4,587 matches
-
Stalin a aprobat doar o parte din plan, dar 640.000 de soldați ruși aveau totuși să fie implicați în ofensivă. Germanii deduseseră însă că sovieticii urmau să , și au pus la cale o capcană. Începând cu 12 mai 1942, ofensiva sovietică părea la început reușită, dar în cinci zile germanii pătrunseseră adânc în flancul sovietic, iar soldații Armatei Roșii erau în pericol de a fi încercuiți. Stalin a refuzat să oprească ofensiva, și diviziile Armatei Roșii s-au găsit înconjurate
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
cale o capcană. Începând cu 12 mai 1942, ofensiva sovietică părea la început reușită, dar în cinci zile germanii pătrunseseră adânc în flancul sovietic, iar soldații Armatei Roșii erau în pericol de a fi încercuiți. Stalin a refuzat să oprească ofensiva, și diviziile Armatei Roșii s-au găsit înconjurate de germani. URSS a pierdut circa 267.000 de soldați, inclusiv peste 200.000 căzuți prizonieri, iar Stalin l-a retrogradat pe Timoșenko și pe Hrușciov l-a rechemat la Moscova. Deși
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
și de soția sa. După ce "Uranus" i-a obligat pe germani să se retragă, Hrușciov a fost și pe alte fronturi ale războiului. A fost atașat trupelor sovietice la bătălia de la Kursk, în iulie 1943, când a fost respinsă ultima ofensivă majoră germană pe pământ sovietic. Hrușciov a relatat că a interogat un dezertor din SS, aflând că germanii intenționau să atace — afirmație respinsă de biograful Taubman, ca „aproape sigur exagerată”. A însoțit soldații sovietici în recucerirea Kievului în noiembrie 1943
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
a cuceri Alexandria și Damietta. După el, cheile Ierusalimului se găseau la Cairo, deci trebuia înfrânt sultanul Egiptului, Malik al-Adil. Orașul Damietta căzu, iar Malik al-Adil muri în 31 august 1218. Noul sultan al Egiptului, Malin al-Kamil, încercă să reia ofensiva pentru a despresura Damietta, dar luptătorii lui fură învinși în lupta din 9 octombrie 1218. Viceregele Damascului, Al-Muazzam, fratele lui Malin al-Kamil, porunci să se distrugă toate zidurile de apărare ale Ierusalimului. Dărâmarea începu la 19 martie 1219. Al-Muazzam avea
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Axă (Italia, România, Ungaria, Croația, Finlanda și Slovacia) au invadat Uniunea Sovietică în 22 iunie 1941. Deși Wehrmacht-ul a avut o serie de succese răsunătoare la începutul războiului antisovietic, armatele germane au fost respinse din fața Moscovei, pentru ca, mai apoi, ofensiva germană să fie stopată, în 1943, și în Stalingrad, unde Armata Roșie a obținut o victorie zdrobitoare. Bătălia de la Stalingrad s-a dovedit a fi punctul de cotitură al războiului din URSS. Din acest moment, sovieticii nu au mai pierdut
Rusia () [Corola-website/Science/297410_a_298739]
-
al cătanelor. În ianuarie 1690 tătarii au intrat în țară, iar Heissler se retrăgea peste graniță, urmărit de tătari. Pentru a elimina însă pericolul pe care îl reprezenta oastea imperială situată la granițele sale, Brâncoveanu a pornit în vară o ofensivă cu ajutorul turcilor și al curuților comandanți de pretendentul la tronul Transilvaniei, Emeric Tököli. Luând-o pe poteci de munte, au ocolit Branul, putând astfel să-l ia prin surprindere oastea formată din austrieci și secui: bătălia de la Zărnești a fost
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Maria Fueller, înainte ca aceasta să fi fost divorțată”" - a fost demis și trimis disciplinar la comanda Corpului 4 Teritorial, apoi, în 1940, i s-a impus domiciliu forțat la mănăstirea Bistrița. Pe acest fundal de dezbinare politică, speriat de ofensiva germană în vestul Europei și ocuparea Olandei, Danemarcei, Belgiei și mai ales a Franței, principalul sprijin al României față de expansionismul Axei și simțindu-se vinovat de retragerea haotică din Basarabia, regele Carol II decide să "cumpere cu monedă evreiască" simpatia
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
și operat propriul lagăr de exterminare (în Podolia), unde peste 100 000 de evrei au pierit. Sălbăticia și zelul cu care trupele române au executat politica lui Antonescu de exterminare a evreilor au fost remarcate la doar 3 luni de ofensivă comună în est chiar de către führer, care declara că Antonescu urmează niște politici mult mai radicale decât noi în chestiunea evreiască. La doar 2 săptămâni de la deschiderea frontului răsăritean, Goebbels constata și el cât de splendid acționează Antonescu în chestiunea
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
Comandamentului suprem din România. Führerul i-a explicat lui Antonescu că el (Führerul) intenționează să-l lase să apară în fața poporului român drept comandant suprem în acest spațiu”". Comandantul general al trupelor româno-germane era - formal - Antonescu, dar numai până la declanșarea ofensivei. Ultima directivă operativă a Înaltului Comandament român, ca organ de conducere a trupelor mixte, a fost emisă la 15 iunie 1941, cu o săptămână înainte de ziua atacului. În august 1941, generalul Antonescu s-a autoavansat la gradul de mareșal. Prin
