6,770 matches
-
cu fruntea de pământ. Câțiva miniștri în vârstă sunt aproape orbi și le este greu să meargă. Nu vor să accepte să-i scuz și insită să execute întregul protocol. Nimeni nu întreabă dacă mi-e foame sau dacă sunt obosită. Temperatura începe să crească. Îmi este cald. Se pare că toată lumea s-a săturat și e dornică să plece înapoi. Și totuși, eticheta nu poate fi încălcată. Șirul de oameni din fața mea continuă să crească. Se întinde de la poarta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
decât un guguștiuc, iar jumulită arăta cât o vrabie. Tăiară bucățile mici și, Împreună cu ficatul, inima și pipota, le Înșirară pe o țepușă. Nu le mai ardea nicicum de pescuit și parcă uitaseră cu totul de ce veniseră acolo. Plasa atârna, obosită și murdară, Între aracii Înfipți În pământ. Blondul Își zise chiar că, așa cum stătea ea acolo părăsită de toți și nebăgată În seamă de nimeni, era amărâtă și supărată. Îi fu milă de ea și o mai Îndreptă nițel, Îndepărtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să vadă câți soldați Își așteptau Încă rândul. Era Încruntat și părea muncit pe dinăuntru de lucruri grave. Făcea - credeau soldații care intrau și-l vedeau - mari sacrificii să plece urechea la fiecare, biruind cu greu suferința ascunsă. Avea privirea obosită a unui tată ocrotitor, care ascultă pentru ultima dată În viața ce i se apropie de sfârșit păsurile multiubiților fii. Nu citea niciodată bazaconiile din scrisori. La Început Îl făceau să râdă. An după an, Însă, băgase de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul. Cu mine ce se-ntâmplă destulă vreme nu știi. Ce noapte! Două morți Îmi plămădise: cea fericită, blândă și cea hâdă, neagră. Cu greu Îmi deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură. Nobilu-mi raft cu tomuri Înțelepte se dovedise iar prieten statornic: mă apărase, căzând peste mine, de zidul ce se prăvălea, nevolnic, sub apriga călcare a monstrului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Își Închipuiau cum Îi sfârtecaseră gloanțele pe eroi și cum, Înainte de a muri, apucau să mai secere vreo trei-patru nemți care le călcaseră țara cu gând de cotropire. La acea sărbătoare, Colonelul Socol se Îmbrăca Într-o uniformă cam obosită, Își punea pe cap chipiul cu frunze de stejar aurite pe cozoroc, iar pe pieptul vestonului Își Înfigea o grămadă de medalii pe care le obținuse pentru vitejie În fața inamicului. După ce le spunea copiilor să-și iubească țara și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu alte multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără greș unde trebuia să sape ca să găsească urme ale istoriei. Cei trei băieți apăsau cu nădejde și nerăbdare pedalele care făceau să scârțâie lanțurile obosite și neunse. Într-un târziu, când erau departe binișor de sat, Baronu Îl luă la Întrebări pe Vieru, care tăcea misterios: „Zi, bă, dă-te dracului, unde mergem și ce căutăm, că n-am chef acuma de glumele tale tâmpite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de școală. Jivinoiu Înțelesese să-și facă datoria cu prisosință și cu sacrificarea, așa cum era obișnuit de ani mulți, a vieții de familie. Pleca la slujbă dimineața și se Întorcea seara sau, când avea mai mult de lucru, noaptea, nervos, obosit și cu gândurile la ce betoane urma să toarne a doua zi sau ce să pună pe lista cu necesarul de material didactic pe care avea de gând s-o Întocmească și s-o trimită la Inspectorat, ai cărui funcționari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o oferea, mai vinovat decât cel ce o primea - să-și cumpere o armă de vânătoare nouă, spre adânca invidie a vânătorilor din sat, care băteau câmpurile ținând În mâini niște pocnitori străvechi, decolorate, cu sistemele de Închidere și percutare obosite și cârpite cu te miri ce. Ion Femeie, care nici el nu avea armă nouă și-și dorea cu ardoare un calibru doisprezece În loc de șaisprezecele lui, nu scăpa din ochi deplasările cinegetice ale Directorului, fiindcă știa din lunga lui experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un credincios cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nu e povară trupul ei ușor, că nu aș vrea să se sfârșească drumul când merg smerit la groapă s‐o cobor. Ea nouă luni purtatu‐m -a sub coaste și nu s‐ a plâns că‐i greu, că‐i obosită, i se părea doar lungă, lungă așteptarea până să‐și vadă‐n poale plodul, fericită. De ce n‐ am numărat de câte ori în brațe m - a ridicat și m‐a purtat cântând, s‐ adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
