8,628 matches
-
cracă a unui pom care nu a înflorit niciodată, cracă numită sală de judecată, el scrutează viețile oamenilor din interiorul lor, și, încet, încet, le soarbe sufletele. Copacul este uscat cu negru de întuneric de când printre oameni, drept om el pășește. Poate avea chip de bărbat sau de femeie. A încurcat destine și s-a cățărat pe scara putinței absolute. A devenit întunericul oamenilor care judecă. Are însemne de autoritate și bate-n destine cu ciocanul. Fură pâinea celor truditori și-
JUDECĂTORUL DE ÎNTUNERIC de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343918_a_345247]
-
se părea că nu mai purta botinele cu toc, ci papucii de gumă furați de la bătrână. Din pachet se ridica spre ea mirosul unic al micilor. Cât timp putea să mănânce mici, putea să lase deoparte drumul greșit și să pășească pe unul corect. Ridică privirea către lumina care se apropia într-un sunet straniu și ascuțit de frâne și i se păru că Nicu se grăbea să ajungă la ea. Zâmbi ușor și îl așteptă nemișcată. Referință Bibliografică: VASILICA / Mihaela
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
urmă trădării lui Iuda, călcînd la pas via Dolorosa pe drumul străbătut de Isus spre locul crucificării, evlavios oprindu-ma la cele paisprezece locuri pînă să ajung la biserică Sfîntului Mormînt, sfîrșind în reculegere la Zidul Plîngerii cu senzația că pășeam pe urmele lui Isus. Dar, nu a fost să fie așa! Mă aflam dincolo de toate acestea în Betania acolo unde Isus a fost botezat de Ioan. Interesant că ambele țări, Israelul și Iordania își dispută întîietatea asupra locului, astfel că
IORDANIA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343985_a_345314]
-
veacuri mai târziu. Acesta ne încredințează ca mânzul asinii pe spinarea căruia Iisus Hristos a fost purtat spre Ierusalim nu simbolizează altceva decât Biserica cea nouă a creștinilor, iar asana, mama acestui mânz, reprezintă vechea credință iudaică și mozaică, care pășește în istorie pe urmele odraslei sale... Mai mult, Iisus Hristos nu călărește direct pe spinarea mânzului, ci I s-au întins hainele apostolilor, devenite adevărata interfață între Biserică și Mântuitorul lumii. Animalul merge supus, cu blândețe (deși nu cunoscuse căpăstrul
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
e ziua de naștere a Nadiei Comăneci! E ziua iubirii, așadar! Nadia este una dintre cele mai statornice iubiri a românilor și nu numai a lor! Nadia însăși e o strajă la pragul acestei iubiri peste care sluga întunericului nu pășește. Cine îl trece e numai cine îl sărută, iar el, la rându-i se așterne sub urme ca un covor pentru oaspeți. Ce clipă scumpă e aceea în care cineva primește în pragul inimii amintirea Nadiei! Cu ea primește încă
NADIA COMĂNECI. ANI CE NU CONSUMĂ IUBIREA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342734_a_344063]
-
Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului DOR DE EMINESCU Dor de Luceafărul din aștri cerești Vibrează în noi trecut reînviat, Dor de Luceafărul din Ipotești, De măreția geniului neuitat. Coboară din stele Luceafărul blând, Pășind prin păduri și poiene, Iar vechiul lăcaș,Ipotești,îi e-ngând Prelins pe suflet și gene. Se simte din nou copil ca-altădat, Când sufletul său era plin de-ncântare, Pădurea,lacul și vechiul său sat Sunt pentru el alinare. Îi e
DOR DE EMINESCU de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342777_a_344106]
-
