3,713 matches
-
este. Mi-a arătat odată că poartă cuțit, că dacă cineva..., C. I.: Securistul purta cuțit la el în timpul muncii? R. R.: Da, cuțit cu teacă, un pumnal. Era un soi de comunist îndrăcit și el. Se mai ducea și pândea oamenii pe la geam, pe unde lucrau, să vadă dacă nu cumva vorbesc contra partidului sau dacă nu muncesc și nu controlează producția, ca să poată codoși mai departe. Eu n-am făcut treaba asta niciodată. C.I.: Dar v-a solicitat cineva
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Parcă de veacuri, parcă de mii de ani n-am mai prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt poate din cer, din iad sau din mormânt, să ne arunce resturi ca la fiare. În bezna nopții ne visăm strigoi cum ne-nfruptăm din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
prânzit și n-am mai stat la cină Parcă de veacuri, parcă de mii de ani am suge fier, am roade bolovani, și-am hăpăi moloz și rogojină. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur de mâncare. Ziua pândim cu nările în vânt poate din cer, din iad sau din mormânt, să ne arunce resturi ca la fiare. În bezna nopții ne visăm strigoi cum ne-nfruptăm din hoit fierbinte. În bezna nopții ne visăm strigoi și numai moartea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
primele răscoale țărănești, imortalizate de Vasile Alecsandri în poezia „Plugarul blestemat" în care acuzatul nu este altul decât M. Sturdza, domnul stăpânitor al Țării Moldovei: „Vecină cu moșia bogată și domnească Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pândește avarul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimei de veacuri moștenită; Dar nu vrea răzășimea să-i vândă - al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor". Romanul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
bine. Aceeași animalitate ("Semăna cu acele pisici care, ca să nu-și piardă din ochi prada sau dușmanul nu clipește din două rânduri de gene ci dintr-una în același timp")441, același caracter fantastic (personajul cu darul său de a pândi, se ivește pe neașteptate "sosind de nu se știe unde), aceeași vechime (gazda este îmbrăcată cu aceeași haină de modă veche, are un pistol din secolul trecut), aceeași privire mândră, sumbră și bănuitoare, aceleași lecturi anacronice (în bibliotecă are cărți
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
legătură stranie ca și cum, odată ce-și dădeau jos armurile și hainele, se întâlneau în fiecare seară, dincolo de diferențe, în aceeași comunitate a visului și a oboselii. Dar Daru, se scutura, nu-i plăceau prostiile astea, trebuia să doarmă". Noaptea trece pândindu-l pe celălalt, cu urechile la pândă, dormind sau sculându-se pentru a-și satisface nevoile firești, înainte de a adormi din nou. Totuși arabul, cu expresia lui absentă și distrasă, nu va alege libertatea, "nu va lua drumul către platou
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pe care reușește să pună mâna, el poate citi următoare adnotări care îl privesc: "astfel el cutreiera, din câte se părea fără scop, fără să facă altceva decât să tulbure liniștea localității. Dar, în realitate el era foarte ocupat, el pândea o ocazie favorabilă și nu întârzia să o găsească. Frieda, tânăra servitoare de la Hotelul domnilor, crezu în promisiunile lui și fu sedusă... Pagina se termina. Pe margine mai era un desen hașurat cu o stângăcie copilărească, reprezentând un bărbat cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
altuia cu cuțite. Dar când ești mic, când judeci totul cu repeziciune, dintr-o singură privire, ce se poate întâmpla? Și printre copii era o ceată care alerga în toate părțile, se cățărau pe saltele, se târau pe sub scaune și pândeau pâinea oricui - ei formau un singur popor - o ungeau cu orice - totul era de mâncare" (scrisoare către Milena, septembrie 1920). 615 Jurnal, septembrie 1911. 616 Ibid. 617 Kafka nu citează în franceză el spune doar că institutorul îi spune în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Dar n-ar trebui să ne lăsăm înșelați. Lucrurile nu s-au întâmplat astfel pentru că «așa a fost scris». Căderea lui Ceaușescu, triumful Solidarității sau dărâmarea zidului care a împărțit Berlinul [...] n-au fost determinate de vreo forță ascunsă, latentă, pândind din catacombe. [...] Cultura libertății a repurtat împotriva totalitarismului o victorie extraordinară, dar nu definitivă. Acum vine partea cea mai grea. Libertatea răbufnește [...] și va fi nevoie ca noi toți să ne îndeplinim menirea”111. Ultimul cuvânt îl are Vladimir Tismăneanu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
