4,439 matches
-
de la Lanaye ca tronson transfrontalier; • Vilshofen-Straubing (2013); • Wien-Bratislava (2015) tronson transfrontalier; Palkovicovo-Mohács (2014); • Strangulări ale traficului în România și Bulgaria (2011). 19. Interoperabilitate feroviară de mare viteză în peninsula iberică • Madrid-Andalucía (2010); • Nord-est (2010); • Madrid-Levante și Mediterana (2010); • Coridorul nord/nord-vest, inclusiv Vigo-Porto (2010); • Extremadura (2010). 20. Axa feroviară Fehmarn Belt • Fehmarn Belt legătură feroviară/rutieră fixă (2014); Cale ferată pentru accesul în Danemarca din Öresund (2015); • Cale ferată pentru accesul în Germania din Hamburg (2015); Calea ferată Hannover-Hamburg/Bremen (2015
32004D0884-ro () [Corola-website/Law/292580_a_293909]
-
este o specie în pericol, populații semnificative găsindu-se doar în parcurile naționale din Tanzania și Africa de Sud. Ultimul rămas al subspeciei leului asiatic ("Panthera leo persica"), care în vechime trăia din Grecia până în India, trăiește acum în Pădurea Gir din nord-vestul Indiei. Aproximativ 300 de lei mai trăiesc într-un sanctuar din statul Gujarat. Leii au dispărut din Grecia, ultimul loc în care mai trăiau în Europa până în anul 100 d.Hr., dar populații semnificative au rămas în nordul Africii până la
Leu () [Corola-website/Science/297255_a_298584]
-
fiind al doilea oraș din Slovacia ca arie (după Vysoké Tatry). Dunărea traversează orașul de la vest spre sud-est. Cursul Dunării mijlocii începe la Strâmtoarea Devin, situată în partea de vest a Bratislavei. Alte râuri sunt Morava, care formează granița de nord-vest a orașului, și se varsă în Dunăre la Devín, Dunărea Mică și Vydrica, care se varsă în Dunăre în zona Karlova Ves. Lanțul Munților Carpați începe pe teritoriul orașului prin masivul Carpații Mici ("Malé Karpaty"). Zonele depresionare Záhorie și Depresiunea
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
de 1,045 milioane de locuitori. se găsește în vestul Germaniei, la frontiera cu Luxemburg și Franța (departamentul Moselle). În Germania se învecinează cu landul Renania-Palatinat. Landul Saarland este numit așa după râul Saar care îl străbate de la sud la nord-vest. Relieful este deluros, iar o treime din teritoriu este împădurită, una dintre cele mai mari proporții din Germania. Saarland este divizat din punct de vedere administrativ în 6 districte rurale ("Landkreise"): Înainte de Primul Război Mondial nu a existat o autonomie
Saarland () [Corola-website/Science/297275_a_298604]
-
care poartă hramul Sfintei Maria. Există o tradiție care spune ca acel bărbat care își duce mireasa în brațe cele 99 de treptea, de la docuri până la biserică, va avea o căsătorie fericită. Lacul Bled se afla in Alpii Iulieni din nord-vestul Sloveniei, în apropiere de orașul cu același nume. Este o destinație turistică foarte populară. Peisagistic, lacul de origine glaciară este de o frumusețe aparte, fiind înconjurat de munți și păduri. Pe lac se pot face plimbări cu barca sau caiacul
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
care se suprapune în mare parte cu statul Australiei de Vest, format în principal de aflorimente de roci precambriene vechi de 5.703.000 milioane de ani. Cele mai remarcabile dintre aceste aflorimente sunt Peninsula Arnhem și Podișul Kimberly din nord-vest. Platoul Estic este o regiune muntoasă cu o lățime de aproximativ 500 km, care formează Munții Marii Cumpene de Ape. Vârfurile cele mai înalte au o altitudine de numai 1.500 m. Munții New England și Munții Albaștrii din sud
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
este palatizarea labialei, ca de exemplu în "ghini" (bine), "chișior" (picior), "jin(ars)" (vin(ars)), "a hierbe" și "a șerbe" (a fierbe) (împărtășit în măsură considerabilă mai ales de graiurile ardelenești). Diferențele în vorbire între cele trei zone dialectale periferice (nord-vest, nord-est și sud-vest) nu sunt problematice. În cadrul politicii sovietice de alfabetizare, graiul moldovenesc a suferit unele modificări stilistice, în limba literară existând tendința de a consolida caracteristicile subdialectale, în scopul de a crea o limbă literară aparte.
