6,411 matches
-
indivizii au încercat (cine știe în ce măsură au reușit) să mă drogheze! După 3 săptămâni de internare, medicul specialist dr. Alexinschi Ovidiu-Eugen mi-a pus diagnosticul de ,,demență alcoolică” (deliriim tremens- exact ce voiau torționarii), iar eu mam întors la casa părintească. Aici mă simțeam mai bine, dar lucrurile tot nu erau în ordine. Acum mă întorc pentru a relata un episod petrecut cu ani în urmă. La un moment dat m-am gândit să mai merg și eu la cinema, rula
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
apoi lucrurile au luat o altă turnură, pe care eu n-o mai înțelegeam. Eu voiam să-mi fac un viitor prin muncă cinstită și efort personal și constatam că acest lucru nu se poate. Vorbesc de perioada Tehnoton. Casa părintească era cam aglomerată, eram cinci persoane și la un moment dat s-a ivit oportunitatea de a-mi cumpăra un apartament. Am reușit să strâng banii pentru avans, urmând ca restul să-l plătesc în rate lunare timp de 20
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de viață pe care ni le oferea școala, nici urmările dezastruoase ale războiului și ale secetei care i-a urmat, nu ne-au abătut de la realizarea țelului propus. Școala familiei Anii de început ai vieții oricărui om petrecuți în căminul părintesc pot fi considerați prima lui școală, avându-i ca educatori pe cei ce i au dat viață și se îngrijesc de creșterea și educația sa. Amprentele acestor prime influențe educative, imprimate pe scoarța cerebrală nescrisă încă, imaculată, au efecte puternice
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
în viață prin țipătul victorios pe care îl emite. Din acel moment mama devine pentru copil cea mai importantă persoană, ea asigurându-i hrana, căldura inimii și dragostea de neînlocuit a sufletului matern. Sub soarele binefăcător al îngrijirilor și iubirii părintești, copilul își începe școala familială caracterizată prin dragoste nelimitată, prin îngăduință și bunăvoință, prin înțelegere și toleranță, totul desfășurându-se după o programă extrem de complexă și diferită de la o familie la alta. Acum, în primii ani de viață petrecuți în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
mai mult timp în mijlocul elevilor, ca director mă aflu în școală chiar și în multe zile de sărbătoare. Circulând alene prin curte, în apropierea porții mi s-a oferit prilejul să cunosc pe viu o autentică lecție de edu cație părintească, în forma ei lapidară și nudă. O mamă, venită dintr-un sat nu prea apropiat de Iași să-și vadă feciorul normalist începător, purta pe umăr o traistă plină cu obiecte de îmbrăcăminte, trebuitoare băiatului, și cu bunătăți din gastronomia
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
după promovarea concursului de titularizare a optat pentru postul din sătucul învecinat, cu predare simultană la patru clase, ca să poată locui cu familia. Este bine să fii împreună cu ai tăi, a gândit ea, ca să te poți bucura de avantajele căminului părintesc, până ce prinzi aripi și îți întemeiezi propria familie. Primul contact cu realitatea învățământului rural i-a oferit proaspetei absolvente o mare dezamăgire. Deosebirea dintre Școala de Aplicație din marele oraș, la care a făcut practica pedagogică pentru a deprinde tainele
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dintotdeauna și se îndreaptă spre catedră. După ce îi îmbrățișează cu privirea câteva secunde își salută foștii elevi cu formula sa consacrată: Bună ziua! Așa li s-a adresat în toți cei patru ani cât i-a păstorit cu grijă și dragoste părintească. Ridicați în picioare ca la comandă, foștii elevi îi răspund sacadat: Bună-ziua! Vă rog să luați loc, i-a îndemnat dirigintele. Am marea bucurie de a vă ura bun venit! la întâlnirea cu școala, cu dascălii, cu colegii, după 20
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nelimitată, răvășit sufletește de noul său statut de om scos înafara vieții active, trăind dramatic sentimentul inutilității, s-a refugiat pentru câteva luni la țară, în satul natal. Acolo a sperat să-și afle liniștea sufletească îngrijindu-se de casa părintească, pe care a neglijat-o în ultimii ani, și de grădina părăginită. Munca fizică și expunerea zile de-a rândul la soare i-au redat puțin câte puțin starea de bine a organismului, o mai mare mobilitate în mișcări și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
