4,211 matches
-
a celor morți în cimitire, existau două tipuri de structuri sociale, în general: 1.familia-pereche, baza obștii sătești (teritoriale), specifică populației autohtone (românești) și 2.marea familie patriarhală, baza obștii gentilice, întâlnită la popoarele nomade (migratoare). Caracterul proprietății în sânul obștii sătești teritoriale varia în funcție de evoluția comunității rurale într-o epocă istorică dată. Astfel, întregul pământ arabil se afla în proprietatea obștei, la început, fiind periodic împărțit, prin tragere la sorți, membrilor comunității, care aveau numai dreptul de folosință asupra loturilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
autohtone (românești) și 2.marea familie patriarhală, baza obștii gentilice, întâlnită la popoarele nomade (migratoare). Caracterul proprietății în sânul obștii sătești teritoriale varia în funcție de evoluția comunității rurale într-o epocă istorică dată. Astfel, întregul pământ arabil se afla în proprietatea obștei, la început, fiind periodic împărțit, prin tragere la sorți, membrilor comunității, care aveau numai dreptul de folosință asupra loturilor arabile, iar pădurile, apele și pășunile erau folosite în comun. Prin urmare, pe de o parte, exista proprietatea devălmașă a obștei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obștei, la început, fiind periodic împărțit, prin tragere la sorți, membrilor comunității, care aveau numai dreptul de folosință asupra loturilor arabile, iar pădurile, apele și pășunile erau folosite în comun. Prin urmare, pe de o parte, exista proprietatea devălmașă a obștei, iar pe de alta, posesiunea individuală a membrilor ei. Posesiunea individuală marchează începutul diferențierii sociale în obște ce avea să ducă treptat, într-un timp îndelungat, la destrămarea organizării devălmașe a obștei, prin stăpânirea individuală (personală) a casei, anexelor, grădinii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
folosință asupra loturilor arabile, iar pădurile, apele și pășunile erau folosite în comun. Prin urmare, pe de o parte, exista proprietatea devălmașă a obștei, iar pe de alta, posesiunea individuală a membrilor ei. Posesiunea individuală marchează începutul diferențierii sociale în obște ce avea să ducă treptat, într-un timp îndelungat, la destrămarea organizării devălmașe a obștei, prin stăpânirea individuală (personală) a casei, anexelor, grădinii și uneltelor de muncă, iar apoi la permanentizarea stăpânirii lor, la proprietatea asupra loturilor arabile, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe de o parte, exista proprietatea devălmașă a obștei, iar pe de alta, posesiunea individuală a membrilor ei. Posesiunea individuală marchează începutul diferențierii sociale în obște ce avea să ducă treptat, într-un timp îndelungat, la destrămarea organizării devălmașe a obștei, prin stăpânirea individuală (personală) a casei, anexelor, grădinii și uneltelor de muncă, iar apoi la permanentizarea stăpânirii lor, la proprietatea asupra loturilor arabile, fără a mai fi distribuite, prin tragere la sorți, ca până atunci. Dacă la început, în forma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
casei, anexelor, grădinii și uneltelor de muncă, iar apoi la permanentizarea stăpânirii lor, la proprietatea asupra loturilor arabile, fără a mai fi distribuite, prin tragere la sorți, ca până atunci. Dacă la început, în forma sa primară, secolele IV-VI, obștea teritorială, ca instituție colectivă, se caracteriza prin proprietatea devălmașă asupra pământului, conducerea colectivă, răspunderea comună și organizarea împreună a muncii, în secolele VII-X, forma arhaică de organizare a obștii era abandonată pe întreg teritoriul locuit de români. A persistat doar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atunci. Dacă la început, în forma sa primară, secolele IV-VI, obștea teritorială, ca instituție colectivă, se caracteriza prin proprietatea devălmașă asupra pământului, conducerea colectivă, răspunderea comună și organizarea împreună a muncii, în secolele VII-X, forma arhaică de organizare a obștii era abandonată pe întreg teritoriul locuit de români. A persistat doar folosința comună a pădurilor, pășunilor și apelor.9 La baza prefacerilor din sânul obștei sătești a stat dezvoltarea economică, progresul general al societății autohtone de la Dunăre și Carpați, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răspunderea comună și organizarea împreună a muncii, în secolele VII-X, forma arhaică de organizare a obștii era abandonată pe întreg teritoriul locuit de români. A persistat doar folosința comună a pădurilor, pășunilor și apelor.9 La baza prefacerilor din sânul obștei sătești a stat dezvoltarea economică, progresul general al societății autohtone de la Dunăre și Carpați, care a favorizat diferențierea socială a comunităților umane locale. Apariția proprietății private a dus la acumularea de bunuri și, apoi, la inegalitatea de avere și la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
