3,808 matches
-
mult mai reduse decât adversarii săi de marcă. L-au salvat însă, cred, două lucruri decisive: o notorietate constant construită în ultimul an pe faptele diverse, emoționante sau eroice, de la Spitalul de Urgențe, preluate cu voluptate de presa avidă de orori și drame, precum și faptul că, pe de altă parte, a ajutat foarte multă lume absolut dezinteresat, așa cum puțini doctori o mai fac astăzi. Dar despre el, într-un episod viitor. Învinșii lui sunt mult mai interesanți. Dan Cârlan este, neîndoielnic
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
-și ciomăgi opozanții. Eram priviți nu numai ca o anexă impulsivă, greu de stăpinit a Moscovei (din cauza unui președinte care fusese instruit să fie o variantă locală a lui Gorbaciov), ci și ca o țară sălbatică dominată de violențe, de orori legate de copiii din orfelinate, de sărăcie și subdezvoltare. Astfel încât, pentru a mai atenua această imagine, echipa din umbră a lui Ion Iliescu îl contactează pe un manager evreu de origine română, Marcel Avram, care avea acces direct la Michael
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și-a permis să ignore suveran toate dezvăluirile din presă, asigurat de Zeus, probabil, că nu e cazul să acorde prea mare atenție unei chestiuni care, așa cum se demonstrează azi, a fost rapid surclasată în atenția opiniei publice de alte orori sau scandaluri mai proaspete. În cazul domnei Ridzi însă, sfatul de a ignora scandalul a fost evident, catastrofal, și întrebarea este cine a vrut compromiterea unui ministru care nu a fost deloc agreat de talibanii pedeliști? Când președintele și-a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ne atinge prin ricoșeu, consecințe foarte importante pentru noi în acest succes al unei foste conaționale, alungată din această țară de sistemul represiv românesc și care a găsit tăria să nu uite acest lucru și să vorbească necontenit lumii despre ororile comunismului și despre scheletele din dulapul stângii occidentale. Nobelul din acest an potențează un mesaj care, vorba lui Andrei Pleșu, spus de alții nu a avut niciun efect: "Sistemul criminal comunist este egal în abjecție și teroare celui nazist!" Este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
o mică parte a cetățenilor. Marea majoritate sunt leneși, needucați, necinstiți sau proști și, pentru aceștia, capitalismul este extrem de inconfortabil și dureros. Firește că și cei mai de jos cetățeni se bucură, fără sfială, de efectele capitalismului: entertainment, mass-media liberă (orori și concupiscentă obscenitate), supermarket-uri, bunuri accesibile, ajutoare sociale etc., dar cei mai mulți detestă sincer apăsarea trepidantă a stresului pe care libera concurență îl generează. Stres amplificat, ce-i drept, de mecanismul acumulării nesățioase de profit pe care întreprinzătorii îl montează
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a dușmanilor reali sau închipuiți a fost și este scopul final al acestei monstruozități a secolului XX, mai ticăloasă chiar decât geamănul ei monozigot (nazismul) prin faptul că "a vrut să facă binele cu forța", nedându-se înapoi de la nicio oroare, dar clamând cu tupeu că valorile și principiile în numele cărora ucide sunt ... minunate și că micile greșeli sunt doar inevitabile erori de parcurs, de rezolvat prin autocritică sau, la rigoare, răsplata meritată a dușmanilor de clasă. Văd că acest strigoi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ce mai urmează oare? Trăim periculos, într-o atmosferă saturată de violență și teamă, de agresivitatea tipică pentru subdezvoltați și în confuzia valorilor care a fost întotdeauna premergătoare epocilor dominate de autoritarism și conflict. Cum deschizi televizorul, hiene împroșcând ură, orori și vulgaritate te sufocă pur și simplu. Există semeni de-ai noștri, mai puțin atinși de efectul civilizator al educației sau al culturii, care își fac un titlu de glorie din animalitatea lor stridentă. Fotbaliști care răcnesc manele la chiolhanul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
3 care răcnește, cu ochii scoși din orbite și împroșcând cu bale ecranul televizorului pe dinăuntru, la fel ca în ultimele 327 de apariții seară de seară? Există deja, o putem spune fără ocol, o insensibilitate generalizată față de nedreptate și orori, față de lipsuri și față de corupția instaurata (pe scară mare) care este în folosul unei clase politice - venale și proaste. Dar, pe de altă parte, atmosfera de iminență de război, de acută tensiune socială, de lipsuri insuportabile și de revoltă difuză