câștigul minunat, dar și spre despărțire. Ca însoțitor funerar conduce și în sus și în jos. Spirit al nopții; clipa de întuneric magică - tăcerea ciudată ce întrerupe conversația vie. Cel ce e treaz noaptea - mama tuturor tainelor - în natură sau pândește pe străzile orașului înțelege altfel lumea, într-o nesiguranță ciudată; nu face diferențe între lucrurile fără viață și ființe. A fost numit adesea "cel Viclean", "înșelător", "Atotpriceput"; era patronul tâlharilor și al hoților, "al tuturor acelora ce știu să-și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe parcurs de Însoțitori și de locuitori. Mulți dintre evrei erau doar parțial Îmbrăcați, plini de sânge și de lacrimi, În timp ce copiii mici se târau după ei, deoarece În majoritatea cazurilor li s-a ordonat să ridice mâinile. Pietonii Îi pândeau pe trotuare, Îi băteau, Îi scuipau, Îi Înjurau și aruncau asupra lor cu bălegar. În anumite convoaie arestații au fost obligați să țină ritmul, ca la paradă. Ordinea era Încălcată uneori, când evrei de la marginea convoiului Încercau să se Împingă
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
s-a rupt - Între cele două străzi, iar „cine trecea șși le atingeaț Îl electriza pe loc. Cine scăpa Îl așteptau nemții la poartă și-l loveau cu niște bâte În cap”. Soldații germani care se instalaseră lângă clădirea băncii pândeau convoaiele și trăgeau cu pistolul În ceafa evreilor: „Când am ajuns În dreptul Băncii de Credit Român s-au apropiat de convoi soldați nemți și cu niște revolvere mici au tras În ceafa acelora de la marginea convoiului; mulți au căzut și
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
obligatorii În detașamente, iar printre altele a fost amintită confuzia existentă În ceea ce privește obligarea evreilor de a purta un semn distinctiv. Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" a ordonat aplicarea fără Întârziere a semnului distinctiv În toată România, amintind pericolul care ar pândi, chipurile, Armata română la Iași din cauza prezenței evreilor: „Dl general Tătăranu XE "Tătăranu, Nicolae" șadjunctul șefului Marelui Cartier General - n.m.ț mi-a atras atenția totodată că, evreii circulând liberi În Iași și acolo unde armata noastră are Încă o
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
câteodată eram obligat să văd o expoziție în cinci minute, și să fac un discurs. A fost ca un fel de biciuire, dacă vreți, însă am învățat să văd repede. Și înconjurat de reporteri care veneau după tine să-ți pândească reacțiile... Era un exercițiu dur, dar foarte folositor. Altfel, dacă e să mă las după nevoia interioară, care e precumpănitoare, cred că ceea îmi priește și este cu adevărat rodnic, este să-mi îngădui reveniri în timp. De pildă, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
-i strivește, dar spre care înaintează orbește, fără oprire. Este poate acea fascinație a răului despre care vorbește Dostoievski în romanele sale, sau Thomas Mann în Doctor Faustus. Semnele din romanul lui Vișniec atrag atenția tocmai asupra acestui rău, care pândește personajele din orice colț, precum diavolul în Falsificatorii de bani, de André Gide. Cafeneaua Pas-Parol este un roman halucinant, parabolic, vizionar, fantasmatic, straniu, un roman al disperării și al neliniștirii. Matei Vișniec, Cafeneaua Pas-Parol, colecția „Proză“, Editura Cartea Românească, 2008
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
propriului ego conduce, inevitabil, la depresie. Depresia este numai simptomul unui anume fel de a fi. Originile ei sunt metafizice, nu psihologice. Dacă nu conștientizăm faptul, e numai din pricina superficialității noastre și a timpurilor pe care le trăim. Superficialitatea ne pândește la fiecare pas al spiritului în hățișul cotidian. Până la o vârstă, îi ignorăm puterea. După o vârstă, nu mai dispunem de puterea de a o contracara. A devenit, deja, parte din ființa noastră lăuntrică. O perioadă, mai dispunem de forța
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