la școala normală. Să porți un copil la o școală secundară timp de opt ani, să-i asiguri strictul necesar și în același timp să căsătorești fete și băieți cărora le-a sosit vremea să-și ia zborul din casa părintească, erau lucruri aproape cu neputință de realizat pentru o familie împovărată care își asigura existența doar din munca pământului. Această stare de lucruri extrem de dificilă a înțeles-o Dumitru Dascălu mult mai târziu, când, cu diploma de învățător în buzunar
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Dascălu îi parcurge pe jos, cu pași rari și măsurați potrivit vârstei pe care o are. Cu mai mulți ani în urmă acest drum îl făcea în mai puțin de o oră, cu mersu-i săltăreț și avântat de atunci. Casa părintească în care și-a trăit primii ani de viață mai există doar în amintirile lui Dumitru Dascălu. Moștenitorul, dispărut și el, a modificat ograda și și-a construit o casă după gustul și trebuințele lui. Totul este schimbat, nimic nu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
duioasele aduceri aminte constituie neprețuitul tezaur emoțional-afectiv care ne colorează și ne însoțește întreaga viață. În ceea ce mă privește, sunt un împătimit și incurabil sentimental. Tânjesc și acum, la venerabila vârstă pe care o am, după satul natal, după casa părintească și familia în care mi-am petrecut copilăria, după tovarășii de joacă și de năzbâtii, împreună cu care mi-am însușit alfabetul vieții, după școala friguroasă și sărăcăcioasă în care am deprins buchea cărții, și care a constituit pentru mine rampa
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
familiarizat de când am deschis ochii spre lume, încet, încet au dispărut și mai există doar în memoria mea. Închid ochii și pe ecranul încețoșat al minții îmi apar așa cum au fost toate odinioară. Pe locul unde s-a aflat casa părintească și în care am crescut cei nouă copii se află acum doar o cumnată a mea, o femeie vrednică și primitoare, ajunsă și ea la vârsta senectuții. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce se va alege din frumoasa ei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
amintirile mele? Vor fi vândute și ele? Le voi mai putea întâlni? Și dacă vor fi scoase la vânzare, pot fi ele evaluate? Există vreo sumă care să le acopere valoarea? Judecând lucrurile cu oarecare detașare, aceasta este soarta caselor părintești, moștenite de copii care, înstrăinați în toată țara și în lume, le înstrăinează. Noii proprietari preiau casa și pământul aferent, nu și duhul amintirilor care dăinuie în interiorul lor. Acestea rămân în portofoliul mnemic al celor care s-au născut și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pentru familia rămasă fără stâlpul ei de susținere, mama și soția. După doi ani de la cumplitul eveniment, în timpul studenției, copiii și-au întemeiat propriile familii, iar după absolvire și-a aflat fiecare locul în profesie și în societate, părăsind cuibul părintesc. Pentru Dumitru Dascălu începe calvarul singurătății, pe care îl acceptă ca pe un dat al sorții. Se consacră activității profesionale și nu precupețește eforturile de a-și ajuta copiii, aflați la început de carieră și de viață familială. După mai
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu Ionel Stean, originar din Lonea - Petroșani, la momentul acela divorțat, de meserie lăcătuș-sculer, având la bază școala de arte și meserii, singurul dintre pretendenți care m-a acceptat și pe mine preluând tutela mea, asigurându-mi căldura unui cămin părintesc. La un an după căsătorie se naște si fiul lor. În acea perioadă verișorul meu primar Siegfried era în concediul primit din armată. Astfel, după datinile familiei, a devenit nașul de botez, împreună cu Josefine fata căreia îi făcea curte
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
parte, doream să dispar din fața lor. Dar când eram gata să pun în aplicare acest gând, domnul profesor Florea cu o voce calmă și cu o expresivitate caldă a zis că pot rămâne să ascult ce are de spus. Casa părintească,văzută din două unghiuri diferite În acel moment doream să fiu în altă parte, doream să dispar din fața lor. Dar când eram gata să pun în aplicare acest gând, domnul profesor Florea cu o voce calmă și cu o expresivitate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
