7,995 matches
-
astfel de răspundere, date fiind și problemele cu care eu mă confruntam. Mă înțelegea și mă compatimea. O cunoscusem odată când mersesem până la farmacie să-mi cumpăr pentru mine niște medicamente, și-o întâlnisem acolo. Plângea în colțul farmaciei a neputință. Era abia ieșită din spital, și nu avea cu ce-și cumpăra medicamentele prescrise la ieșire. Am încercat oarecum s-o liniștesc, și i-am spus că i le voi cumpăra eu, numai să n-o mai văd că suferă
AMINTIRI ŞI GÂNDURI, DESPRE CEI DE DINCOLO DE NOI. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376129_a_377458]
-
fiecare rază de soare care ne atinge sufletul, ochii și trupul. Așa se nasc visurile pentru mâine dar, din păcate, uităm că, și fericirea îmbracă nesfârșite forme, și nu poate fi mâine, la fel cum a fost ieri. Nostalgia, e neputința noastră de a accepta acest adevăr, și ne va invada viața până când ne vom bucura de fiecare fericire nouă, de fiecare întâlnire cu alte suflete sau cu noi înșine, dar transformați. Iar acest lucru îl poți face chiar acum, pentru că
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
mai înalte reflecții: „De ce Hristos e așa de mare? Pentru că prin iubire el a făcut cearta între voințe imposibilă. Când iubirea este, și ea este numai când e reciprocă, și reciprocă absolut va să zică universală. Când iubirea e, cearta e cu neputință, și de e cu putință, ea nu e decât cauza unei iubiri preînnoite și mai adânci încă de cum fuse- nainte”. Prof. univ. Asoc.Pompiliu COMȘA, Universitatea APOLLONIA Iași Referință Bibliografică: BABA NOVAC - CĂPITAN AL MARELUI VOIEVOD MIHAI VITEAZUL, 5 FEBRUARIE
BABA NOVAC – CĂPITAN AL MARELUI VOIEVOD MIHAI VITEAZUL, 5 FEBRUARIE 1601- 5 FEBRUARIE 2017 DE PROF.UNIV.ASOC.POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376227_a_377556]
-
fiarele sălbatice se ascunseră înfiorate în desișuri. Pe aripile sale purtă la palat trupul înțepenit al fiicei sale și-l așeză lângă cel al prințului Paloș. Se lumina de ziuă și simțindu-se slăbit, se așeză cuprins de amărăciune și neputință într-un cotlon întunecat și răcoros. Seara se trezi mai devreme ca de obicei și hotărî să distrugă palatul, apoi să pornească în căutarea nepoțelului. Astfel că în noaptea următoare, undeva în creierii munților, se înălță un foc uriaș care
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
RONDELUL GUVERNELOR CE MOR. Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1340 din 01 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Rondelul guvernelor ce mor. Guvernele ce vin și mor Ne lasă goi, fără suspine Și spurcă stupul de albine Cu-otrava neputinței lor. Că nimeni nu e stătător Dar lor ca să le fie bine, Guvernele ce vin și mor Ne lasă goi, fără suspine. De cântărim averea lor Furată, prin jocuri meschine Le oferim cum se cuvine Tămâia, ca un mic favor
RONDELUL GUVERNELOR CE MOR. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376272_a_377601]
-
și obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pămăntiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi «căt istoria noastră». Nu mai sunt cei ai cunoașterii, ci ai curiozității bolnave de banalitate.” Măna rece: „Veneam de dincolo și totuși mângâiam. Azi se strâng mâini reci - nu semnul sincerității - ci
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
încercări, necazuri, ispite etc. Din dorința de a netezi calea spre desăvârșire, ducem o luptă cu ele. Însă, nu trebuie să avem astfel de fapte. În spatele oricărui defect, păcat, rău care vine asupra noastră se află diavolul, iar când ignorăm neputințele, ignorăm pe diavol. Astfel, se creează în noi o altă stare. Una care ne duce la Hristos. Dimpotrivă, când nu ne eliberăm de ele, nu ne îndreptăm spre Hristos și diavolul pune stăpânire pe noi. Sunt creștini care dau o
MOȘ MACHE..EPILOG de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379693_a_381022]
-