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
republika") este un stat fără ieșire la mare din Europa Centrală, cu o populație de peste cinci milioane de locuitori, si o suprafață de aproximativ 49.000 km². Se învecinează cu "Ucraina" la est, cu "Polonia" la nord-est, cu "Cehia" la nord-vest, cu "Austria" la vest și cu "Ungaria" la sud. Capitala și cel mai mare oraș este Bratislava, localizat în sud-vestul țării. este un membru al Uniunii Europene, NATO, OCDE, OMC și a altor organizații internaționale. În antichitate, teritoriul a fost
Slovacia () [Corola-website/Science/297289_a_298618]
-
este un oraș și municipiu în nord-vestul Portugaliei, în provincia Minho, capitala a districtului și unul din cele mai mari și mai vechi orașe ale țării. El se află în valea rîului Cávado. Orașul se distinge printr-un mare număr de pieți și de biserici. Calitatea sa
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
invaziilor triburilor migratoare germanice, puterea română în regiune , inclusiv la Bracară Augusta a fost nevoită să cedeze locul căpeteniilor triburilor suebilor, popor german din centrul Europei. În anul 410 suebii au pus temeliile unui regat pe tot cuprinsul Spaniei de nord-vest, având capitala la Bracară. În anul 584 noi cuceritori germanici, vizigoții, în frunte cu regele Leowigild, au invadat Peninsula Iberica și au ajuns, la rândul lor, hegemoni în această regiune. Cel dintâi episcop cunoscut al locului, Parentus, a fost menționat
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
cu 162 636 locuitori (2008), divizată în 69 de parohii. Municipalitatea este învecinată la Nord cu Póvoa de Lanhoso, la est cu Fafe, la sud cu Felgueiras, Vizela și Sânto Tirso, la vest cu Vila Nova de Famalicăo, iar la nord-vest cu Braga. Centrul vechi istoric din a fost înscris în anul 2001 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În perioada anului 2012 a fost desemnată să fie Capitală Europeană a Culturii împreună cu Maribor (Slovenia). Orașul Guimarăes este asociat istoric cu
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
în oraș și, de asemenea, a anexat bibliotecile Caldas Taipas și Ronfe oferind în continuare serviciile unei biblioteci itinerante la 42 de parohii. Rocile granitice ocupă cea mai mare parte din suprafața județului, în principal pietre mici în zonele de nord-vest și sud-vest a județului, precum și argilă și pietriș de-a lungul albiilor râurilor Ave, Vizela. Județul este mărginit la nord de Monte, la vest de munții Falperra Sameiro, Outeiro Penedice și la sud de către Penha Hill. Acest deal, cu altitudinea
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
orașul vechi. Aceste străzi principale sunt legate între ele, de străzi transversale, pe vremuri antice numite "cardo". Teritoriul înscris pe lista patrimoniului mondial cuprinde deasemenea zona dealului Capodimonte, situată la nord de centrul istoric, respectiv zona costiera Chiaia-Posillipo situată la nord-vest, până la mică insulă Nisida. Centrul istoric cuprinde mai mult de 150 de biserici, aproximativ 300 de clădiri cu caracter religios, palate, 30 de muzee, situri arheologice, monumente, obeliscuri și fântâni arteziene. Cele mai importante palate nobiliare din Napoli sunt:
Napoli () [Corola-website/Science/297313_a_298642]
-
1859, la Pesta, apare culegerea "Poezia populară. Colinde," culese și corese de A. M. Marienescu. Una dintre aceste colinde poartă titlul "Judecata păstorilor", fiind o variantă a Mioriței și se dovedește a fi similară cu textele care circulă în partea de nord-vest a Transilvaniei (Năsăud - Lăpuș). "Varianta Alecsandri" (versiunea baladă) este socotită o variantă virtuală, deoarece în această formulă și alcătuire textul nu a fost niciodată întâlnit în spațiul consacrat al performării; este reprezentativ pentru că este alcătuit din fragmente autentice, tipice versiunii
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
populația romanică din nordul Dunării, nu menționează nici populația romanică din peninsula Balcanică, și nici-o cronică nu menționează vreo migrație de populații romanice din Balcani înspre teritoriile nord-dunărene românești ; singurele migrații atestate de surse sunt strămutarea unor populații romanice din nord-vestul peninsulei balcanice (deci din Panonia de sud) înspre est, din ordinul dat de un han avar (așadar, înainte de venirea ungurilor în Panonia) și un schimb de populație din anul 976 între Imperiul Bizantin și regatul cehoslovac al Moraviei Mari, relatat
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
(în , pronunțat ), oficial Republica (în ), "„este un stat al bunăstării democratice, unitar și indivizibil”" din Europa, situată în nord-vestul Peninsulei Balcanice, pe țărmul Mării Adriatice. Capitala și cel mai mare oraș al țării este Zagreb. Țara este împărțită în 20 de diviziuni administrative („županije”) și orașul Zagreb. Croația acoperă și are o climă diversă, predominant temperat continentală și mediteraneană
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