servi drept testament și învățătură: „Crezând că a sosit momentul potrivit, i-am cerut și am stăruit să ne deslușească în ce fel îl călăuzise Domnul de la începutul convertirii sale, pentru ca aceasta să ne poată servi drept testament și învățătură părintească” 3. Potrivit acestei intenții, Istorisirea ignațiană poate fi citită ca un testament în care sunt ușor de identificat cele mai importante lucruri lăsate drept moștenire. Cea dintâi „moștenire” privește viața spirituală și constă în transmiterea unei convingeri de neclintit: recitindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spuneți?”. Dar el schimbă vorba. Crezând că a sosit momentul potrivit, i-am cerut și am stăruit să ne deslușească în ce fel îl călăuzise Domnul de la începutul convertirii sale, pentru ca aceasta să ne poată servi drept testament și învățătură părintească. „Întrucât - îi zic - ați primit cele trei lucruri pe care doreați să le vedeți înfăptuite înainte de a muri, ne temem ca nu cumva să fiți chemat la cer prea curând.” Părintele s-a scuzat spunând că era prea ocupat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Stăpânei noastre din Aránzazu 3, unde s-a rugat, cerând noi puteri ca să-și poată continua drumul. Își lăsă fratele la Oñate pentru a-și vizita o soră, iar el plecă spre Navarrete. Din ziua în care a părăsit casa părintească, s-a biciuit în fiecare noapte. Amintindu-și că ducele îi datora câțiva ducați se gândi că ar fi bine să-i ia înapoi. Îi scrise așadar un bilet vistiernicului, care îi răspunse că nu are bani. Ducele află despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
tatălui său - prof. Dr. Andrei Trosc - primul chirurg român de ortopedie infantilă, organizatorul de terapie a tuberculozei osteo-articulare la copil și adolescent. Mama sa, distinsă muziciană și apreciată mezosoprană, i-a transmis fiului dragostea pentru frumos și armonie. În casa părintească a cunoscut personalități remarcabile ale culturii românești din perioada interbelică: pictorii Octav Băncilă și Aurel Bordenache, compozitorul Alexandru Zirra, frații Teodoreanu și mulți alții. În perioada 1927 - 1930 a urmat Școala Notre Dame de Sion din Iași, apoi, până în anul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în flăcările iadului?” Carlina plecase lăsându-l acasă până la vacanța de vară care nu era departe. Într-o zi, pe când îl cuprinse disperarea în casă, Alin își luă câteva haine care i se păruse necesare și părăsi fără șovăială adăpostul părintesc, ducându-se direct după maică-sa. Carlina îl privea printre gene, sângerându-i inima pe dinăuntru și înlăcrimată îi cercetă sufletul de copil care mâine+poimâine avea să se apropie de pragul majoratului. Orice adolescent așteaptă această zi pe care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
drum singur, precum făcuse Carlina, nu știi dacă e drumul întunericului sau al luminii. Plecase de acasă singură, fără Alin. Preferase să ia toate mizeriile, toate greutățile după ea, iar pe Alin prefera să-l știe în siguranță în casa părintească. În momentul acela, Carlina considera că fiul ei Alin va avea puterea înțelepciunii să asculte, să înțeleagă cum stau lucrurile și să poată ierta „presupusa” greșeală de a-l fi lăsat acasă, sau să creadă că totul e bine fără
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o cicatrice din copilăria ei pe care o adora. În condițiile acestea, Carlina fu informată prin apel telefonic de boala gravă a tatălui ei. Fără să mai analizeze cum stau lucrurile se urcă în primul tren și plecă spre casa părintească. Ajungând acasă, îl găsi fără vlagă, stors de puteri, palid și ușor ca o păpădie. Când o văzu, o strigă pe nume și întinse brațele ca s-o cuprindă, iar bucuria lui era foarte mare și se datora venirii fetei
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și era conștientă că va rămâne pentru totdeauna însetată după dragostea de tată. Toată dragostea pe care i-o purtase atâta vreme acum părea că adoarme, iar ea se simțea învinsă. Aruncă din instinct o privire prietenoasă prin toată casa părintească și constată că era ca un cub de zahăr dulce, era neschimbată. Își aminti cu drag de stropii de soare ai iubirii părintești. Retrăi și descoperi viața aceea simplă, plăcută, plină de bucurie și voioșie care o făcea să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
părea că adoarme, iar ea se simțea învinsă. Aruncă din instinct o privire prietenoasă prin toată casa părintească și constată că era ca un cub de zahăr dulce, era neschimbată. Își aminti cu drag de stropii de soare ai iubirii părintești. Retrăi și descoperi viața aceea simplă, plăcută, plină de bucurie și voioșie care o făcea să fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva ceva. Ieși afară, și dădu drumul lacrimilor pe care le reținuse atâta timp, acestea țâșnind pe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]