povești în vaietul de vânt E primăvară-n lumea de apoi! Un frig se lasă-n filele de carte, Tăcerile cuvintele-au învins. De-un timp încoace îngerii au parte De glasul poeziei din cuprins... Ce-și plânge coala tristă neputința Că încă-o pană-n zori a amorțit... Își poartă poezia neființa Spre cerul blând, azi, de poeți spuzit! Și nu-i nici un descântec să desfacă Tăcerea din poveștile nescrise, Ideea de cuvinte se dezbracă Iar Muzele, de Moarte, sunt
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
fac un titlu de metodă nescutită de erori ori omisiuni mai mult sau mai puțin îngăduite. În ce îl privește pe maestrul Victor Rebenciuc ar fi contrar opiniilor sale un astfel de demers în care se riscă nu numai divulgarea neputinței, dar și extinderea în ireal, simplificarea ori exagerarea faptelor de viață, cuget și artă ale unei personalități. S-ar face din opera unui mare maestru și om de omenie care este Victor Rebenciuc o tiradă cu formă fără densitate. De
VICTOR REBENCIUC. EXCLUSIVĂ OMENIE DEFINITĂ ÎN ADEVĂR, DREPTATE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379797_a_381126]
-
Să fiu iertată de umbra fără rost, O salcie mai plânge vinovată, Oglinda lacului îi șade adăpost... Am vrut să fiu în via cea bogată, Iar roadele celor sărmani să împart Cu mine să mă împac ca prima dată Și neputința toată să o ard... Am vrut să împlinesc doar cele bune, Rostirea mea să fie cu folos... Să las un semn frumos în lume, În vers să scriu și cerul luminos! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Am vrut
AM VRUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374667_a_375996]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SCARA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Neputința se măsoară uneori cu pași mărunți, rugăciunea face scară peste vai și peste munți. Gândul bun rodește via iar când poamele-s culese în hambare bogăția, toate spicele sunt dese. Furii vin să prăduiască ce cu sârg ai adunat dă
SCARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374731_a_376060]
-
Ilie Bucur Sărmășanul, în urmă cu vreo câțiva ani, a primit o misiune din partea Atotputernicului Dumnezeu, aceea de a scrie 12 cărți de înțelepciune a lumii, culese din cultura universală. O astfel de muncă uriașă, copleșitoare, ar fi fost cu neputință de îndeplinit, fără asistența Duhului Sfânt care i-a insuflat putere și încredere că va reuși. Iată că astăzi avem cel de-al 9-lea volum de Cugetări, având un număr egal cu al celorlalte, deja tipărite și anume 1001
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
universul. Inocent, Maturul privește Bătrânețea Și, din tumultul vieții, nu-i simte-n piept tristețea... Bătrânul, gânditor, îi iartă inocența, Știind că, la final, îi va veni scadența. Inocent, Bătrânul privește Veșnicia, Ne-nțelegându-și nicidecum nimicnicia... Eternitatea-i iartă neputința Și numai într-o clipă îi anulează ființa. Inocent, chiar Timpul, cu Veșnicia lui, Nu știe că stăpânu-i e Gândul Omului, Care îl ia cu el, pe tot, în doar o clipă, Când Stingerea-l ascunde sub neagra ei aripă
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Sufletu-mi, chircit de durere, a îngenuncheat în fața implacabilului Destin, mut ca un sfinx, plângându-și neputința în fața sa, pentru că, astăzi, 14 iulie 2015, după lungi și grele suferințe, scriitorul Gheorghe Chirtoc a plecat Dincolo... Pe OMUL și SCRIITORUL GHEORGHE CHIRTOC l-am admirat, l-am stimat și l-am prețuit, pentru cine-a fost și ce
ROMANCIERUL GHEORGHE CHIRTOC A PLECAT!... de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374798_a_376127]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NEPUTINȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului au gândurile calea lor când ne frământă sau ne mint că pot pluti pe val sau nor însă nu ies din labirint prizoniere pe
NEPUTINŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371664_a_372993]
-
libertatea prin cuvânt în versuri caligrafiat un gând e numai simplu ciot ruina unui inițiat schimbat în simplu idiot noi exprimăm vremelnicii născute-n sufletul flămând stihul nu poate zugrăvi complexitatea unui gând *** Ciclul " Era să fiu poet" Referință Bibliografică: neputință / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1417, Anul IV, 17 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NEPUTINŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371664_a_372993]