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
fost înlocuit la 20 martie 1943 de la comanda Corpului 6 și numit guvernator militar al Bucovinei. Cei mai mulți dintre ofițeri au fost scoși din cadrele active, deoarece își exprimaseră rezerve față de greșelile tactice și strategice ale lui Antonescu comise în catastrofala ofensivă împotriva Odesei (1941) și pentru că ofițerii respectivi se opuseseră la a implica într-un război evident pierdut - după înfrângerile de la Moscova și Stalingrad - toate rezervele armatei, conform promisiunii făcute lui Hitler, cu riscul de a lăsa țara descoperită în fața unor
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
armatei române”), (ulterior Iacobici a fost eliminat și el), dar cei care au acționat cu discreție, sabotând hotărârile mareșalului (Ilie Șteflea, Socrat Mardari, Traian Borcescu ș.a.) s-au menținut. Totala raliere antonesciană la obiectivele lui Hitler era notorie. După eșecul ofensivei germane asupra Moscovei, deși înțelesese încă din septembrie 1942 că prăbușirea frontului de la Stalingrad era inevitabilă și că războiul era pierdut, credincios obligațiilor luate față de Hitler (la 23 august 1944, la cererea regelui Mihai de sistare imediată a colaborării cu
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
au făcut tatonări printre Aliați pentru încheierea unei păci separate. Pe de altă parte, anumiți oameni politici români s-au unit, atrăgându-l și pe rege de partea lor, pentru a obține de la Aliați un armistițiu avantajos. În condițiile puternicei ofensive sovietice de la începutul anului 1944, s-au intensificat demersurile pentru încheierea armistițiului. Cele mai importante negocieri s-au purtat la Ankara (septembrie 1943 - martie 1944) și Stockholm (noiembrie 1943 - iunie 1944), din partea guvernului Antonescu, și la Cairo (martie - iunie 1944
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
ca misiune principală de stat. Antonescu a promovat o politică antisemită de purificare etnică dură, concretizată prin masacre, atrocități și jafuri față de cetățenii români de etnie evreiască: Pogromul de la Iași, „trenurile morții”, deportările în Transnistria, Masacrul de la Odesa și altele. Ofensiva dezastruoasă pentru cucerirea Odesei (3 august - 16 octombrie 1941) și amploarea pierderilor înregistrate de armatele române din cauza rezistenței sovietice dârze, fanatice, l-au determinat pe Antonescu să atribuie răspunderea pentru aceste evoluții activității evreilor din teritoriile cucerite, îndeosebi „comisarilor iudeo-bolșevici
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
a fost lansat în anul următor, deși nu a fost păstrat. Asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei și a soției sale Sofia, ducesa de Hohenberg, de către Gavrilo Princip, la 28 iunie 1914 în Sarajevo, a declanșat izbucnirea primului război mondial. Ofensiva balcanică a fost concentrată în jurul Belgradului. Monitoarele austro-ungare au bombardat orașul Belgrad pe 29 iulie 1914, acesta fiind cucerit de armată austro-ungară sub comanda generalului Oskar Potiorek pe 30 noiembrie. Pe 15 decembrie a fost recâștigat de trupele sârbe conduse
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
1733 hanul Crimeei Caplan Ghirei vine în Căușeni cu armata sa. Expediția avea ca destinație Polonia, unde după moartea regelui August, începuse lupta pentru tron.În 1768 Chirim Ghirei adună la Căușeni armatele pentru ai alunga pe ruși din stepă.Ofensiva lui Chirim Ghirei spre hotarele rusești începe în 1769 Pe la mijlocul anilor '60 ai sec. XVIII, la Căușeni se află una din reședințele mitropolitului Proilaviei, cu aportul căruia se restaurează Biserica Adormirea Maicii Domnului. Pe parcursul războaielor ruso- turcești 1768 1787 și
Căușeni () [Corola-website/Science/297519_a_298848]
-
vreme a existat chiar teama că rușii ar putea ajunge până la Viena. Amenințarea rusă asupra Ungariei și a altor regiuni vitale ale Dublei Monarhii a putut fi răsturnată pentru prima data în primăvara lui 1915. Aliatul german a intrat în ofensivă pe frontul de est cu forțe puternice și i-a silit în cele din urmă pe ruși să se retragă din Galiția și să predea Polonia Congresului. Cu toate acestea, situația s-a acutizat din nou în vara lui 1916
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
a silit în cele din urmă pe ruși să se retragă din Galiția și să predea Polonia Congresului. Cu toate acestea, situația s-a acutizat din nou în vara lui 1916, când Armata Comună a înfruntat forțele țariste reîntărite în cadrul Ofensivei Brusilov. Încă o dată Imperiul German și-a sprijinit aliatul aflat la mare nevoie, astfel încât o spargere a frontului austro-ungar de căre ruși a putut fi împiedicată. În 1916/1917, Vechiul Regat al României, un adversar nou intrat în război, a
