubrica de rouă la „Convorbiri“), seara, somniferele, visele neplăcute. După ce se va ridica și ceața va fi un soare și o lumină sfâșietoare. „Lumina fără margini mă usucă...“ ... O, mi-amintesc că numisem Dolhasca „rezervația naturală de îngeri“! Adevăru-i că erau și mulți diavoli pe acolo... VERBA WOLANd Woodstock
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ajuns la conștiința propriului său eu, a ajuns să se cunoască!... Omul e Dumnezeu! Locotenentul Gross, uscățiv, slăbit, cu barbișon retezat și cu ochii mici, negri, fulgerători, comanda o companie de pionieri. Vorbind, se aprindea repede, iar vocea lui aspră, neplăcută, devenea mlădioasă și cuceritoare. Era ovreu și inginer la o fabrică de mașini din Budapesta. Acum se opri un moment și se uită împrejur parcă ar fi așteptat o întrerupere. Întâlnind ochii lui Bologa, care nu-l iubea, zicând că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumea! Apostol Bologa, uluit, aproape spăimântat de înflăcărarea locotenentului, îngînă: ― Bine, Gross, credeam că ești socialist și că... ― Că sub eticheta mea se pitește tot un fel de fățărnicie? zise Gross, luîndu-i vorba din gură, cu vocea iar aspră și neplăcută. Dar meritul cel mare al socialismului în istoria omenirii este tocmai îndrăzneala de a propovădui pe față ura, de-a împărți pe oameni în două tabere, care să se urască în veci! Pe când diversele forme ale creștinismului măcelăresc omenirea în numele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe Ion Iliescu. În calitatea sa de președinte al României sau numai al PDSR, mi-a acordat câteva lungi interviuri toate publicate sau difuzate. Acum, l-am privit cu atenție. Cred că întâlnirea cu Lucinski i-a fost nu numai neplăcută, ci și dureroasă. De ce? Pentru că vineri s-a stabilit granița Uniunii Europene pe teritoriul românesc, pe Prutul ăsta blestemat. S-a implantat o cortină ,,cenușie” între România și o parte a ei pe Prutul graniță între două state românești. Și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Dacă de vină e satelitul releu, n-ai dacât să rămâi la bord și să citești o carte până când tehnicii își vor termina treaba, și apoi să treci să-ți ridici solda obținută pentru timpul petrecut în hipersomn. Acest episod neplăcut va fi șters și vei ocupa locul dinainte. Același grad, cumularea tuturor punctelor de pensie, cum se poate mai bine. Ți-am studiat dosarul. Încă o călătorie de cursă lungă și obții brevetul de căpitan. Și de altfel, este cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
embrionului, care ar fi rodul acestei uniuni? Va abandona ea prada și va pleca în căutarea altui droid, sau își va insera sămânța în android? Și în acest caz, embrionul va putea crește sau se va pomeni într-o situație neplăcută atunci când va încerca să se dezvolte în interiorul unui corp total lipsit de carne și sânge? Un robot, putea să aibă paraziți? Bishop auzi un zgomot de ușă și-și ridică ochii: Spunkmeyer împingea un cărucior încărcat cu materiale. ― Unde le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
văzut că un lift german se poate bloca, am avut un șoc metafizic. Dar tu nu fuseseși niciodată tras pe sfoară în România? M.I.: Ei, dar în România nu se pomenea așa ceva. Ți se întâmplau adesea tot felul de lucruri neplăcute, dar parcă nu se făcea să păcălești astfel pe cineva. Revin la micile descoperiri. De exemplu, am întâlnit un băiat evreu care venea din Brazilia și care mi-a spus că are o băutură foarte puternică, numită whisky. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ebraică a apărut câțiva ani mai târziu, în ’92. De la început, în America recepția a fost foarte bună. Eu zic că asta a fost o problemă. Când cartea a fost recenzată în New York Times, am știut că va urma ceva neplăcut. S.A.: O invidie provincială! M.I.: Cel puțin. Nu pot să spun că asta e totul, poate nu e decât un aspect secundar, dar ceva este aici. La început nici nu s-a vorbit de carte în Israel: a apărut în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
cu barbă și mustăți albe și un sac fără fund, plin de jucării, moșul ăla atât de impozant și demn, că de multe ori mă speria... ei bine, Moș Crăciun nu există! A fost un șoc pe de o parte neplăcut, fiindcă îmi fusese ucisă o iluzie, dar pe de altă parte și, cumva, înviorător, fiindcă îmi dovedea că m-am maturizat, că am crescut mare. Descoperisem adevărul. Ce prostie! Adulții au o obsesie pentru „adevăr“, dar majoritatea nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
a resentimentului, a condeierilor văicăreți. Și întrucât am scris de curând despre faimosul Metro-Rex bucureștean, care scoate din minți, în fiecare zi, sute de mii de oameni, simt acum nevoia unei compensații. Viața noastră nu este făcută numai din momente neplăcute, din minute și ore pierdute, din eșecuri datorate mereu altora. Există în jurul nostru, cum ar fi spus regretatul Sorin Stoica, destule secvențe frumoase (sau măcar interesanteă care ne prind adesea cu ochii închiși. Ori cu privirea întoarsă, narcisist, spre necazuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]