proprietății private a dus la acumularea de bunuri și, apoi, la inegalitatea de avere și la diferențierea socială. Procesul era unul obiectiv. Conform documentului patristic din 374, inegalitatea de avere exista încă de atunci-sfârșitul secolului al IV-lea, în sânul obștei sătești din nord-estul Munteniei. Consolidarea proprietății private (individuale), inclusiv a proprietății funciare sub forma posesiunilor din vatra satului, rezultate din defrișări și desțeleniri individuale, se accentuează. Statutul politic impus de migratori a dus la schimbări în sânul obștei. Astfel, funcția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în sânul obștei sătești din nord-estul Munteniei. Consolidarea proprietății private (individuale), inclusiv a proprietății funciare sub forma posesiunilor din vatra satului, rezultate din defrișări și desțeleniri individuale, se accentuează. Statutul politic impus de migratori a dus la schimbări în sânul obștei. Astfel, funcția de conducere îndeplinită în cadrul obștei devenea tot mai mult, în aceste secole, o funcție socială individualizată. Diferitele atribuții avute în obște, sociale, juridice și militare-inclusiv reglementarea raporturilor dintre comunitate (obște) și migratori (alogeni)-ale funcției respective sunt încredințate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Consolidarea proprietății private (individuale), inclusiv a proprietății funciare sub forma posesiunilor din vatra satului, rezultate din defrișări și desțeleniri individuale, se accentuează. Statutul politic impus de migratori a dus la schimbări în sânul obștei. Astfel, funcția de conducere îndeplinită în cadrul obștei devenea tot mai mult, în aceste secole, o funcție socială individualizată. Diferitele atribuții avute în obște, sociale, juridice și militare-inclusiv reglementarea raporturilor dintre comunitate (obște) și migratori (alogeni)-ale funcției respective sunt încredințate acelor "mai mari ai satelor" (seniores villerum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
defrișări și desțeleniri individuale, se accentuează. Statutul politic impus de migratori a dus la schimbări în sânul obștei. Astfel, funcția de conducere îndeplinită în cadrul obștei devenea tot mai mult, în aceste secole, o funcție socială individualizată. Diferitele atribuții avute în obște, sociale, juridice și militare-inclusiv reglementarea raporturilor dintre comunitate (obște) și migratori (alogeni)-ale funcției respective sunt încredințate acelor "mai mari ai satelor" (seniores villerum), conform documentelor latine ale slavilor apuseni, identificați cu jupanii elemente dominante ale viitoarei societăți medievale. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de migratori a dus la schimbări în sânul obștei. Astfel, funcția de conducere îndeplinită în cadrul obștei devenea tot mai mult, în aceste secole, o funcție socială individualizată. Diferitele atribuții avute în obște, sociale, juridice și militare-inclusiv reglementarea raporturilor dintre comunitate (obște) și migratori (alogeni)-ale funcției respective sunt încredințate acelor "mai mari ai satelor" (seniores villerum), conform documentelor latine ale slavilor apuseni, identificați cu jupanii elemente dominante ale viitoarei societăți medievale. Astfel, în cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava), din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
identificați cu jupanii elemente dominante ale viitoarei societăți medievale. Astfel, în cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava), din secolul al VII-lea, o locuință este mai deosebită prin construcție, inventar bogat și variat monede de aur ce aparținea unui fruntaș al obștei. Funcția putea să fie administrativă sau militară în cadrul obștei sau uniunii de obști. La fel, cele patru căpetenii din secolul al VI-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Astfel, în cadrul așezării de la Udești (jud. Suceava), din secolul al VII-lea, o locuință este mai deosebită prin construcție, inventar bogat și variat monede de aur ce aparținea unui fruntaș al obștei. Funcția putea să fie administrativă sau militară în cadrul obștei sau uniunii de obști. La fel, cele patru căpetenii din secolul al VI-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de altă parte, migratorii (alogenii) pătrunși la nord de Dunăre și impactul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Udești (jud. Suceava), din secolul al VII-lea, o locuință este mai deosebită prin construcție, inventar bogat și variat monede de aur ce aparținea unui fruntaș al obștei. Funcția putea să fie administrativă sau militară în cadrul obștei sau uniunii de obști. La fel, cele patru căpetenii din secolul al VI-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de altă parte, migratorii (alogenii) pătrunși la nord de Dunăre și impactul provocat de aceștia au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-lea, cu nume slave, ca rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de altă parte, migratorii (alogenii) pătrunși la nord de Dunăre și impactul provocat de aceștia au determinat fenomenul de dependență colectivă a unor comunități sătești (obști) față de autoritatea politică-militară migratoare-precum obștile din Banat aservite puterii hunilor lui