4,526 matches
-
clasic. Acest fenomen are desigur importanță pentru evoluția literaturii, dar nu are și caracter educativ, și, de aceea, nu este normal, să fie introdus cu ostentație în școala generală. Ca atare, este lipsită de rațiune dezbaterea despre "bube, mucegaiuri și noroi", trecîndu-se cu vederea faptul că prin aceasta conștiința tinerilor este deformată în sensul acceptării gunoiului ca o sursă de "frumuseți", fără a și înțelege ceva de aici. Se neglijează în acest mod și faptul că există persoane care, prin fire
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cupele de aur norocul să-necăm (IV 6). Deznodământul fatal nu se lasă așteptat. Oripilat de scena de orgie care pare să confirme rolul lui Ovidiu în depravarea Romei, pornită pe drumul sfârșitului (Vai ! Acvila romană e roasă de noroi/ De vermi ! Ea către ceruri, murind, ochii țintește), August pronunță sentința definitivă : La Tomis între barbari să moară neiertat (IV 7). Pe țărmurile getice, existența lui Ovidiu se desfășoară permanent sub semnul morții. După cum observă Sarmiza, el e slab, suferind
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oglindesc și-ascult pământul cum rodește în Sfânta Țară Mumă.” Emilian Marcu 807. „Când se lasă seara mă înapoiez acasă și intru în camera mea de lucru, în prag lepăd de pe mine haina de toate zilele, că-i plină de noroi și de lut, îmi pun veșmintele cele mai alese. Îmbrăcat cum se cuvine pentru aceasta, pășesc în străvechile lăcașuri ale oamenilor de demult (în lumea cărților, n.n.) [...] vreme de patru ceasuri nu simt nici o plictiseală, uit orice mâhnire, nu mă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
taxi, care îl aștepta la colțul străzii, împresurat de o haită de copii, goi pe jumătate, cu ochii zgâiți. Vara, mașina, hurducându-se pe strada neasfaltată, ridica un nor de praf, în timp ce gâgâielile gâștelor alarmau vecinii; pe vreme rea, împroșca noroiul până pe pereții caselor, spre marea pagubă a locuitorilor, care începeau să vocifereze contra târfei. Avocatul sălta copilul pe genunchi și pleca strecurând în mâna tinerei femei o bancnotă pe care ea o primea cu un surâs de recunoștință. Mai târziu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ne-am înțeles?" "De acord." Și mulțumită lui Constantin și lui Giovanni Pisarro, locotenentul și-a putut relua vizitele. E iarnă la Gennevilliers. Zăpada care cade potop este totdeauna un basm cu zâne. Dar jos, pe pământ, minunăția sfârșește în noroi. Primăvară la Bugaz. Locotenentul se întorcea, frânt de oboseală, peste plajă, cu calul la pas. Nu se uita spre mare, pe care soarele o făcea orbitoare, privea absent înainte. Până dincolo de marginile privirii, în adâncurile spațiului geografic, aflat în plină
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
iar când erau ploi nu mai circulau deloc. Noua Sulița era orașul de graniță între județul Hotin (Basarabia) și județul Cernăuți (Bucovina). Erau două orașe despărțite de o apă. Noua Sulița bucovineană modernă și Noua Sulița basarabeană (rusească) plină de noroi, case din chirpici și locuitori săraci. Și nivelul material și cultural diferea foarte mult. Bucovinenii aveau la Cernăuți liceu românesc și Universitate cu facultăți în limba română. Aveau conștiința națională dezvoltată. La întoarcerea din refugiu, în vara anului 1941, am
AMINTIRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
teologie, ligvistică, istoria culturii), dar mai cu seamă O CARTE PENTRU SUFLET, pentru fiecare suflet căutător în pustiul lumii moderne de povață și mângâiere. Într-o lume în care, textul scris e folosit tot mai mult ca un pumn de noroi, bun pentru a-l împroșca pe celălalt, a ne întoarce la Scrierile Sfinților este poate drumul spre Restaurarea Sacralității Cuvântului. PELERIN, EU ȘI TU <footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
potrivită, o frunză cu mult mai mare decât propriul său corp, o ia cu mare greutate în spinare și începe călătoria de întoarcere cu osteneală îndoită. O ploaie teribilă întunecă însă tot văzduhul, brazdele înalte ale câmpului se transformă în noroi moale, piciorușele furnicii se afundă tot mai adânc în pământul ud și în cele din urmă își pierde calea. Noaptea se lasă, ploaia e tot mai deasă, frunza din spinare apasă tot mai greu, i se pare că recunoaște drumul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