-
de tei, cu puțin înainte de ora prânzului. Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputința de stăpânit. Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie. A
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
de tei, cu puțin înainte de oră prânzului.Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputința de stăpânit.Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie.A
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu (se) neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOANICHIE BĂLAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371663_a_372992]
-
unei clipe cât o veșnicie. Dovezi există la orice pas, spre exemplu, în religia creștină, care a găsit o alternativă fabuloasă a vremelniciei omului: Împărăția Cerurilor, astfel speranța vieții veșnice capătă sens pentru muritori și încă unul sublim, care transformă neputința realului prin puterea miracolului, dând formă dorinței unanime de permanență. Trimisul lui Dumnezeu a mers așa de departe, încât, dacă realitatea nu era tocmai cum o dorea, “a inventat” alta și, conștient fiind că în lumea asta nu poate spera
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
credeam orbește că îl iubesc, iar acum, îmi dădeam seama că nici nu-l cunoșteam, mă rănea gândul că totul fusese doar o iluzie, ca-ntr-un roman trist, în care eroina rămâne din prima cu mâinile goale. Mă măcina neputința de a schimba ceva din conversația aceea, mă gândeam, dacă ar fi fost posibil să dau timpul înapoi, altfel ar fi decurs totul, însă acestea erau doar speculații nefondate și imposibile, omenește vorbind. Continuau periodic să-mi revină în minte
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 1 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371670_a_372999]
-
de tei, cu puțin înainte de ora prânzului. Se înțelege, eram nerăbdătoare să-l cunoască și dornică să-mi strig în gura mare fericirea, așa încât tot drumul mi-am simțit respirația oprindu-se în piept, evident din cauza emoțiilor dezlănțuite și cu neputință de stăpânit. Ovidiu cumpărase un buchet de garoafe albe pentru mătușa și un buchet de garoafe roșii pentru mine, justificându-se că era exclus să ia flori pentru cineva, fără a profita de ocazie să-mi ofere și mie. A
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
-i vrednic și înțelept ! Ispravnicul necredincios Cel trândav, ce-o mânca și bea și slugile le-o chinui, Prin bătăi, sau chiar cu viața, Stăpânului îi va plăti... Femeia gârbovă vindecată Pe o femeie gârbovă, ce-avea un duh de neputință, DOMNUL IISUS a vindecat-o, cu Milă pentru-a ei Credință ! Chiar în Ziua de Sabat, scăpată de duhul Rău. Sub mâinile lui MESIA, ÎL Slăvea pe DUMNEZEU ! Bolnavul vindecat în Sabat IISUS la un Fariseu, la prânz fusese invitat
DE LA CEI 70 DE UCENICI, LA VAMEȘUL ȘI FARISEUL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371747_a_373076]
-
Spiritual > NELINIȘTEA ESTE ÎN INIMA MEA Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Urc să ajung la Tine coborând spirala întunecată spre acel punct minuscul de lumină din sufletul meu zăgăzuită în neputință de a mă afla de a Te regăsi de a Te simți de a Te avea fără îndoieli fără să-Ți dau un chip fără să Te strig cu un nume învățat în colțul meu de lume o briză ciudată
NELINIŞTEA ESTE ÎN INIMA MEA de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371784_a_373113]
-
pasul dovezi atât de vii, ale unei prezențe ce domina peste el și peste întreg universul lui, în ciuda faptului că era atât de departe și atât de absentă. Așteptase zile și nopți un semn de la ea. Turbase de durere și neputință, atunci când nevoia organică, impetuoasă și copleșitoare, de a o simți sau auzi măcar, îl asalta, cu fiecare ceas mai atroce. Fusese de nedescris calvarul lui, se mâniase, implorase tăcerea nopților goale și lungi, plânsese ca un copil, blestemase și apoi
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]