vorbesc zidurile bisericii, covoarele țesute de presbiteră, care au dus faima zonei în întreaga lume, izvoarele, crucile din cimitir, pomii și chiar aerul. Pentru că de patru decenii, când spui Botiza, spui deopotrivă și familia Berbecar. Pentru românul din sud care pășește dincolo de orizontul Carpaților, în Maramureș, drumul pare mai degrabă o întoarcere la origini. O necesară împrospătare a sufletului cu puritatea nealterată încă a începuturilor. O regăsire de sine și, de ce nu, o speranță că neamul românesc nu se va stinge
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
încheierea cuvântului său, ca în fiecare an, cu două săptămâni de practică agricolă, la cules de vie, la Bădila.” Fiecare elev trebuia să se pregătească corespunzător pentru muncile câmpului. “Titi Drăgan, unul din „cei mari” a ieșit din curtea școlii pășind gânditor, concentrat la cele ce trebuia să-și pregătească pentru deplasarea din acea după amiază însorită de septembrie. „O să-mi iau toată valiza” gândi băiatul. Avea o valiză militară din lemn, vopsită într-un verde crud în care își transporta
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
Toate Articolele Autorului Ascultă, iubite! Suspină cerul prin fluierele frunzelor, lupoaică albă, luna sângeră pe cușma neagră a nopții. Tu așează-ți visul în brațele femeii din inima mea, veșmânt i-am pus din culorile iubirii tale. Descalță-te și pășește încet, să nu-mi tulburi pacea albastrelor viori. Ascultă, armonica vibrare, rotește-n cercuri lumina, să nască muzica cerului. Ascultă, iubite! iubirea își picură surâsul pe harpele dorului. Știu că poți să asculți despletirea timpului nostru în nemurire Referință Bibliografică
ÎNTR-UN VEŞNIC PREZENT DE NOI UITAŢI • de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342924_a_344253]
-
ne trimite într-o atmosferă kafkiană în care acționează un mecanism ocult al forțelor răului, iar omul așteaptă neputincios să fie strivit. Întreaga lui libertate se reduce la exploatarea lungimii sforilor de care e legat și dirijat. Linia pe care pășește e aprioric desenată cu ascensiuni și alunecări prestabilite, cărora nu poate decât să li se supună. Înregistrarea neîntreruptă a momentelor succesive de viață, precum curgerea unui fluviu, îi dă o notă alertă și captivantă. Confruntat cu problemele existenței umane, scriitorul
ION CATRINA – TĂRÂMUL UMBRELOR – O REEDITARE MAI MULT DECÂT NECESARĂ de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342947_a_344276]
-
A trecut că vântul vremea vânătorilor ce au fost, Intamplatu-sa aievea,parcă fără nici un rost. Zi de vară din alt timp,începe a se îngâna, Raze calde de alint,răscolesc din nou pădurea. Se arătă pe cărare,silueta ce pășește, Câtă lung în depărtare,suspinând,dar nu găsește. Referință Bibliografica: VISURI SPULBERATE / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1761, Anul V, 27 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Edi Peptan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
îmi cântărea cu înțelepciune gândurile, lumina regăsi înlăuntrul meu realitatea îndoielnică și deznădejdea divizată în raționamente răzlețe, incompetente dar statornice: „Hristos nu a venit să distrugă natura, ci să corecteze voințele.”, citesc pe Ioan Gura de Aur și reușesc să pășesc pe covorul țărănesc de la intrare. Printre florile de vară ce coboarau din arcadele șterse de vreme, fumul lumânărilor se ridica în coloanele dilatate, purificând atmosfera încinsă. Mă înconjurau pilonii maronii, din lemn masiv, șubred sentiment inconștient, trezit la viață de