de portocale. Dacă doreau ceva dintr-un magazin obișnuit intrau prin spate,arătau legitimația de securist sau comunist și obțineau ceea ce doreau. Poporul muncitor nu beneficia de așa ceva. Pentru a putea cumpăra ceva de mâncare își rezervau timp pentru a pândi ,,alimentarele" și a le vizita în momentul în care primeau marfă. Se întâmpla asta pentru că niciodată alimentele nu rămâneau în stoc, pe rafturi. Pentru a putea cumpăra un amărât de borcan de iaurt sau o sticlă cu lapte se așezau
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
cuvântul grupului, adică acela care a urmat întotdeauna clopotul turmei"78. Așa se face că am creat un cerc vicios, în care opinia și individualismul sănătos, creator de inițiativă, și care poate sparge barierele sunt rapid și grav pedepsite. Ne pândim unii pe alții în speranța că "va face o greșeală", după care urmează reclamația, ancheta, condamnarea și în sfârșit executarea celui "vinovat". Nu există popor care să trăiască cu mai multă intensitate și cu mai multă plăcere sadică, autodevoratoare, drama
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
un filmuleț intitulat "Verișoarele", în care două tinere verișoare care nu s-au mai văzut de mult se întîlnesc în holul unui hotel și stau cîteva minute de vorbă; una e o blondă sofisticată, plină de bani și de succes, pîndită de uscare, alta e o brunetă cu părul lung, mai din topor în senzualitatea și în sărăcia ei. Duelul actoricesc care confruntă cu subtilitate două lumi și două tipuri de feminitate e susținut de una și aceeași actriță, Cate Blanchet
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
a lumii, punând la socoteală genii ca Albert Einstein, format în limba și în cultura germană, izgonit de neandhertalii vremii. *** S-a spus că lucrarea lui Tacitus despre țara germanilor, ar avea un rol moralizator, ținând seamă de decadența care pândea Roma. Un fel de exemplu de neam viguros, plin de caracter... Se poate. Destul să citim un fragment, de exemplu din capitolul VII, în traducerea impecabilă a lui Teodor A. Naum, prefațator N. Lascu... Regi își pun dintre cei de
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
utilă în cultura română, în măsura în care ne scoate din inerțiile elitiste (reale), dar devine foarte periculoasă dacă e propusă ca valoare supremă și ideal către care trebuie negreșit să se tindă. Glisajul are loc în plan pur valoric: cultura pieții ne pîndește, într-adevăr; "din fericire", ar zice autorul acestei cărți; în vreme ce noi (care am ales deja, neinocent, verbul a pîndi) am putea spune "din păcate".
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
valoare supremă și ideal către care trebuie negreșit să se tindă. Glisajul are loc în plan pur valoric: cultura pieții ne pîndește, într-adevăr; "din fericire", ar zice autorul acestei cărți; în vreme ce noi (care am ales deja, neinocent, verbul a pîndi) am putea spune "din păcate".
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
monologal îi datorăm o percepție unitară a vieții și a morții, precum în aceste notații de un bacovianism avîntat: "Toamnă, toamnă...// Moartea mi se pare/ caldă și moale,/ aș putea s-o ating./ Fumul ridică străzile/ în ceruri,/ singurătatea mă pîndește/ cu ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
vom ști niciodată.../ Un Cap de Mort plutind pe-un rîu de vis/ S-a dus pe val, încet spre Amytis.// Trebuie să fi fost acolo și-o Regină,/ Un Admiral, o Reginiță și un Regișor./ O lume de-ntuneric pîndea o lume de lumină/ Dintre atîția fluturi, cineva trebuia să fie de vină pentr-un viol/ (să nu-l uităm nici pe Cavalerul Oranj, prezent în decor).// Cap de Mort se crezuse rege. Războiul îl anunțase./ Strigarea lotului patruzeci și
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
en fureur les gens- graves, graves, graves/et amuser les enfants-petits, petits, petits. O lume de carnaval, în care orice căutare se termină par des chansons, unde personajele capătă, la sfîrșit, efigii de marțipan, o țară a făgăduinței în care pîndesc, totuși, pe la colțuri, ,răii" din țara minunilor. Cei cinci poeți, oratores care, aidoma strămoșilor bellatores, caută Graalul se dezmeticesc într-un bîlci cu defilare, unde breslele, mai codașe sau mai de soi, își poartă blazoanele. Apoi cade cortina, pe o
Bouquet garni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11382_a_12707]