3,749 matches
-
vag alcoolizată. Nu-ți place? Tu trebuia să rămîi țărancă-n Dorobanț, să coci plăcinte ca preoteasa de bunică-ta. Și ce-i cu peruca aia? Pe dracu' naibii, du-te la toaletă și fă-o să dispară. Puțin îmi păsa, atunci, de felul cum arătam. Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam dincolo de timp. Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urare: "Succes pe sector!", i le bruia: "Să ridicăm paharul pentru unitatea..." "...de monolit!" prelua Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tăria ei, a fost o fire puternică, foarte puternică, a știut să lupte cu boala, venea la sărbătorile mele la școală, fără mână, iar, după chimioterapie, când firele de păr cad, venea cu perucă. Nu-i era rușine, nu-i păsa de ceea ce zic alții, și nu-i plăcea să fie jelită, căci ea era prea puternică pentru așa ceva. Și, poate, câteva dintre trăsăturile ei mi le-am însușit și eu și îmi face plăcere să știu că seamăn cu ea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
și mai ales din Bulgaria, popoare care în vremuri grele pentru ei au găsit adăpost și ospitalitate la români, dar acum au uitat toate legăturile prietenești din trecut cu România și-și fac politica lor de deznaționalizare, fără să le pese de părerea Uniunii Europene. Mă întreb îngrijorat asupra viitorului nostru politic și mă mir de câtă miopie politică pot da dovadă politicienii noștri de astăzi. O altă știre transmisă arată că Bulgaria a rechemat în țară 37 de ambasadori pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un ghem în stomac, dar coborî treptele și porni cu pași rapizi pe alee, către poartă. Nu-i păsa de picăturile mari care-l loveau nemiloase, un duș natural i se părea cea mai bună soluție în acele momente, putea aduce dezmeticirea necesară de care avea atâta nevoie. Sau, cel puțin, așa spera... Puse mâna pe clanță, deschise poarta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Magicianule? Liniște. Până și ploaia tăcea. Vărsa cantități incomensurabile de apă din butoaiele divine, dar atât și nimic mai mult. Se ridică și o porni către casă, aproape împleticindu-se din cauza oboselii. Treningul îmbibat atârna din ce în ce mai greu, dar nu-i păsa. Mergea cu gândurile vraiște, așteptând un răspuns care întârzia să apară, ca și cum ceva l-ar fi oprit pe drum și nu i-ar mai fi permis să ajungă la destinație. Când trecu din nou prin fața benzinăriei, nu observă mașina parcată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
m-am prins. Gata, iată noua experiență personală, sunt martor la o ploaie inversă, ce dracu ` mai vrei? Nu era mai bine atunci când umblam beat toată ziua? Ar fi putut să plouă și de la stânga la dreapta, tot nu îmi păsa. Îl căută din priviri pe moșulică. Acum chiar că îi voi trage un mare pumn în nas, mai ales că nici nu se mișcă, parcă suntem în Frumoasa din Pădurea Adormită, numai că aici va fi Bătrânul din Orașul Adormit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
el un copil, mă respectă, ne iubim. Nu am nimic a-i reproșa. - Ce știi tu? Am auzit că în tinerețea lui nu prea dădea pe la biserică. - Și chiar de ar fi așa!? Era cavaler, n-avea cui să-i pese cum își măsura timpul pe ceasornicul nopților sau zilelor, erau numai ale lui, pe când acum! - Fata mea, nu s-a văzut niciodată ca un ginere să poată fi asemuit cu un fiu și nici o noră să devină fiică adevărată, așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Miranda Priestly. Evrica! Am comandat o mașină de serviciu ca să mă ducă până la atelier, unde am Înmânat un bilețel pe care falsificasem semnătura Mirandei și care conținea instrucțiunea de a mi se preda mie mașina. Nimănui nu părea să-i pese că nu eram nici un fel de rudă cu femeia asta, că o străină dăduse buzna peste ei și ceruse să i se dea mașina altcuiva. Mi-au azvârlit cheile și n-au făcut decât să râdă atunci când i-am rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de pază de la sediile celor mai importante reviste, Împreună