4,413 matches
-
Segal. În vremea asta, locotenentul coborî pe plajă cu calul. În apropierea cadavrului, animalul se cabră nechezând. Tânăr și impetuos, îi era groază de strania intruziune a morții în ecuația lui fericită. În cele din urmă, luă pe brațe rămășițele pământești ale Nastiei, își legă de încheietura mâinii frâul calului recalcitrant, care nu înceta să se zbată și să necheze, și o porni pe drumul calvarului. Soarele era de-acum sus când părăsi Vila orelor de lumină, cu uniforma pătată de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spectaculos și frumusețea mării ar fi contribuit acolo la înflorirea artelor. "Ați văzut marea? Cine a văzut marea?" Nel ridică timid degetele. "Eu am văzut marea..." "Și ce poți spune despre mare?" Se gândi puțin: Este locul cel mai puțin pământesc..." Iar clasa izbucni în râs. În recreație, o colegă mărunțică se apropie de Nel, care stătea ca totdeauna deoparte, dar de data aceasta mai deoparte ca niciodată, rumegându-și confuzia. Era o brunetă drăguță, cu părul împletit în două cozi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fac de nerecunoscut... Scrisorile i-au îngăduit să reconstituie câteva episoade tragice din viața locotenentului. Plecarea pe front, șocul primelor lupte, moartea tatălui. Chemat la Odessa să asiste la ceremonia de omagiere a victimelor, înainte de trimiterea în țară a rămășițelor pământești, hohotise ca un copil pe cosciugul închis, cu trupul spulberat al tatălui său. Și pe urmă, înainte de a se întoarce la regiment, asistase la o operație simbolică: la ora la care comandamentul armatei sărise în aer, fusese aruncat în aer
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întregi îmbrățișează deopotrivă „toate lucrurile acestea din lumea aceasta”, căci ea se adresează inimii, prin practica de rugăciune isihastă, minții prin numeroasele manuscrise, precum și întregii firi omenești prin bucuria de viață cuprinsă în învățătura sa. ÎNCEPUT DE DRUM. POLTAVA Pelerinajul pământesc al Starețului Paisie a început în 21 decembrie 1722, la Poltava, în Ucraina. Punct al rivalității politice dintre Rusia și Polonia, Ucraina își hrănea de veacuri cu sânge visul de existență suverană. Strivită însă între două lumi gigantice, Ortodoxia țaristă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
aflată pe mormânt nu se stinge niciodată. Ea este necontenit reaprinsă, de ucenici fără nume, care, la două veacuri distanță, se strâng încă în jurul iubitului lor stareț. DOUĂ VEACURI CU PAISIE VELICIKOVSKI La peste două veacuri de la încheierea pelerinajului său pământesc, Paisie Velicikovski reprezintă încă, un reper în istoria creștinismului ortodox și un model spiritual de desăvârșire umană pentru cei aflați în căutarea sfințeniei. Ideile și concepția sa asupra vieții i-au supraviețuit, croindu-și drum în lume și în timp
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
din adolescență, acest model a fost întrupat de el însuși prin toată viața sa. Paisie Velicikovski a fost, în primul rând, un om care a mizat pe iubire, pe smerenie și pe iertare. Un om care, în zbuciumatul său traseu pământesc, a căutat necontenit liniștea și comuniunea cu Dumnezeu prin iubirea de aproapele. Și care, cu fiecare zi a vieții sale, s-a apropiat de idealul de sfințenie făurit de sufletul său, în anii copilăriei, în Poltava natală. Poltava, cu bisericile
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și 2002, ambele aparținând editurii Deisis din Sibiu. Versiunea publicată în 2002, este continuată cu relatarea vieții Părintelui Paisie, din momentul plecării acestuia din Muntenia la Muntele Athos (adică momentul sfârșitului abrupt al Autobiografiei) și până la momentul final al vieții pământești a acestuia, de către porțiunea corespunzătoare preluată din biografia dedicată starețului de la Neamț, și purtând semnătura ucenicului acestuia de limbă slavonă, Mitrofan. Acesta, petrecuse nu mai puțin de treizeci de ani alături de preaiubitul său stareț, ceea ce îi oferă o sporită credibilitate
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a desfășurat în opinia sa, ca oricare altul, ci o imortalizare a unei lupte, cu vitregia timpurilor, cu stăpâniri potrivnice libertății individuale și religioase, și cu răutatea oamenilor. Ca un ostaș creștin care a dus pe tot timpul vieții sale pământești lupta cea bună, starețul de la Neamț dorește înscrierea pe fila memoriei scrise a întâmplărilor din viața sa, ca o pildă de urmat în „aceste vremuri grele, vrednice de plâns și suspine”,<footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