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
pericol apărut la sfârșitul verii lui 1916 pe flancul sud-estic al Monarhiei Dunărene a putut fi înlăturat. Serbia, considerată de „partida războinică” de la Viena drept o pradă ușoară, a reușit să opună în 1914 o rezistență amară împotriva a trei ofensive ale Monarhiei Dunărene. Foarte slăbită, a putut fi învinsă pentru prima dată în toamna lui 1915 cu ajutor german și bulgar, ceea ce a dus la o ocupație prin care a fost deschisă legătura terestră cu aliatul otoman. În ianuarie 1916
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
rezultatele dorite, armata italiană împotmolindu-se într-un îndelungat război de uzură în Alpi, înaintând foarte puțin și suferind pierderi grele. În cele din urmă, în contextul prăbușirii totale a Austriei și Germaniei în octombrie 1918, italienii au lansat o ofensivă masivă, culminând cu victoria în . Victoria italiană a marcat sfârșitul războiului pe Frontul Italian, a contribuit la dizolvarea Imperiului Austro-Ungar și la sfârșitul războiului după două săptămâni. În timpul războiului, peste 650.000 de soldați italieni și tot atâția civili au
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
aproximativ 200 de avioane și alte cam 600 în Sicilia. Regia Aeronautica și aliații lor din Luftwaffe au avut rezultate mult mai bune, în primul rând datorită schimbării doctrinei tactice și a dotării cu aparate de zbor moderne. În timpul primei ofensive a lui Rommel, piloții italieni au reușit să țină avioanele RAF departe de forțele Axei. Italienii au asigurat de asemenea acoperirea aeriană în timpul retragerii lui Rommel determinată de operațiunii ofensive Crusader, reușind în plus să provoace pierderi grele bombardierelor RAF
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
au reușit să țină avioanele RAF departe de forțele Axei. Italienii au asigurat de asemenea acoperirea aeriană în timpul retragerii lui Rommel determinată de operațiunii ofensive Crusader, reușind în plus să provoace pierderi grele bombardierelor RAF. În timpul celei de-a doua ofensive a lui Rommel, Règia Aeronautica și Luftwaffe au suferit pierderi importante datorită rezistenței îndârjite aliate din luptele din spațiul aerian al El Alamein-ului și datorită artileriei antiaeriene care apăra orașele Alexandria și Cairo. Aparatele de zbor ale Regia Aeronautica au
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
Alamein-ului și datorită artileriei antiaeriene care apăra orașele Alexandria și Cairo. Aparatele de zbor ale Regia Aeronautica au fost retrase spre aeroporturile din Tobruk, Benghazi, Tripoli și, în cele din urmă, din Tunisia. Regia Aeronautica a participat împreună cu Luftwaffe la ofensiva aeriană asupra insulei Malta controlată de britanici în încercarea Axei de protejare a rutelor maritime care legau Sicilia, Sardinia și Italia de Africa de nord. În ciuda faptului că ajunseseră în pragul foametei și suferiseră pierderi importante, maltezii au reușit să
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
au mai reușit să câștige superioritatea în Africa de Nord. Regia Aeronautica a trecut în defensivă în timpul operațiunii aliate „Husky” (invazia din Sicilia). Piloții italieni au luptat în sprijinul vaselor Marinei Regale Italiene. Chiar mai înaintea invaziei aliate din Sicilia, o amplă ofensivă aeriană aliată a vizat aeroporturile din Sicilia, într-o încercare de distrugere a aparatelor de zbor italiene. Regia Aeronautica a fost puternic slăbită în Sicilia, dar nu a fost distrusă, efective noi sosind pe insulă din Sardinia, Italia și Franța
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
unei coordonări la nivel național. Pavel Aranici primește sarcina reorganizării acțiunilor de reprimare și va ajunge să creeze, conform fișei lui de cadre, „comandouri specializate în combaterea luptătorilor din munți, din care făceau parte strategi, tacticieni, psihologi și practicieni ai ofensivei concrete”. Pentru activitatea sa din acea perioadă, statul comunist îl recompensa pe locotenent-colonelul Aranici cu un salariu net de 55.000 lei pe lună (circa 12 salarii medii pe economie), alimente gratuit în cuantum de 800 lei pe lună, lemne
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
a permis italienilor să cucerească supremația maritimă în centrul Mediteranei. Rutele de aprovizionare ale forțelor Axei nordul Africii nu au mai fost atacate de Aliați timp de mai multe luni. Flota italiană a profitat de situație pentru a trece la ofensivă. Italienii au reușit să blocheze sau să distrugă cel puțin trei convoaie aliate mari destinate Maltei. Acțiunile lor au dus la o serie de angajamente navale, (operațiunile „Harponul”, „Vigurosul”, „Piedestalul”, șa), încheiate cu toate în favoarea Axei. În ciuda acestor reușite, singurul
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]