5,469 matches
-
smoching. Odată consimți a juca domino cu cele două femei și păru mulțumit de a fi câștigat. Nefiind obișnuit a se culca devreme și consumîndu-și ani de zile serile în picioare prin saloane, Pomponescu, neavând ce face, se plimba prin odăile ale căror lustruri erau feeric aprinse fără nevoie și se oprea de multe ori în fața rafturilor de cărți din birou, de unde scotea cîte-un volum, pe care îl răsfoia rezemat de dulap. Se purta ca și când în jurul său ar fi fost grupuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nimic de tuș!" gândi arhitectul, din ce în ce mai impacient. Astfel urmă colocviul între madam Ioanide și amuțitul Ioanide, fără ca cea dintâi să facă vreo cât de mică referință la comision. Madam Ioanide se ridică de la masă, invitând pe Ioanide să treacă în odaia de lucru. - Ți-aduc cafeaua acolo!"Sper, își zise mental arhitectul, că acum mi-aduce tușul." Dar depunând ceașca de cafea pe masă, madam Ioanide nu aminti nimic de tuș și se mișcă spre ușă, aproape în vârful picioarelor, ca să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
găsește nicăieri. Tot Saferian am auzit că are, adică Sultana, uite, mi-a dat vânzătorul chiar adresa lor. Au depozitat tuș chinezesc. - Spune așa, madam Ioanide! Această scenă stârni imaginația arhitectului, care se plimbă în lung și-n lat prin odaie spre a se potoli. Supărarea lui nu venea din incidentul cu tușul ca atare, neglijabil în sine, ci din semnificația pe care i-o atribuia. Mania asta de a menaja dusese la tăinuiri culpabile, din care cauză pierise Pica și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
minut. Înainte de tristele întîmplări, Ioanide ar fi crezut că moartea copiilor lui era echivalentă cu o catastrofă casnică. Însă când Pica muri, Ioanide constată că nu-și putea modifica purtarea cu nimic. În chiar acea zi mâncase, băuse, circulase prin odaie, se purtase la fel ca în celelalte zile. Cu atât mai mult după un an, schimbarea era neglijabilă. Durerea fizică e mai concretă decât cea morală, produce un spasm vizibil, durerea morală modifică subtil concepția noastră de viață. Ea este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o întrebare, neștiind că se adresează lui, nu răspundea nimic. Începuse să slăbească și în mustață apăruse o pată albă. Somnolarea din timpul zilei îi producea în mod firesc insomnii noaptea, și madam Pomponescu îl auzea mergând pe întuneric prin odaie. Dormitorul, foarte mare, era despărțit în două printr-o cortină albastră de velur, și fiecare dormea într-un despărțământ. Aceasta, având în vedere infirmitatea doamnei Pomponescu, care avea trebuință la culcare de asistența subretei. Zgomotul, natural, nu era mare, madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucrările sale în birou. O parte din această activitate era dedicată arhitecturii. Pomponescu nu făcea planuri de construcții, ci - lucrul era ușor de ghicit și fu verificat în urmă - recapitula întreaga sa operă, consemnînd-o într-un memoriu. Își întinse prin odaie proiectele înapoiate de Gaittany și privindu-le făcea observările sale la capitolul respectiv. Pomponescu voia ca posteritatea să știe ce lucrase, ce principii aplicase și, fiindcă socotea mai obiectivă lumea de mâine, îi sugera propria sa părere despre el însuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu un covor oriental, peretele respectiv fiind el însuși acoperit cu un șal turcesc bătând în nuanța tutunului uscat, iar de o parte și de alta, câte o fereastră înaltă acoperită cu draperii de pluș roșu. Aproape îndată lângă unghiurile odăii, către acest perete, câte o ușă cu două batante se deschidea către alte odăi laterale, uși încununate de câte un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii. Pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bătând în nuanța tutunului uscat, iar de o parte și de alta, câte o fereastră înaltă acoperită cu draperii de pluș roșu. Aproape îndată lângă unghiurile odăii, către acest perete, câte o ușă cu două batante se deschidea către alte odăi laterale, uși încununate de câte un fronton grec foarte complicat, cu detalii, și vopsite cu un lac alb impecabil, contrastând cu sângele închegat al zugrăvelii. Pe unii din pereții cu ușă albă, deasupra unei mensole-altar de marmură, se vedea o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și paginile din Scrinul negru, unde un număr de o sută de jeturi erau proiectate pentru efectul pe care-l urmărea Ioanide, ca să-și surprindă invitații. Tot ca să-și creeze un spațiu al său, soțul meu a făcut tavanul din odaia de dormit din bârne lăcuite, de culoare brun închis. Privindu-l, când sta întins pe divan, avea imaginea unei corăbii răsturnate. Cele două odăițe, de lângă gardul din stradă, pe jumătate intrate în pământ, pe care cineva le-a numit, într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