slujba bisericească după rit athonit, dar și cu valorile isihasmului). Este un prim episod al șederii sale pe teritoriul românesc. Al doilea se va desfășura la întoarcerea sa de la Muntele Athos, dar de astă dată în Moldova. Din petrecerea sa pământească de șaptezeci și doi de ani, Paisie Velicikovski și-a petrecut primii douăzeci de ani de viață, în țara natală, Ucraina, următorii patru în Muntenia, șaptesprezece ani la Muntele Athos, și în sfârșit ultimii treizeci și unu de ani în Moldova, la
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în Muntenia, șaptesprezece ani la Muntele Athos, și în sfârșit ultimii treizeci și unu de ani în Moldova, la mănăstirile Dragomirna (doisprezece ani, 1763-1775), Secu (doar patru ani, 17751779) și Neamț (cincisprezece ani, între 1779 și 1794, data dispariției sale pământești). Un simplu calcul de matematică, ne arată așadar că, din șaptezeci și doi de ani de viață, petrecuți pe teritoriul a cinci state diferite, Imperiul Țarist, Regatul Polon, Țara Românească, Imperiul Otoman și Moldova, treizeci și cinci de ani, adică aproape jumătate de viață
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pelerin din Poltava și creatorul de școală de traducători de la Mănăstirea Neamț, cărturarul și monahul care ținea în biblioteca sa de la Neamț textele lui Esop, Virgiliu și Aristotel, precum și o ediție din Voltaire, ajunge să influențeze, după încheierea pelerinajului său pământesc în 1794, un palier uriaș din intelectualitatea română și mai ales rusă a veacului al XIX-lea. Prin activitatea tipografică de la Mănăstirea Optina, faima lui Paisie s-a însutit, iar suflul înnoitor al ideilor sale intră în atenția celor mai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
desăvârșesc înduhovnicirea prin pelerinaj. Autobiografia Sfântului Paisie se încheie prin cuvintele: „Am plecat.”<footnote Vezi Paisie Velicikovski, Autobiografia și Viețile unui stareț, traducere de E. Lința, Deisis, Sibiu, 2002, p.198. footnote>, care îl vor urmări parcă, toată viața sa pământească. Pelerinajul părintelui Serghi se încheie cu plecarea sa în Siberia. Viața lui Tolstoi se încheie cu plecarea sprea Astapovo, o stație în drumul spre eternitate. Dacă țesându-și personajul, Tolstoi s-a gândit în mod explicit la Paisie Velicikovski sau
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de drum. În plus, în anexa volumului doi, descoperim atașate „Cronica zilelor din preajma și de după adormirea întru Domnul a Starețului Paisie (4 octombrie-13 decembrie 1794)”, precum și un „Cuvânt de laudă” adus marelui stareț, la un an de la încheierea pelerinajului său pământesc, de către apropiatul și preaiubitul său ucenic, dascălul Isaac. Ediția poartă girul domnului profesor academician Virgil Cândea, care semnează prefața primului volum și postfața celui de-al doilea. Realizarea în condiții grafice excepționale, precum și tehnoredactarea fără cusur pun o dată în plus
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în toate epocile istorice ale Rusiei, în toate formele sale de creație cultă cât și populară, PELERINAJUL, departe de a fi doar un tip de practică religioasă, reprezintă mai degrabă un mod de acomodare cu Universul, de translație a tensiunilor pământești înspre răspunsurile venite din Absolut. Un model cultural și un mod tipic rusesc de a remodela puterile limitate omenești pe orbitoarea lectură a Infinitului... „ÎNAINTE ȘI DUPĂ”. UN BINOM IDENTITAR AL RUSISMULUI De mai bine de un mileniu, Rusia își
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pe duhovnic. Și mai simplu însă ne vin în ajutor cărțile însele prin așa-numita BELETRISTICĂ HAGIOGRAFICĂ. Ce este așadar Beletristica Hagiografică? Un tip anume de literatură, care pornind de la datele istorice exacte privind viața unui Sfânt, croiește povestea existenței pământești a acestui Sfânt în formă literară, în special în tipar de roman biografic sau istoric. Încercarea este de un curaj extraordinar pentru autor, care pe lângă talentul de scriitor, trebuie să dovedească o minuțiozitate de cercetător autentic în documentarea despre viața
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acordată autorului în 1983, de către Mitropolia Niceei. Romanul tradus în limba română și aflat acum în vânzare la librăria Doxologia și la unele pangare de biserici, (cum ar fi pangarul bisericii Sfântul Mina și Sfântul Andrei), ne vorbește despre viața pământească a Sfântului Nectarie de Eghina (1846-1920), cunoscut și sub numele de Nektarios Kefalas, Mitropolit de Pentapolis. Îl aflăm în paginile acestei cărți pe Sfântul Nectarie copil, micul Anastasios, copil în Sylivria Traciei natale, apoi băiat de prăvălie în Constantinopol, îndurând