trupul îngreunat de rotunjimile ce s‐au tot adăugat de‐a lungul anilor, veșnic împovărată de treburi și de griji. Când am început să pricep câte ceva din ceea ce se petrecea în jurul meu, mama purta pe obraji și în privirile‐i obosite semnele îmbătrânirii timpurii. La vârsta‐ mi fragedă de atunci și cu mintea puțină pe care o aveam, mă întrebam, uneori, cum o fi arătat măicuța mea ca adolescentă, când și‐ a unit viața cu un flăcău chipeș 169 necunoscut, venit
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cap și‐i rău. Dar el se mută la tine cu totul și plânge tot În părul tău. PÂINEA MAMEI Este o împărăție dulce cu nouă împărătese surori rumene și aburite ca sfântul soare. „Bună ziua, femeie muncită !ʺ „Bună ziua, copii obosiți, — zic ele, trecând hotarul de jar în carete de‐argint, — am venit să vedem cum mai trăițiʺ. Iar mama stă în genunchi până când scoboară printre noi ultima împărăteasă. De calde miresme înconjurată e casa, ca un neam de țări prietenoase
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Nobutada venise în capitală cu puțin timp înaintea tatălui său și se cazase în apropiere, la Templul Myokaku. Fusese postat acolo în seara intrării tatălui său în capitală, care fusese în ajun, precum și în ziua următoare, iar acum părea cam obosit. Se gândise să-și anunțe plecarea, dar Nobunaga spuse: — Ce-ar fi să bem ceaiul între patru ochi? În ultimele două seri am primit vizitatori și mă întristez când nu avem destul timp liber. Am să invit pentru tine câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelului, Hideyoshi văzu șase sau șapte sute de oameni aliniați, așteptându-l. Luptaseră în bătălii succesive, la Yamazaki și Sakamoto, și nu avuseseră timp să se odihnească nici chiar la Azuchi. Războinicii sosiseră abia în acea dimineață și aveau chipurile încă obosite și pline de noroi. Hideyoshi spuse: Dacă vin cu mine cincizeci de călăreți, vor fi de ajuns. O spusese abia după ce călăreții cu torțe porniseră în fruntea procesiunii. Prin urmare, aproape toți soldații aveau să rămână pe loc. — E periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înlăcrimate, abia dându-și seama că vocile lor fericite se uniseră într-una singură. Bătrâna se prosternă în fața statuii lui Kannon. Nene îngenunche alături, aplecându-se, din tot sufletul. — Băiatul nu te-a văzut de multă vreme. Arăți puțin cam obosită. Du-te și perie-ți părul. — Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se pieptănă, luă puțină apă din conducta de bambus pentru a se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Mikawa, Hidetsugu era cel pe care-l desemnase comandant suprem. Hidetsugu, însă, era doar un băiat de abia șaisprezece ani, așa că Hideyoshi alesese doi generali cu experiență și le ordonase să-l supravegheze pe tânărul comandant. Trupele erau încă obosite, pe vremea când soarele anunță pașnic zorii celei de-a noua zile din lună. Știind că oamenilor le era foame, Hidetsugu dădu ordinul de oprire. La comanda de a-și desface merindele, generalii și soldații se așezară să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l așteptăm, să ne pregătim ca războinici și apoi să luăm capul Seniorului Maimuță? Ca răspuns la cele două poziții contrare, Ieyasu spuse din nou: — Nu trebuie să-ncercăm să adăugăm victorie peste victorie. Apoi, adăugă: — Oamenii noștri sunt cu toții obosiți. Cel mai probabil, Hideyoshi ridică praful în goana calului chiar în acest moment, dar nu e cazul să-l înfruntăm azi. E prea devreme. Să ne retragem la Obata. Cu această decizie luată rapid, trecură la miazăzi de Pădurea Hakusan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?" După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mînia. 4. Ghedeon a ajuns la Iordan, și l-a trecut, el și cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiți, dar urmărind mereu pe vrăjmaș. 5. El a zis celor din Sucot: "Dați vă rog, cîteva pîini poporului care mă însoțește, căci sunt obosiți, și sunt în urmărirea lui Zebah și Țalmuna, împărații Madianului." 6. Căpeteniile din Sucot au răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