134). Legătura dintre tărâmul profan din care vine Gavrilescu și cel mitic În care el pătrunde, este mediată de una din „țigănci”. Gavrilescu este ajutat să răzbată În noul spațiu deoarece el nu este inițiat. El este introdus Într-o odaie cu o penumbră curioasă, de parcă „ferestrele ar fi avut geamuri albastre și verzi” o versiune a miraculoasei camere Sambo din romanul Noapte de Sânziene. Bordeiul unde este introdus Gavrilescu după ce a plătit vama necesară constituie „un loc În care În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cel adevărat sau să intuiască din mai multe izvoare pe cel dătător de puteri. Dacă ar fi ghicit ,,ar fi fost foarte frumos, șopti grecoaica. łi-am fi cântat și ți-am fi dănțuit și te-am fi plimbat prin toate odăile. Ar fi fost foarte frumos.” (/29). Aceasta vrea să spună că el ar fi ajuns ,,să cunoască” micul labirint În care viața și moartea, plăcerea și eșecul, deci cele două lumi paralele trăiesc laolaltă. CAPITOLUL AL VLEA ABORDAREA OPEREI LUI
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
duhurile’’!) și al pătrunderii lui în casă, urmat de apariția inopinată a hirsuitului moșneag, se încheie printr-o scenă de mare haz: ,,da n-apucă să isprăvească vorbească, și s-aude o uruială grozavă la poartă și trosnitură strașnică în odaie și fata puf ! în lumânare și tistul hușt ! sub pat. Și-a intrat unchiașul în odaie cu o falcă-n cer și alta-n pământ, cu limba atârnând afară și bolborosind și duhnind flăcări pe gură ca ducă-se pe
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
printr-o scenă de mare haz: ,,da n-apucă să isprăvească vorbească, și s-aude o uruială grozavă la poartă și trosnitură strașnică în odaie și fata puf ! în lumânare și tistul hușt ! sub pat. Și-a intrat unchiașul în odaie cu o falcă-n cer și alta-n pământ, cu limba atârnând afară și bolborosind și duhnind flăcări pe gură ca ducă-se pe pustii locuri. Și odată strigă: −Olgo ! aicea miroase a duh străin. −Nu se află. Mi-a
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
constant, poate să scape din atenție chiar și la reluarea lecturii. Este aproape imposibil a se interpreta altfel decât în litera lui textul frazei ce urmează: ,,Și repede coana Marghiolala dă o poruncă unei cotoroanțe să puie de masă-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră’’. Doar la sfârșit, rememorând toate aparițiile ei, realizăm ideea că numita ,,cotoroanță’’ este principala unealtă a hangiței; chiar dacă (sau tocmai de aceea) acțiunile ei dau impresia că se circumscriu în aria
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de pildă: ,,- Cocoană, dumneavoastră stați de vorbă aici... nu știți ce-i afară... -Ce e ? - S-a pornit un vânt de sus... vine prăpăd’’). Iată acum și presupusul episod cheie al povestirii în care ar fi sugerat satanismul hangiței: ,, Multe odăi curate și odihnite am văzut în viața mea, da ca odaia aceea... ce pat... ce perdeluțe..., ce pereți!... ce tavan!... toate albe ca laptele... și cald ca subt o aripă de cloșcă... și un miros de mere și de gutui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-i afară... -Ce e ? - S-a pornit un vânt de sus... vine prăpăd’’). Iată acum și presupusul episod cheie al povestirii în care ar fi sugerat satanismul hangiței: ,, Multe odăi curate și odihnite am văzut în viața mea, da ca odaia aceea... ce pat... ce perdeluțe..., ce pereți!... ce tavan!... toate albe ca laptele... și cald ca subt o aripă de cloșcă... și un miros de mere și de gutui...’’. Explicația pe care o dă Mânjoloaia cu privire la absența icoanelor din încăpere
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
înscris în arsenalul strategiei erotice, cu inimitabil farmec mânuit de hangiță, în act ezoterico vrăjitoresc deliberat. Însă nici acum operația nu este ușor de realizat. Obstinanta prezență a cotoroanței, răspunsul în doi peri dat de hangiță întrebării cu privire la absența din odaie a icoanelor, intempestivele apariții și dispariții ale cotoiului, inopinata răsturnare a lămpii și rămânerea în întuneric a eroilor, febrilul, pasionalul ,,joc’’ cu căciula al Mânjoalei și refuzul de a primi acum plata pentru găzduire, amânând totul pentru momentul când oaspetele