ANAMNESIS de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343004_a_344333]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TRAȘI LA INDIGO Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1810 din 15 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pășesc prin viață pe scheletele părinților ca și tine croiesc aceeași matrice învățată pe de rost în ce să cred, ce să văd și cum să mă comport cu lumea-n lume - o turmă de oi din care se înalță câte
TRAȘI LA INDIGO de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343020_a_344349]
-
din 04 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului L Sunt tânăr și mă bucur de viață iar natura încă mă suportă; zările sunt la fel, ca peste ani și cu același farmec se repetă. Chiar și viața merge tot înainte, înainte pășim și noi cu toți; înnebuniți cu slogane, uneori tâmpite am ajuns astăzi o țară de hoți. Se fură...Corupția este la modă, trăim ca pe vremea lui Eminescu; puterea-și celebreză aceeași odă, ce păcat că s-a prăpădit Păunescu
LĂCOMIE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343033_a_344362]
-
din oglinzi: la toate-ale lumii se va afla cheie la toate-ale lumii - ecou de colinzi! ...se trezește orbul - în barbă cu fluturi cască bolți de ceruri...acuma, te scuturi! *** PRIMĂVARĂ INTERZISĂ a înghețat până și marea - bocnă... hriști - peste val - pășesc încolo-ncoace toți cocoșați - în lung alai de ocnă: neliniștiți - adulmecă - vorace! spre țărmii-ncețoșați cu lungi păduri renunță pescărușii să privească: din peșteri de văzduh ies monștri-obscuri cu ochi fosforescenți și bot de iască... e seară - va fi noapte-n
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
credința și eticismul, lirica dumneavoastră este deopotrivă rugă și blestem. Grigore Vieru Mă împrospătez zilnic/ Cu înălțătoare cuvinte/ Întru Hristos. Lili Bobu Au fost și momente când ați fost singur, când ați simțit că divinitatea v-a părăsit? Grigore Vieru Pășeam prin sfânta rourare,/ Pe-al mării țărmure frățesc,/ Mirat că două urme clare/ Pe ale mele le-nsoțesc./ Pășeam în dimineața lină/ Atât, atât de fericit,/ Părând eu însumi o lumină/ În Universul infinit./ Creștin, am înțeles pe dată,/ Că Cel
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
Întru Hristos. Lili Bobu Au fost și momente când ați fost singur, când ați simțit că divinitatea v-a părăsit? Grigore Vieru Pășeam prin sfânta rourare,/ Pe-al mării țărmure frățesc,/ Mirat că două urme clare/ Pe ale mele le-nsoțesc./ Pășeam în dimineața lină/ Atât, atât de fericit,/ Părând eu însumi o lumină/ În Universul infinit./ Creștin, am înțeles pe dată,/ Că Cel alăturea pășind/ Era chiar Domnul ce Se-arată/ Prin semne numai ori în gând./ Pe mare înceta furtuna
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
sfânta rourare,/ Pe-al mării țărmure frățesc,/ Mirat că două urme clare/ Pe ale mele le-nsoțesc./ Pășeam în dimineața lină/ Atât, atât de fericit,/ Părând eu însumi o lumină/ În Universul infinit./ Creștin, am înțeles pe dată,/ Că Cel alăturea pășind/ Era chiar Domnul ce Se-arată/ Prin semne numai ori în gând./ Pe mare înceta furtuna,/ Dragi urme mă-nsoțeau ca-n vis,/ Voiam să le sărut întruna/ Ca pe-al măicuței mele plâns./ Tristețea, însă, ca pe-un laur/ O
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