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de taină al domnitorului, povățuitor al monahilor mai tineri și mângâietor al norodului la vreme de restriște. Paginile dedicate în roman starețului Paisie sunt o dovadă de măiestrie literară inegalabilă, dar și de adâncă cunoaștere a tuturor detaliilor din viața pământească a Starețului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794). Limba română în care este scris romanul este de o gingășie și de o poeticitate care face ca, lectura lui să fie o încântare prea curând sfârșită. Ediția revăzută și completată a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
altfel, ci în poeticitatea fără egal a limbajului (specifică lui Ion Druță) și mai ales în puterea de simbolizare a întregii imagini, care nu este în fapt, decât o delicată metaforă a existenței omenești. Un rezumat al întregului nostru peregrinaj pământesc, scris cu delicatețe, compasiune și o imensă iubire de oameni. Au nu suntem noi oare, cu toții, acea furnică, alergând cu mari osteneli din fragedă pruncie după o frunză mai suculentă, după un pai mai arătos, urcând și coborând povârnișuri cu
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și Sărbătorile. Prima săptămână din an și-a făcut loc tiptil, cu bucuria Bobotezei și a Sfântului Ioan. Scos din matcă, timpul a fost suspendat de la Crăciun și până acum și am pășit și noi înafara lui, departe de grijile pământești și parcă, de Pământul însuși. Oamenii încă își mai spun „La Mulți Ani !” când se întâlnesc, își fac încă urări pentru Noul An, pe ici pe colo mai stăruie câte un brăduț împodobit prin vitrina vreunui magazin de cartier, sclipind
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
siguranță doar cu ajutorul Sfinților, singurii noștri prieteni adevărați, a căror prietenie neschimbătoare și dragoste veșnică, dăruită oamenilor după pilda lui Dumnezeu, ne trece nevătămați, un Nil mereu mai învolburat, chiar și pe spinare de fiară. O traversare de pe malul Ierusalimului pământesc până pe malul Ierusalimului cel ceresc, o cărare pe valuri, un drum printre neguri, viața noastră cernită, având drept unic far călăuzitor pe Hristos. La terminarea Slujbei, pe drumul spre casă, timpul părea neclintit, înghețat. Doar fulgii, în căderea lor lină
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
întemeierea unei școli și a unei biblioteci care să se bucure de drepturi de depozit legal. O anaforă a Epitropiei Școalelor, cu data de unu ianuarie 1828, cerea lui Ioan Sturza: "să se așeze în zilele Înălțimii voastre o școală pământească spre folosul necurmat al obștei și să poată alcătui o bibliotecă națională". Ideea începe să fie pusă în operă după 1830, Regulamentul Organic al Moldovei prevedea, între altele, cheltuieli ale statului pentru "ținerea școalelor publice în Capitală și în celelalte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
1940 a început calvarul familiei mele și a miilor de familii refugiate sau rămase sub cizma bolșevică. Astfel, la 14 ani am început să am responsabilități, să înțeleg viața, să mă maturizez. Mă reculeg un minut în fața crucii și rămășițelor pământești ale eroului Cpt. Boroș Ioan, unul din primii căzuți în crâncenul război pentru apărarea pământului strămoșesc. În secundele următoare, ca într-un film mi se derulează frânturi de viață din cei 68 de ani ce au urmat până în prezent, secvențe
AMINTIRI DUREROASE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
cu mai multă fervoare, dacă am fi așteptat la scaunul de spovadă chiar și ore în șir cu dragostea cea mai arzătoare, dacă am fi fost mult mai smeriți, mult mai zeloși, mult mai activi, mult mai dezlipiți de bunurile pământești și de comoditățile noastre, cine știe câte rătăciri sufletești nu ar fi fost evitate! Și apoi, înainte să ne prezentăm la Sfântul Altar sau la amvon ca să luăm atitudine, așa cum se cuvine să facem, împotriva păcatelor poporului, imitându-l pe regele David
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
încearcă omenirea; poate doar să ațipească pentru câteva ceasuri și să lase oamenii să se descurce singuri, cum i-a lăsat și pe Apostoli să se apere de furtună. Și acum puțină istorie: judecând lucrurile doar din punct de vedere pământesc și istoric, ar fi fost logic ca Biserica să fii pierit sub ruinele Imperiului roman (476 p. Chr.). Fidelă vocației și misiunii sale catolice, supranațională și universală, așa cum i-a fost transmisă de Fondatorul ei [Cristos], ea a știut să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
lucru în favoarea celor răi, zădărnicind eforturile celor buni. 45. Isus și sfinții ne învață viața de reculegere Dacă este adevărat că Isus Cristos reproduce în Biserică, Trupul Său mistic, acea viață pe care El a trăit-o în zilele Sale pământești, acei 30 de ani de viață silențioasă față de numai trei ani de viață publică, deși trebuia să răscumpere lumea și veacurile, aceasta ne demonstrează importanța pe care o dă Domnul nu doar vieții interioare, ci și vieții de reculegere profund
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]