Attila, din secolul al V-lea, sau relațiile dintre autoritatea militară a cetății Turris și țăranii de pe pământul fortificației. Dacă aceasta era situația în sânul comunităților, în cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rezonanță, menționate de izvoarele scrise, între Carpați și Dunăre. Pe de altă parte, migratorii (alogenii) pătrunși la nord de Dunăre și impactul provocat de aceștia au determinat fenomenul de dependență colectivă a unor comunități sătești (obști) față de autoritatea politică-militară migratoare-precum obștile din Banat aservite puterii hunilor lui Attila, din secolul al V-lea, sau relațiile dintre autoritatea militară a cetății Turris și țăranii de pe pământul fortificației. Dacă aceasta era situația în sânul comunităților, în cea mai mare parte a țării, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VII-lea (bulgari) au întrerupt această evoluție deschisă spre feudalism și a dus la abandonarea Dobrogei invaziei slave și bulgare, Imperiul a păstrat doar litoralul maritim și gurile Dunării. Consecința abandonării a fost dezagregarea domeniilor funciare și consolidarea comunităților agrar-pastorale obștile teritoriale ca formă generală de organizare social-economică, ca și în alte regiuni românești.10 Obștea țărănească Cea mai veche formă de viață colectivă în istoria neamului românesc, fie că este vorba de agricultură, creșterea animalelor și meșteșuguri, este obștea. La
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dobrogei invaziei slave și bulgare, Imperiul a păstrat doar litoralul maritim și gurile Dunării. Consecința abandonării a fost dezagregarea domeniilor funciare și consolidarea comunităților agrar-pastorale obștile teritoriale ca formă generală de organizare social-economică, ca și în alte regiuni românești.10 Obștea țărănească Cea mai veche formă de viață colectivă în istoria neamului românesc, fie că este vorba de agricultură, creșterea animalelor și meșteșuguri, este obștea. La începutul vieții românești a fost satul. Satul românesc are o vechime istorică apreciabilă, cu rădăcini
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
agrar-pastorale obștile teritoriale ca formă generală de organizare social-economică, ca și în alte regiuni românești.10 Obștea țărănească Cea mai veche formă de viață colectivă în istoria neamului românesc, fie că este vorba de agricultură, creșterea animalelor și meșteșuguri, este obștea. La începutul vieții românești a fost satul. Satul românesc are o vechime istorică apreciabilă, cu rădăcini în preistorie (neolitic-Eliade). Obștea țărănească românească era bazată pe munca și stăpânirea în comun (devălmășie) a pământului de către locuitorii satului (din lat. fossatum), împărțiți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
veche formă de viață colectivă în istoria neamului românesc, fie că este vorba de agricultură, creșterea animalelor și meșteșuguri, este obștea. La începutul vieții românești a fost satul. Satul românesc are o vechime istorică apreciabilă, cu rădăcini în preistorie (neolitic-Eliade). Obștea țărănească românească era bazată pe munca și stăpânirea în comun (devălmășie) a pământului de către locuitorii satului (din lat. fossatum), împărțiți pe familii, în care fiecare stăpânea câte un lot de arătură. Obștea țărănească, în istoria românilor, cu structura ei complexă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vechime istorică apreciabilă, cu rădăcini în preistorie (neolitic-Eliade). Obștea țărănească românească era bazată pe munca și stăpânirea în comun (devălmășie) a pământului de către locuitorii satului (din lat. fossatum), împărțiți pe familii, în care fiecare stăpânea câte un lot de arătură. Obștea țărănească, în istoria românilor, cu structura ei complexă de organizare a muncii și stăpânire a pământului, poate fi considerată o creație originală a neamului nostru. Obștea țărănească poate fi definită, în primul rând, ca o comunitate de muncă, în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lat. fossatum), împărțiți pe familii, în care fiecare stăpânea câte un lot de arătură. Obștea țărănească, în istoria românilor, cu structura ei complexă de organizare a muncii și stăpânire a pământului, poate fi considerată o creație originală a neamului nostru. Obștea țărănească poate fi definită, în primul rând, ca o comunitate de muncă, în sensul că era prestată o muncă dirijată de comunitate și forma un cerc închis, în privința drepturilor de folosință a pământului. Pentru definirea obștii, esențiale erau munca și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
originală a neamului nostru. Obștea țărănească poate fi definită, în primul rând, ca o comunitate de muncă, în sensul că era prestată o muncă dirijată de comunitate și forma un cerc închis, în privința drepturilor de folosință a pământului. Pentru definirea obștii, esențiale erau munca și organizarea ei, și nu stăpânirea pământului, din moment ce existau obști fără pământ, care se deplasau sub semnul roirii sau erau așezate pe pământul stăpânit de un cneaz sau boier. Între obștea țărănească și cea primară nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]