șapte de bărbați. 15. Apoi a venit la cei din Sucot, și a zis: "Iată pe Zebah și Țalmuna pentru care m-ați batjocorit, zicînd: " Oare mîna lui Zebah și Țalmuna este în stăpînirea ta ca să dăm pîine oamenilor tăi obosiți?" 16. Și a luat pe bătrînii cetății, și a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie și cu mărăcini. 17. A dărîmat și turnul din Penuel, și a ucis pe oamenii cetății. 18. El a zis lui Zebah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu gândurile duse pe aripi de pasăre călătoare. În liniștea de pridvor de biserică, aud pași pe uliță... După un timp, o mână obosită bate în poartă. Îmi adun privirile și încerc să deslușesc chipul femeii de dincolo de zaplaz... De sub o basma roșie, se ițesc șuvițe colilii. Sprijinundu-se de poartă, bătrâna de dincolo așteaptă un răspuns. “Tare mi se pare că am mai văzut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mai plăpânde... Câteva frunze veștede le împovărează lujerul. Pământul nu mai este reavăn și fără fir de altă buruiană pe el... În timp ce sunt adâncit în aceste gânduri, aud pași târșiți, dar nu în același ritm de altădată. Sunt moi și obosiți... Privesc spre acolo... O umbră alungită de soarele oprit pe marginea orizontului se târăște pe alee... În cele din urmă, din dosul tufei de liliac se ivește siluieta călugărului. Inima îmi tresare cu putere... În fața mea se află bătrânul... Albul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
călcâie aproape militărește, fiindcă privirea tristă a bătrânului îmi pătrundea în adâncul sufletului... Când m-am depărtat mi-am întors capul... Bătrânul se afla în același loc. Privea după mine. I-am făcut din mână. Mi-a răspuns cu gest obosit, după care s-a întors și, cu pas moale, a plecat la brațul învățăcelului... Cu suflet întristat, m-am dus la sâpetul cu cărți. Am luat primele volume și lăicerul împăturit, așezat de o mână grijulie lângă ușă, și am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întru biserica Catholicească să rămâie după cum se află acum”. Nu se spune însă de câte palme să fie lățimea hudiții. --Probabil de șase palme domnești, cum a mai fost. După aceste cuvinte, bătrânul și-a ridicat privirea spre înalturi, glăsuind obosit: --Parcă ar fi vremea să urcăm la chiliile noastre. Și mâine e o zi. --Dacă așa crede sfinția ta, așa om urma și noi. Întocmai cum ar zice sluga prea plecată a măriei sale vodă... Călugărul a chicotit ușor, în timp ce își
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
le afectează sănătatea și productivitatea la locul de muncă, potrivit unui sondaj al Fundației Americane de Studiu al Somnului (NSF). Sondajul NSF arata că doi americani din zece, dorm mai puțin de șase ore pe noapte, iar aceștia sunt prea obosiți, pentru a munci în mod eficient. In același timp, medicii raportează că mulți pacienți au decis să nu se mai trateze de apnee de somn, deoarece nu își pot permite costurile, iar aceștia s-ar putea îmbolnăvi mai rău. Deficientele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în dreptul sufletelor. Alteori, oasele craniului împungeau ostentativ scalpul... După o muncă de sisif, piei și trupuri au fost invadate de o lumină orbitoare. -E lumina de dincolo!... șopteau jalnicele... ascunzându-se una în spatele celeilalte. Dar acea lumină a făcut ca obositele „făpturi” să-și găsească grabnic pielea pregătită de Providență. Numai că unele piei erau ciuruite... și... când simți că ți se scurge sufletul, e pentru că ai nimerit într-o astfel de piele. Lumina orbitoare s-a stins. Moartea ți-a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]