urme de-aur/ M-au părăsit, au dispărut./ „Nu-Ți mai sunt drag eu, Doamne, oare?!”/ L-am întrebat pe Dumnezeu./ Și-am auzit un glas de soare:/ „Te duc în brațe, fiul meu”./ Cu Țara-mi de trudită pâine/ Pășește, Doamne, alăturea/ Și dacă merită, Stăpâne,/ Tu ia-o-n brațe și pe ea. Lili Bobu Simplu, cu nevinovăția și candoarea celor care pășesc pe acoperișuri, ați umblat cu lira-n lacrimi, pe muchia muntelui de cuvinte, nepedepsite cu prăbușirea
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
un glas de soare:/ „Te duc în brațe, fiul meu”./ Cu Țara-mi de trudită pâine/ Pășește, Doamne, alăturea/ Și dacă merită, Stăpâne,/ Tu ia-o-n brațe și pe ea. Lili Bobu Simplu, cu nevinovăția și candoarea celor care pășesc pe acoperișuri, ați umblat cu lira-n lacrimi, pe muchia muntelui de cuvinte, nepedepsite cu prăbușirea. Unde ar trebui să-l căutăm pe Grigore Vieru? În care poem îl găsim cel mai bine? Grigore Vieru Locuiesc la marginea/ Unei iubiri
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
credința și eticismul, lirica dumneavoastră este deopotrivă rugă și blestem. Grigore Vieru Mă împrospătez zilnic/ Cu înălțătoare cuvinte/ Întru Hristos. Lili Bobu Au fost și momente când ați fost singur, când ați simțit că divinitatea v-a părăsit? Grigore Vieru Pășeam prin sfânta rourare,/ Pe-al mării țărmure frățesc,/ Mirat că două urme clare/ Pe ale mele le-nsoțesc./ Pășeam în dimineața lină/ Atât, atât de fericit,/ Părând eu însumi o lumină/ În Universul infinit./ Creștin, am înțeles pe dată,/ Că Cel
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Întru Hristos. Lili Bobu Au fost și momente când ați fost singur, când ați simțit că divinitatea v-a părăsit? Grigore Vieru Pășeam prin sfânta rourare,/ Pe-al mării țărmure frățesc,/ Mirat că două urme clare/ Pe ale mele le-nsoțesc./ Pășeam în dimineața lină/ Atât, atât de fericit,/ Părând eu însumi o lumină/ În Universul infinit./ Creștin, am înțeles pe dată,/ Că Cel alăturea pășind/ Era chiar Domnul ce Se-arată/ Prin semne numai ori în gând./ Pe mare înceta furtuna
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
sfânta rourare,/ Pe-al mării țărmure frățesc,/ Mirat că două urme clare/ Pe ale mele le-nsoțesc./ Pășeam în dimineața lină/ Atât, atât de fericit,/ Părând eu însumi o lumină/ În Universul infinit./ Creștin, am înțeles pe dată,/ Că Cel alăturea pășind/ Era chiar Domnul ce Se-arată/ Prin semne numai ori în gând./ Pe mare înceta furtuna,/ Dragi urme mă-nsoțeau ca-n vis,/ Voiam să le sărut întruna/ Ca pe-al măicuței mele plâns./ Tristețea, însă, ca pe-un laur/ O
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
urme de-aur/ M-au părăsit, au dispărut./ „Nu-Ți mai sunt drag eu, Doamne, oare?!”/ L-am întrebat pe Dumnezeu./ Și-am auzit un glas de soare:/ „Te duc în brațe, fiul meu”./ Cu Țara-mi de trudită pâine/ Pășește, Doamne, alăturea/ Și dacă merită, Stăpâne,/ Tu ia-o-n brațe și pe ea. Lili Bobu Simplu, cu nevinovăția și candoarea celor care pășesc pe acoperișuri, ați umblat cu lira-n lacrimi, pe muchia muntelui de cuvinte, nepedepsite cu prăbușirea
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
un glas de soare:/ „Te duc în brațe, fiul meu”./ Cu Țara-mi de trudită pâine/ Pășește, Doamne, alăturea/ Și dacă merită, Stăpâne,/ Tu ia-o-n brațe și pe ea. Lili Bobu Simplu, cu nevinovăția și candoarea celor care pășesc pe acoperișuri, ați umblat cu lira-n lacrimi, pe muchia muntelui de cuvinte, nepedepsite cu prăbușirea. Unde ar trebui să-l căutăm pe Grigore Vieru? În care poem îl găsim cel mai bine? Grigore Vieru Locuiesc la marginea/ Unei iubiri
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]