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
fel, este pe loc lămurită, constituindu-se, totodată, în reper cu valoare de judecată axiologică chemat să explice tot ce se întâmplase până acum (,,Am greșit drumul ! merg la vale... Unde sunt ?’’). De asemenea, apariția iedului și reapariția lui în odaia de la han, este un incident epic închis și el într-un ermetism impenetrabil. S-ar putea crede că ceea ce am numi ultima limită la care ajunsese fenomenul de convertire a nefirescului la legile firescului, cedează întrucâtva locul spre sfârșitul povestiri
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lui Sebastian. Tot Sebastian îi scria lui M. Eliade în august 1934: "M-am dus să-l văd pe Nae, și m-a oprit să rămân la el. Toate s-au întâmplat în cinci minute. M-a instalat într-o odaie superbă, mi-a dat un costum de marinar în echipajul vasului lui și gata. Au fost patru zile excelente, nu vă pot descrie acum. Vă voi povesti însă multe despre el, despre casa lui, care e magnifică, despre Balcic". Există
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Aveam nevoie de amânare ca de o garanție a eternității, ca argument în timp pentru faptul că timpul nu ne poate constrânge. Însă când timpul a început să nu îmi mai ajungă, când lumina crepusculului a început să intre în odaia vieții mele, am înțeles ce grozăvie făcusem: ca la școală, lăsasem totul pe ultima clipă, dar "ultima clipă" nu mai era preziua tezei, ci ceva cu adevărat implacabil, pentru care nu exista recurs, grațiere sau amânare. Acum nu mai puteam
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o regiune din Africa și un stat caucazian. Nu mă gândeam nici o clipă că ecuatorul acestei lumi trece deopotrivă prin România. Cartierul Cotroceni, cărțile mele, prietenii mei, masa la care scriam, iubirile mele, parfumul de tei care îmi intra în odaie la sfârșit de mai însoțindu-mi de fiecare dată "ziua de naștere" ― cădeau ca o perdea groasă de fum peste privirea și înțelegerea mea. Văzută dintre pereții de vată ai vieții mele, România ― nu exista nici o îndoială ― nu era Mexicul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
așa) și ceea ce, în ciuda interdicției, se întredeschide, descoperind ― cu consecințe nebănuite ― un spațiu care se structurase în chiar misterul splendorii sau promiscuității sale. Nu am, totuși, pretenția că în aceste pagini îmi propun să scald în lumină ungherele ultime ale odăii care este viața mea. Sânt convins că fiecare om trebuie să plece de aici ducând cu el o taină, fie că aceasta ține de înălțarea sau de căderea lui. De aceea, când e vorba de "cădere", nu cred în jocul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
remușcări și să mai vreau, totuși, să mă adun din nou. Fără toate astea, orice pagină scrisă în nume propriu nu este decât o enormă pălăvrăgeală. joi, 26 septembrie Dincolo de "ușa interzisă" clocotește viața morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră și a cărei ușă rămâne pentru ceilalți cel mai adesea închisă, se desfășoară drama fiecărei vieți. Acolo au loc complezențele noastre cu noi, acolo își au sălașul duplicitățile noastre, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al unei uniri pe care părintele Mariei a binecuvîntat-o înainte de a muri. George era profesore de muzică, și venitul fucciunei seale da ambilor consoți o fertilitate sufficientă... Sosi ziua nașterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu făcuse încă; umplu odaia cu flori, și când soarele-și lua adio, trimițând ultimele seale raze, pentru-a reveni a doua zi, George se închise în odaie și cântă din flaut aria preferată de scumpa lui Marie. A doua zi-l găsi întins țeapăn
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
consoți o fertilitate sufficientă... Sosi ziua nașterei Mariei. George se îmbracă curat, ceea ce nu făcuse încă; umplu odaia cu flori, și când soarele-și lua adio, trimițând ultimele seale raze, pentru-a reveni a doua zi, George se închise în odaie și cântă din flaut aria preferată de scumpa lui Marie. A doua zi-l găsi întins țeapăn pe parchet. când [î ]și reluă sensurile, deveni iar nebun; îl mai conduse iarăși în voiaj timp de un an. reviînd, crierii săi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]