5,154 matches
-
o sensibilitate rară la freamătul poematic al gândului. Modelul deontologic superior îi este, firește Eminescu, pentru care are o înțelegere a sa, proprie și în spiritul noilor paradigme filosofico/culturale. Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eminescu Dialectica stilului și Modelul ontologic eminescian sunt lucrări ale unui hermeneut modern dotat cu un instrumentar nou pe potriva textului descifrat. Spiritul polemic se aprinde cu o forță nimicitoare când e vorba de apărarea adevărului și punerea Poetului în lumina adevărată a documentului și interpretării etice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
drama sfâșierii" Mult timp m-am minunat de ce Theodor Codreanu, cărturar cu incontestabile merite în exegeza eminesciană, o prezență intelectuală pregnantă în viața Moldovei (în toată cuprinderea ei spirituală), comentator avizat de poezie, proză, critică din perspectivă estetică, filozofică și ontologică, cu un ferm simț al valorii și "un nealterat sentiment al identității culturale românești" (Mihai Cimpoi) nu a găsit vreun loc în dicționarele de literatură ce au apărut în ultimele două decenii. Privind însă cu mai multă atenție la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
succese imediate cu muncă cât mai puțină, talent cât a dat Domnul și cititori într-o generație viitoare, dar mai ales după ce am citit această carte, Basarabia sau drama sfâșierii, patetică prin titlu și mesaj, am început să înțeleg. Momentul ontologic superior, punctul de plecare al prezentei apariții editoriale nu putea fi decât Eminescu, "cel dintâi care a înțeles soarta istorică a Basarabiei ca pe o cheie a destinului românesc însuși", căruia îi verifică atitudinile, pozițiile exprimate în articolele sale politice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
logică și echilibrată, într-un discurs coerent și unitar. În ciuda situației generale, de natură să descurajeze, și a celor două sute de ani de subminare deliberată a ideii de neam, speranța rămâne intactă, autorul fiind convins că "arheii țin de sfera ontologicului" și, deci, conștiința națională nu poate pieri. Th. Codreanu își întemeiază toată demonstrația pe conceptul de "complex al sfâșierii" (specific civilizațiilor de falie), pe care îl identifică la mai toți intelectualii ce au jucat vreun rol în politica și cultura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Complexul lui Orfeu, 1983), Victor Teleucă (Ninge la o margine de existență, 2002) sau Mihai Cimpoi (Narcis și Hyperion, 1979), Theodor Codreanu neuitând nici o clipă să identifice conștiința tragică a autorilor, vindecați sau nu de "complexul sfâșierii". Fisura, ca figură ontologică, apare în poezia lui Ion Vatamanu, ușor de echivalat cu "antitezele neîmpăcate" ale lui Eminescu. Ființa creatoare este urmărită în evoluția ei firească prin câteva personalități reprezentative: Grigore Vieru, Anatol Codru, Andrei Țurcanu, Leo Butnaru sau Nicolae Rusu. Peste toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ontologice dau seamă de o dimensiune abisală a caragialismului. despre care au vorbit T. Vianu, Al. Paleologu, George Munteanu, Edgar Papu, N. Steinhardt și, mai încoace, mai pe larg și în oarecare măsura discutabil, Theodor Codreanu. Apropo de enigma dualității ontologice a caragialismului, ea trebuie investigată prin poetica oglinzilor sferice a "teoreticianului" Caragiale. Nu intru în amânunte. Reamintesc doar că, punând problema "stilului" în înțeles estetic, Caragiale consideră că acesta, "stilul potrivit", există numai în funcție de talent. În sprijinul demonstrației sale din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moftul antiteză neîmpăcată și în sine atât de ridicolă dintre aparența exterioară și fondul intern" (Fragmentarium). Norocul, obsesie a lui Caragiale, are o mai largă semnificație decât simplul moft al omului kitsch, "ca și la Eminescu, dă naștere unei ambiguități ontologice, care-l transformă pe Caragiale, în ultimă instanță, în scriitor abisal", precizează Theodor Codreanu. Norocul sinonimul destinului. Se vede, încă o dată, cum Eminescu a fost "un semănător de arhei în cultura noastră" și cum, în mod miraculos, "Caragiale este cea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pamflet cum s-a afirmat, ci un eseu pe o temă tragică care îl apropie de C. Stere. Caragiale se leagă inclusiv de visul unirii teritoriilor românești într-o singură țară, admirându-i pe Coșbuc și Goga. Capacitatea de analiză ontologică, de a așeza structural pe Caragiale într-un univers, pornindu-se de la aprecierea că "prezenta încercare e un studiu postbiografic de tip hermeneutic al cercetării" este evidențiată în capitolul Cronotopia. Nu mă voi folosi de terminologia autorului pentru că este prea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de vizuale și de auditive", așa numita "dualitate ontologică", de "poetica oglinzilor sferice". Acest motiv constituie substanța capitolului al cincilea, unde descoperim un Caragiale teoretician al literaturii, chiar dacă părerile lui au fost considerate "rudimentare"; ne aflăm în fața unui întemeietor de "poetică modernă", dacă avem în vedere Câteva păreri. Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acolo e important "să nimerești momentul potrivit" (p. 110). Moftul sau antitezele eșuate e un alt capitol al lucrării în care se pune în evidență un alt reper al creației caragialiene, gândirea în antiteze "corespunzătoare simetriei fundamentale C cu legitimitate ontologică". Nu e vorba despre antitezele pozitive, ci despre ceea ce autorul numește "antiteze eșuate". Lăsăm la o parte bogata referire la lucrările filosofice despre tema propriu-zisă și ne oprim asupra felului cum este tratată apropierea dintre caragialism și eminescianism. "Meritul excepțional
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de a-l fi urmat pe Eminescu în abordarea simetriei de contrast. În epocă era trează tendința de sincronizare cu Occidentul (vechea noastră obsesie de la Dinicu Golescu încoace) iar graba duce la "exacerbarea antitezelor eșuate" încât, în loc de sincronizare, această maladie ontologică (existențială) duce la accentuarea decalajului" (p.113). E de notat observația că "dacă în alte părți eșecul antitezelor e un impas efemer, la noi boala tinde să se cronicizeze (deja s-a cronicizat, n.a.) și să devină o componentă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sociogonic ori Orfeu și Euridice" (p. 156). Se pare că drama propune o lume greu de sondat și de intuit, la fel ca romanul Baltagul al lui Sadoveanu, cu o Vitorie Lipan radicală din perspectiva cuplului care suferă o "ruptură ontologică". Sunt posibile și alte interpretări, dacă îl avem în vedere pe Dragomir... ce îl împinge la crimă? Trăiește sau nu trăiește o dramă? E suficientă pedeapsa primită? Câtă premeditare există în actele oamenilor? Nu sunt și motive psihiatrice? Pasiunea poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bacoviană, esențialmente psihanalitică, asociată celei bachelardiene a elementelor materiale, permite descifrări hermeneutice (ținându-se cont și de simbolistica biblică) memorabile: "Peste toate, dimineața e ora lacrimii cerești roua. Astfel, între elementele imaginarului poetic vierean, apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică. Vieru este neîndoielnic, un excepțional poet al apei divine, în pura ei naturalețe, sfințită, adică, direct de către Cer"; Imaginea primă a apei vierene este izvorul. Desigur, modelul este izvorul din natură, dar poetul îl transfigurează la modul ontologic. Ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înaltă demnitate ontologică. Vieru este neîndoielnic, un excepțional poet al apei divine, în pura ei naturalețe, sfințită, adică, direct de către Cer"; Imaginea primă a apei vierene este izvorul. Desigur, modelul este izvorul din natură, dar poetul îl transfigurează la modul ontologic. Ca în codrul eminescian, izvorul vierean este "veșnic tânăr și bun", iar, peste toate, e punct arheal: "Toate se schimbă în viață, / Numai izvorul nu" (Izvorul). În Biblie, apa este matrice a creației [...]. Propriu-zis, apa întemeiază civilizația. Grigore Vieru, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simbol Indiscutabil, Theodor Codreanu are vocația construcției critice. A început cu Eminescu, piatra de încercare pentru orice exeget tânăr (Eminescu Dialectica stilului, 1984), în spiritul sugestiilor călinesciene, convertite în demers programatic și în principiu ordonator. A adâncit investigația în Modelul ontologic eminescian (1992), pentru ca peste câțiva ani să articuleze un best-seller iconoclast, chiar eretic prin "grila" demitizantă aplicată lui Maiorescu, volum cu impact cert la public, Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), urmat de Controverse eminesciene (2000) și de o investigație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sovieticus" (p. 48). Pagini comprehensive consacră Theodor Codreanu luptătorului. Vieru trece drept un Goga basarabean, deși structura fragilă nu l-ar recomanda pentru bătălii dure. "Creșterea lui în mijlocul unei societăți înstrăinate de izvoarele românismului a fost posibilă grație acestui neutralism ontologic semănător de ambiguitate arheală" (p. 168). Paralela Bacovia Vieru constituie una din axele centrale ale cărții. Primul a suferit copil fiind de febră palustră și a rămas hipersensibil; cel de al doilea s-a îmbolnăvit de tuberculoză la începuturile studenției