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de prelecțiune populară decât de disecție profesionistă, am regăsit perspective și puncte comune cu autorul, dar, evident, nu acestea fac obiectul rândurilor de față, ci chestiunile polemice. În primul rând, resping activ ideea că e o fatalitate că publicul vrea orori, vulgaritate și fapte diverse declasate, iar bieții angajați din media n-au încotro, sub apăsarea barbară a patronilor (care, evident, au băgat bani ca să câștige, și asta e singura asigurare de câștig!), și trebuie să trudească zilnic la alimentarea haznalei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
liniștiți, de bună-voie, drogul ieftin pe care televiziunile comerciale li-l oferă. Admit, firește, că basic instinct-ul guvernează, majoritar, lumea și că el este interzis doar în lumile totalitare (politic sau religios). Totuși, în lumea civilizată, astfel de lucruri (orori, sex, bârfă, violență extremă) sunt administrate în regim privat de tipul pay-per-view și nu domină spațiul media public. Nu știu ce e de făcut aici, pentru că, într-adevăr, nu poți interzice producțiile media de acest tip, dar ar putea fi taxate și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
serioase tulburări de personalitate pot, nestingheriți, lași, în deplin anonimat (relativ, pentru că organismele specializate identifică în câteva minute IP-ul și știu exact de la ce calculator a plecat mesajul indiferent prin câte servere l-ar trimite acesta ulterior), să prolifereze orori, calomnii și minciuni în spațiul public al internetului este un scandal. Domnul Tănase, la fel ca și majoritatea zdrobitoare a jurnaliștilot, preferă excesul vitriolant și toxic oricăror forme de reglementare. Legea presei ar fi, în opinia lor, în orice formă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fi putut imagina diversitatea de situații șocante și dramatice pe care le rezolva zilnic doctorul Ciuhodaru nici toată armata de scenariști de la Hollywood. Pupu a exploatat abil deriva mass mediei românești aflată încă în preistorie (încercați să găsiți avalanșa de orori sau de fapte diverse șocante care ne sufocă zilnic pe ecrane la orice altă televiziune dintr-o țară civilizată și veți fi dezamăgiți - sau edificați!) pentru a focaliza asupra sa reflectorul atenției publice. Trebuie însă imediat spus că efectul de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și, evident, pentru rafinați, pentru elite, Dimitrie Cantemir-Le Livre de la Science de la Musique cu Jordi Savall. (Link-uri pe YouTube la discreție, căutați-le!). În rest, Trăiască lupta pentru pace!. Și Pink Floyd. 27 mai 2011 La televiziunile de orori și scandal (adică la rețeua de îndobitocire în masă controlată de patroni) a început întrecerea socialistă. Cincinalul în patru ani și jumătate! Care mai de care, într-o spirală dementă, se străduiesc să afle, să umfle, să inventeze, să exagereze
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că în fiecare dintre noi doarme o bestie gata să dea curs celor mai animalice reacții. În mod inexplicabil, la aceste basic instincts naturale (foame, frică, sex), homo sapiens erectus a mai adăugat câteva perversități: bârfa și voyeurismul, fascinația pentru orori, tâlhăria și crima premeditată, iar această grea moștenire genetică, care răsare de la sine atunci când nu este ținută în frâu de educație și de rigoare morală, a ajuns astăzi să ne otrăvescă, stihie corupătoare și ucigașă, traiul de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la orice oră din zi, prim-planuri cu capete crăpate cu toporul, fiice violate de tați, mame care aflau în direct că le-a murit copilul, preoți lubrici live sau copii striviți de basculante - pe scurt, o întreagă panoplie de orori, asezonate cu un limbaj apocaliptic, vulgar și violent. Această maree toxică ne-a inundat de mai bine de două decenii și spațiul public, și pe cel privat. Dar deh, așa cere piața, nu-i așa? Bieții miliardari media cum să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
iubire dublată de voință și de lecturi nesățioase încă din adolescență, s-a devotat, cu o energie irepresibil justițiară, jurnalisticii. Întâi celei scrise și apoi celei de televiziune, pasiune care i-a adus celebritatea, dar care, prin natura frisonantă a ororilor despre care trebuia să relateze zilnic la televiziunea cea mai urmărită din țară, a ajuns să-i și populeze nopțile cu coșmaruri. Cu atât mai mult cu cât ea reprezintă, printr-o tumultuoasă biografie, și un exemplu de manual al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Jourdain, că, totuși, în ciuda aparențelor, nu vorbim în proză nici chiar atunci când narăm întâmplări spectaculoase sau inimaginabile. Dacă blogul Petronelei Rotar ar fi fost doar o supapă terapeutică pentru apăsătoarea ei existență zilnică, existență pigmentată de drame, de iubiri, de orori sau gingășii, nu ne-ar fi atras prea mult atenția, bineînțeles. Însă autoarea scrie bine. Scrie bine pentru că nu are încotro, căci șocurile vieții trăite sunt o provocare căreia îi dă curs și din nevoia de a expia răul, firește