răsturnată pe la noi, câte o furtună de zăpadă pe la ei, dar nimic încă, din grozăviile „obișnuite”, dezvăluirile terifiante și scandalurile zgomotoase cu care ne-am obișnuit. Noul An, ca o întindere imaculată de zăpadă, încă netulburată de bocanci plini de noroi, roți de trăsură sau automobil, ne impune încă tăcerea. Este vremea TĂCERII, a adunării de sine și în sine, înaintea drumului ce ne va purta de-a lungul celor douăsprezece luni. După veselia, zgomotul și culoarea ultimelor zile ale anului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în cădere casa, gardul, rețeaua electrică și mașina. Îi pun cîinele într-o mașină de spălat automată ca să-l spele; îi fură cărțile de credit pentru a-și cumpăra animale de la centrul comercial; îi aruncă mingi de baseball murdare de noroi în curte și îl chinuie în felurite moduri. Beavis și Butt-Head reușesc să arunce în aer cu o grenadă un centru de recrutare, cînd un ofițer încearcă să-i înroleze; fură de la un cetățean bogat, pe nume Billy Bob, o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și-a lăsat-o, deși nici nu ar fi trebuit s-o aibă Reverendul ar fi trebuit să o binecuvînteze, în schimb a absolvit-o de păcat și s-a culcat cu ea. Negrii se scufundă și mai adînc în noroi. Negrii încă se mai odihnesc, mai mănîncă și se mai c... Rădăcini tăiate, uitate și iertătoare Urînd multe, neprimind nimic, lipsindu-le multe Mă întreb cînd ne vom trezi, cînd ne vom gîndi serios Că negrii trebuie să facă mai
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
pentru internare? Ați mai fost pe la noi... Nu...? Nu-i așa? Da...! Apoi a mormăit ceva, după răspunsul meu ferm și sigur, cum că merge să stingă restul de țigară... ,, Merg să arunc chiștocul și revin!’’ Face câțiva pași în noroiul din fața sa și calcă mucul țigării, cu multă îndârjire de parcă ar fi strivit un vierme. Deschid ușa, cu un scârțâit sâcâitor, intru cu pași mărunți și obosiți, mă așez într-un colț, așteptând să vină funcționarul înalt și cam burtos
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
sunt vizibile, extrapolând această atracție, aparent neverosimilă către personalitățile care au făcut și fac gloria acestor locuri, trebuie să fim de acord cu marele George Topârceanu care, impresionat de acest aspect, între cele două războaie mondiale, poposind la Vaslui: „Oricât noroi va fi fost pe ulițele târgului Vaslui la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX-lea, acela nu putea astupa urmele pașilor lăsate de marile personalități ale literaturii, culturii, artei și științei românești în trecere prin vechiul
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
pentru toate. Se mulțumeau că exista cineva care să se intereseze cel puțin de soarta lor. Ajungeam cu multă greutate în satele mai îndepărtate, din lipsă de drumuri. Mergeam de multe ori cu căruța cu cai sau cu boi, cînd noroaiele erau pînă la butucul roților. Vizita lui Ion I.C. Brătianu, care era proiectată pentru primăvara lui 1923, se contramandase, fiind reținut la lucrările parlamentului, unde se dezbătea noul proiect al Constituției, care s-a votat la 26 martie 1923. Am
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Mihadaș (poetul Teodor Mihadaș n. red.) să nu mai încerce să ducă poeme pe masa lui D.R. sau Felea, poeme ale lui [O.]. Îți închipui că nu suport să fiu amenințat de orice nerod, chiar dacă puțin îmi pasă ce face noroiul. Dar aș vrea să-mi spui unde e acel individ la ora aceasta, pentru că la Sighet spunea că e student la drept, parcă-n București. Vreau să știu unde l-aș putea găsi (eventual prin prietenii mei) pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Lucian Vasiliu. Marii prieteni sînt numai cei care se ocupă cam de aceleași lucruri. Nu sînt damnat pentru că scriu, pentru că fără să știu mă refuz fericirii, ci pentru că trăiesc printre oameni de copleșitoare incultură, oameni preocupați numai de competiții și noroi (citește: bani). A pleca este unica rațiune a salvării. Bine, nu mă pierd din cauza inerției seci din jur, dar îți închipui că mă simt tare rău dînd foc spiritului numai în singurătate: Natural vorbind, aici e superb! Dar natura mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mă au în gînd acolo! Li le întorc cu toată sinceritatea! Aș vrea să te văd, să mai stăm de vorbă, văd eu cum mai pot ajunge prin Iași! E stupid că prea depind plecările mele de bani, adică de noroi! M-au încîntat poemele tale din "Dialog", toată bucuria și admirația! Ceea ce-mi place tare mult în ceea ce scrii e că știi să fii inconsecvent cu tine și de aici texte mereu surprinzătoare, mereu inovatoare, mereu aproape sufletului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