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în vedere, de altfel, programatic, complexele de profunzime (Complexul Bacovia). Dorește întotdeauna să treacă de suprafața lucrurilor, năzuind să surprindă "abisalul", ecoul primordial unic și irepetabil. Sondarea adâncurilor operei se realizează cu instrumentele unei poetici a arhetipurilor (arheității), a rădăcinilor ontologice, valorificând cu dibăcie, cum am văzut, sugestiile psihanalizei, mitologiei, simbolisticii poetice, semanticii, stilisticii, filosofiei, sociologiei, religiei. Datul biografic primar este interpretat exclusiv psihanalitic, din perspectiva rezonanței evenimentelor din copilărie în straturile profunde ale personalității creatoare (Bacovia, Vieru). Schițând o biografie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Conexiunile comparatiste, susținute explicit ori doar sugerate, sunt plauzibile și incită spiritul critic: Vieru-Goga, Vieru-Bacovia, Vieru-Voiculescu, Vieru-Blaga, Vieru-Eminescu, Vieru-Cezar Ivănescu, Vieru-Nichita Stănescu, Vieru-Marin Sorescu, Vieru-Ioan Alexandru, Vieru-D.R. Popescu, Vieru-Sabin Bălașa (sic!). Remarc polisemantismul unui concept drag lui Theodor Codreanu ontologic: cutare critic nu avea "conștiința rădăcinilor ontologice vierene" (p. 40); "critica estetico-ontologică" (a lui Mihai Cimpoi, n.n., T.P., p. 55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt plauzibile și incită spiritul critic: Vieru-Goga, Vieru-Bacovia, Vieru-Voiculescu, Vieru-Blaga, Vieru-Eminescu, Vieru-Cezar Ivănescu, Vieru-Nichita Stănescu, Vieru-Marin Sorescu, Vieru-Ioan Alexandru, Vieru-D.R. Popescu, Vieru-Sabin Bălașa (sic!). Remarc polisemantismul unui concept drag lui Theodor Codreanu ontologic: cutare critic nu avea "conștiința rădăcinilor ontologice vierene" (p. 40); "critica estetico-ontologică" (a lui Mihai Cimpoi, n.n., T.P., p. 55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Vieru-Ioan Alexandru, Vieru-D.R. Popescu, Vieru-Sabin Bălașa (sic!). Remarc polisemantismul unui concept drag lui Theodor Codreanu ontologic: cutare critic nu avea "conștiința rădăcinilor ontologice vierene" (p. 40); "critica estetico-ontologică" (a lui Mihai Cimpoi, n.n., T.P., p. 55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism ontologic"(p.168); "adevărul pomenit e ontologic" (p. 245); "am răsturnat întâietatea ontologică a principiului matern în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
concept drag lui Theodor Codreanu ontologic: cutare critic nu avea "conștiința rădăcinilor ontologice vierene" (p. 40); "critica estetico-ontologică" (a lui Mihai Cimpoi, n.n., T.P., p. 55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism ontologic"(p.168); "adevărul pomenit e ontologic" (p. 245); "am răsturnat întâietatea ontologică a principiului matern în imaginarul poetic vierean" (p 257); "apa dobândește cea mai înaltă demnitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vierene" (p. 40); "critica estetico-ontologică" (a lui Mihai Cimpoi, n.n., T.P., p. 55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism ontologic"(p.168); "adevărul pomenit e ontologic" (p. 245); "am răsturnat întâietatea ontologică a principiului matern în imaginarul poetic vierean" (p 257); "apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică" (p. 345); "E o strădanie excepțională a lui Grigore Vieru de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Mihai Cimpoi, n.n., T.P., p. 55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism ontologic"(p.168); "adevărul pomenit e ontologic" (p. 245); "am răsturnat întâietatea ontologică a principiului matern în imaginarul poetic vierean" (p 257); "apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică" (p. 345); "E o strădanie excepțională a lui Grigore Vieru de a atinge ținta logică și ontologică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
55); "mama devine principiu ontologic, reazem al naturii și al cosmosului" (p. 65); "procesul profund ontologic ce se petrece și-n cazul lui Grigore Vieru" (p. 158); "neutralism ontologic"(p.168); "adevărul pomenit e ontologic" (p. 245); "am răsturnat întâietatea ontologică a principiului matern în imaginarul poetic vierean" (p 257); "apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică" (p. 345); "E o strădanie excepțională a lui Grigore Vieru de a atinge ținta logică și ontologică a proverbului atunci când scrie poezie..." (p. 376
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]