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a stârnit furia unui tovarăș, fost tipograf, care a venit în biroul meu de atunci, de la Direcția pentru Cultură, pentru a protesta energic cu argumentul că "nu sunt atâția morți în tot cimitirul evreiesc din Păcurari". Atunci am realizat că ororile din iunie 1941 sunt o rană neînchisă pentru ieșeni peste care se tot pune, preventiv, câte un strat de unguent propagandistic. În 1998, cu ocazia unei misiuni la Washington, D.C., am simțit nevoia să fac ceea ce cred că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
iresponsabilă a insultei, a imprecației, a ultrajului mediatic făcut și cu sentimentul scandalos și barbar al impunității. Pe acest fundal, dublat de violența de limbaj inimaginabilă adoptată de manipulatorii de televiziune, am asistat, în ultimii ani, la veritabile linșaje mediatice, orori care nu ar fi fost permise în nicio țară civilizată. O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație a trecut relativ necomentată: consfințirea Facebookului drept spațiu public, decizie care va avea drept consecință directă deschiderea posibilității de atac legal la adresa
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
În loc de sirop eroic În vine; cei care Îi plăteau pânzele din ariergardă Îl considerau nepractic. Apoi, ștafeta a preluat-o fotografia. Fotografiile tale, Faulques. Și ale altora. Dar până și asta și-a pierdut onoarea, nu-i așa? Să arăți oroarea În prim-plan e de-acum socialmente incorect. Până și copilului cu mâinile ridicate din vestita fotografie făcută În ghetoul din Varșovia i-ar acoperi azi fața, privirea, ca să nu Încalce legile privitoare la protecția minorilor. În plus, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
camera foto să mintă. Azi, toate fotografiile unde apar persoane mint ori sunt Îndoielnice, cu sau fără legendă. Au Încetat să mai fie o mărturie și au intrat În scenografia ce ne Înconjoară. Oricine poate să aleagă comod fragmentul de oroare cu care să-și Împodobească viața, emoționându-se. Nu crezi? Ce departe suntem, te-ai prins, de vechile portrete pictate, unde chipul omenesc era Înconjurat de o tăcerea care odihnea privirea și trezea conștiința. Acum, simpatia noastră din oficiu, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
situații, chipuri de fotografie din obligație cum puteau fi, În altă ordine de idei, Parisul, Taj Mahalul ori podul din Brooklyn: nouă din zece fotografi abia sosiți respectau ritualul, căutând instantaneul care să-i Înscrie În clubul select al turiștilor ororii. Dar acesta nu fusese nicicând cazul lui Faulques. El nu avea pretenția să-și justifice caracterul prădător al fotografiilor, precum cei ce dădeau asigurări că voiajau prin războaie fiindcă le urau și voiau să le pună capăt. Nu aspira nici
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întinsă a dezastrului, războaie care se confundau Între ele, oameni care se confundau unii cu alții, morți care se confundau cu alți morți. Negative fără număr, Își amintea doar unul dintr-o sută, din cinci sute, dintr-o mie. Și oroarea precisă, fără drept de apel, care se Întindea prin veacuri și prin istorie, lungă ca un bulevard Între două drepte paralele foarte lungi, triste. Certitudinea grafică ce rezuma toate ororile, poate fiindcă nu exista decât o singură oroare, imutabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
dintr-o sută, din cinci sute, dintr-o mie. Și oroarea precisă, fără drept de apel, care se Întindea prin veacuri și prin istorie, lungă ca un bulevard Între două drepte paralele foarte lungi, triste. Certitudinea grafică ce rezuma toate ororile, poate fiindcă nu exista decât o singură oroare, imutabilă și eternă. - Chiar nu-ți amintești de mine? Necunoscutul părea dezamăgit. Dar nimic din el nu-i era familiar lui Faulques. European, a conchis, cercetându-l mai Îndeaproape. Vânjos, ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mie. Și oroarea precisă, fără drept de apel, care se Întindea prin veacuri și prin istorie, lungă ca un bulevard Între două drepte paralele foarte lungi, triste. Certitudinea grafică ce rezuma toate ororile, poate fiindcă nu exista decât o singură oroare, imutabilă și eternă. - Chiar nu-ți amintești de mine? Necunoscutul părea dezamăgit. Dar nimic din el nu-i era familiar lui Faulques. European, a conchis, cercetându-l mai Îndeaproape. Vânjos, ochi albaștri, mâini puternice. O cicatrice verticală peste sprânceana dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]