dacă în ea au poeme pînă și Adrian și Daniel...". Numai că botoșeneanul mi-a scris două scrisori, citînd chiar și epistola mea, pentru a ști eventualii interesați (Adrian a văzut!) cine ține cu orice preț să fie distribuitor de noroi. Punct. Te invidiez că vei fi în București o bucată de timp! Mi-e tare dor și mie. Mircea C. (Cărtărescu n. red.) tocmai mi-a scris, mult și despre toate! Rețin cu plăcere entuziasmul lor, prietenia lor, cărțile faine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pârâu să facem baie, dar ne-am umplut rău de mâl, de nu ne puteam descotorosi. Nu era nici o pietricică cât de mică în pârâu sau drum. Când ploua era jale mare. Apa mătura tot de pe uliță și era un noroi, de nu puteai ieși decât, cu niște cizme de cauciuc înalte. Tata mergea zilnic la "primăria" provizorie instalată în altă locuință din Havârna, se întâlnea cu costișeni, se sfătuiau și luau hotărâri. Așa ne am chinuit până toamna târziu când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
buddhiste”, lotusul exprimă „Legile universale”: interdependența în existență, nesiguranța vieții, cauză și efect, puritate. Floarea de lotus, atât de pură și de fragilă, apare pe o tulpină care crește în apele noroioase. Faptul că sublima floare își păstrează puritatea, în ciuda noroiului, simbolizează „legea interdependenței”și a dualității în Univers (cele două energii complementare, Yin și Yang). Frunzele și florile de lotus nu sunt murdărite de noroi. Prin comparație cu ea, omul se lasă influențat de mediul în care se naște și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o tulpină care crește în apele noroioase. Faptul că sublima floare își păstrează puritatea, în ciuda noroiului, simbolizează „legea interdependenței”și a dualității în Univers (cele două energii complementare, Yin și Yang). Frunzele și florile de lotus nu sunt murdărite de noroi. Prin comparație cu ea, omul se lasă influențat de mediul în care se naște și crește. Similar, asocierii dintre noroi și candida floare de lotus, „binele” și „răul” există împreună și într-o societate. Lotusul este unic, întrucât are flori
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
a dualității în Univers (cele două energii complementare, Yin și Yang). Frunzele și florile de lotus nu sunt murdărite de noroi. Prin comparație cu ea, omul se lasă influențat de mediul în care se naște și crește. Similar, asocierii dintre noroi și candida floare de lotus, „binele” și „răul” există împreună și într-o societate. Lotusul este unic, întrucât are flori și semințe în același timp. Oamenii admiră floarea, uitând că ea crește din semințe mici... Oamenii mai uită că faptele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
numește „karma” „Legea cauzei și a efectului”. Această „lege” explică faptul că, fiecare dintre noi răspundem pentru propriul nostru destin. Noi creăm destinul și tot noi putem să-l schimbăm. Floarea de lotus crește și înflorește într-un iaz cu noroi și totuși rămâne curată și liberă de orice pângărire”... I-am mulțumit înțeleptei doamne ale cărei spuse m au pus pe gânduri... Hotelul Kamogawa este o operă de artă „răsărită” pe țărmul Oceanului Pacific unde, de atâtea ori, am admirat răsăritul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
cumplită, amestecată cu zăpadă. O Însoțeau doar o cameristă și bătrânul slujitor pe care i-l dăduse Fulko Încă din timpul conviețuirii lor, ca s-o apere și s-o ocrotească În toate Împrejurările. Era udă și Înghețată, stropită de noroi, cu pelerina sfâșiată și ochii Înlăcrimați. Dar rămăsese tot frumoasă și mândră ca o regină. — Salvați-mi pruncul, monseniore, l-a implorat ea pe arhiepiscop. Eu sunt blestemată și-mi voi răbda soarta fără să mă plâng. Dar această ființă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Eglord, pe Otto și pe cei de neam nobil. Îi vreau vii pe toți! Se lumina de ziuă. Curtea, conacul, câmpurile de jur Împrejur până departe la marginea pădurii erau roșii de sângele care se amestecase cu zăpada și cu noroiul. Peste tot zăceau trupuri sfârtecate, arme sfărâmate, bucăți de scuturi. Muriseră mare parte dintre oamenii lui, dar și dintre trădători. Muriseră și mulți țărani. O clipă Conrad Își plimbă pri virea Înnegurată peste câmpul roșiatic și și aminti cuvintele lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]