în ianuarie 1998. Croația se află în Europa Centrală și de Sud-Est, se învecinează cu Ungaria la nord-est, cu Serbia la est, cu Bosnia și Herțegovina la sud-est, cu Muntenegru la sud-est, cu Marea Adriatică la sud-vest și cu Slovenia la nord-vest. Ea se află în principal între paralelele de 42° și 47° latitudine nordică și între meridianele de 13° și 20° longitudine estică. O parte din teritoriul din sudul extrem din jurul Dubrovnikului este o exclavă legată de restul teritoriului doar prin
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
rândul lor în 127 de orașe și 429 de comune. Împărțirea NUTS a Croației se face pe mai multe niveluri. Nivelul NUTS 1 plasează întreaga țară într-o singură unitate, la nivelul 2 existând trei regiuni: acestea sunt Croația de Nord-Vest, Croația Centrală și Estică (Panonică), și Croația Adriatică. Cea din urmă cuprinde toate cantoanele aflate de-a lungul coastei Adriaticii. Croația de Nord-Vest cuprinde orașul Zagreb și cantoanele Zagreb, Krapina-Zagorje, Varaždin, Koprivnica-Križevci și Međimurje, iar Croația Centrală și Estică (Panonică
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
plasează întreaga țară într-o singură unitate, la nivelul 2 existând trei regiuni: acestea sunt Croația de Nord-Vest, Croația Centrală și Estică (Panonică), și Croația Adriatică. Cea din urmă cuprinde toate cantoanele aflate de-a lungul coastei Adriaticii. Croația de Nord-Vest cuprinde orașul Zagreb și cantoanele Zagreb, Krapina-Zagorje, Varaždin, Koprivnica-Križevci și Međimurje, iar Croația Centrală și Estică (Panonică) cuprinde restul regiunilor—cantoanele Bjelovar-Bilogora, Virovitica-Podravina, Požega-Slavonia, Brod-Posavina, Osijek-Baranja, Vukovar-Syrmia, Karlovac și Sisak-Moslavina. Cantoanele și orașul Zagreb constituie unitățile de la nivelul NUTS 3
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
leagă Zagrebul de majoritatea zonelor țării, de-a lungul diferitelor drumuri europene și de-a lungul a patru coridoare pan-europene. Cele mai aglomerate autostrăzi sunt A1, care leagă Zagreb de Split și A3, care traversează de la est la vest nord-vestul Croației și Slavonia. O largă rețea de drumuri naționale joacă rol auxiliar pe lângă autostrăzi, legând între ele toate orașele țării. Înalta calitate și înaltul nivel de siguranță al rețelei croate de autostrăzi au fost testate de mai multe programe EuroTAP
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
(în italiană: Isole Pelagie, Siciliană: Ìsuli Pilaggî), din grecescul "pelagos - πέλαγος" semnificând "largul mării", sunt trei insule mici numite Lampedusa, Linosa, și Lampione, situate în Marea Mediterană între Malta și Tunisia, la sud de Sicilia. La nord-vest se află insula Pantelleria și Strâmtoarea Siciliei. Din punct de vedere geografic, arhipelagul face parte din continentul african însă din punct de vedere administrativ și politic, insulele se află sub jurisdicția provinciei Agrigento din regiunea Siciliei și totodată constituie cea
Insulele Pelagie () [Corola-website/Science/297325_a_298654]
-
Termenul se referă la câmpie, care se extinde de la Thann la Mulhouse, pana Hardt est, sud și nord, pana Sundgau sus Ensisheim. Relativ puțin folosit în limbajul de zi cu zi, aceasta înseamnă zona de câmpie mai familiar situat la nord-vest de Mulhouse aproximativ delimitata de triunghi - Mulhouse - Thann GUEBWILLER. În centrul de Ochsenfeld este Forest Nonnenbruch situat pe agestrului a Thür și fragmentat de minerit de bazin potasiu și parțial clasificate că protecția pădurilor . Bătălia de Ochsenfeld înseamnă lupta dintre
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
romancier Jean Egen ," Hans Florival. " Scurt ( cincisprezece kilometri ), ieșire la mare, slab populate în afara Guebwiller dar verde această vale nu este cu adevărat o " țara ", dar are o marcată, în special pentru identitate turism. Bechenthal, Valea afluent al râului Lauch, nord-vest de Mulhouse, este setarea de mănăstirea Murbach, Saint- Leger . Munster Valley De obicei denumit " Vallée de Munster " vale mare și de mijloc a bazinului de captare Fecht clar circumscrisa de culmi muntoase. Această vale, care a fost puternic industrializata în timpul
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
eșuate împotriva hanului, trei triburi hazare, cunoscute sub denumirea de kavari (în cronici „cowar”-i), li s-au alăturat ungurilor. Atacați de pecenegi, ungurii, împreună cu cele trei triburi hazare, abandonează în anul 896 regiunea numită „Atelkuzu” (Etelkuz sau Etelköz), din nord-vestul Mării Negre, traversează regiunea galițiană-ucraineană a Munților Carpați și se stabilesc în Pannonia și Câmpia Pannonică. Izvoarele istorice ulterioare amintesc că la „descălecatul” lor în Crișana, Banat și Transilvania, ungurii au avut un conflict cu ducele Menumorut din Bihor și că
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
(aromână: "Aminciu", neogreacă: Μέτσοβο, "Metsovo") este un oraș din nord-vestul Greciei (Munții Pindului) cu o populație majoritară aromână. Este un centru pastoral și fructifer prosper. Mai multe mânăstiri se ridică în împrejurimi. Este și unul din centrele culturale ale aromânilor. În anii 1941-1944, Aminciul a fost centrul „Principatului de la Pind
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]