cu o scrisoare cam neconvingătoare În care explicam că vreau să fiu asistent de redacție și să câștig ceva experiență editorială la o revistă. Mă simțeam prea slăbită și obosită ca să-mi pese dacă o să le citească vreodată careva și ultimul lucru la care mă așteptam era să fiu chemată la un interviu. Dar telefonul lui Lily sunase exact cu o zi În urmă și, În mod surprinzător, cineva de la departamentul resurse umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din secunda În care pășisem pe holul revistei Runway că nu aveam ce căuta aici. Hainele și părul nu erau potrivite, asta era clar, dar cea mai nepotrivită era atitudinea mea. Nu știam nimic despre modă și nici nu-mi păsa. Câtuși de puțin. Drept pentru care trebuia să obțin slujba. Și apoi, un milion de fete ar face moarte de om pentru acest post. Am continuat să răspund la Întrebările ei cu o sinceritate și o siguranță de sine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
așa — Emily, nu am văzut-o niciodată până acum și numele ei Îmi este necunoscut. Vrei, te rog, să Îmi spui cine e? am Întrebat-o, străduindu-mă să Îmi păstrez calmul. Partea interesantă era că, În fond, puțin Îmi păsa cine era fata aceea, dar era limpede că Emily nu avea de gând să renunțe la toată povestea asta Înainte de a mă face să mă simt o ratată totală și absolută. Zâmbetul ei era deja de-a dreptul disprețuitor. — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ultima ediție Runway - care nu apăruse Încă la chioșcuri - și am chemat un mesager rapid să trimită pachetul la biroul din centru al editurii Scholastic. Dacă nici asta nu avea să producă rezultate, altceva nu putea nici atât. Mirandei nu-i păsa că noi Îi falsificam semnătura - o scutea de mărunțișuri plictisitoare - dar s-ar fi Învinețit probabil de furie dacă ar fi aflat că eu compusesem ceva atât de politicos, atât de adorabil, În numele ei. Cu abia trei scurte săptămâni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce Îi plăcea și ce Îi displăcea ei. Și de ce, În fond, se presupunea oare că mie ar trebui să-mi pese câtuși de puțin de toate astea. — Mda, tipul e uluitor, a oftat Emily și și-a răsucit firul telefonului În jurul unui deget. Cred că a fost cel mai romantic weekend din viața mea. Bing! Ai primit un nou e-mail de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
săptămână de plimbări cu limuzina și de Împachetat cadouri fusese prea obositoare. Mi-a venit să plâng, să Îl sun și să-i spun că nu numai nu mă supăr, dar că sunt mândră de el, de faptul că Îi păsa de copiii ăștia, că acceptase un asemenea loc de muncă. Am tastat „reply“ și eram pe punctul să scriu toate astea Într-un e-mail de răspuns, când mi-am auzit strigat numele. — Andrea! E pe drum. E aici În zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sfârșit Într-ai mei. — Aș dori să Îmi dai haina, a zis ea cu glas domol și s-a uitat drept prin mine, iar eu mă Întrebam dacă ea se Întreba cine sunt, dacă m-a observat sau dacă Îi păsa că o persoană relativ străină se află aici pe post de asistentă a ei. Pe fața sa nu puteai sesiza nici un semn că m-ar fi identificat, deși interviul avusese loc cu numai câteva săptămâni În urmă. Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tot trebuia să cumpăr un al doilea set complet În fiecare dimineață, pentru a reduce riscul ca ea să petreacă fie și o singură secundă În birou fără ziarele ei preferate. La fel, revistele săptămânale. Nimănui nu părea să-i pese că noi decontam nouă ziare cotidiene și șapte reviste săptămânale pentru cineva care nu citea decât rubrica de scandaluri și paginile de modă. Am azvârlit toate catrafusele pe covor, sub biroul meu. Venise momentul primei comenzi telefonice. Am format numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mine „Emily“, sugerând În acest fel, altminteri foarte corect, că noi două eram nediferențiabile și Întru totul interschimbabile. Undeva, Într-un colț al minții mele, chestia asta mă jignea, dar mă obișnuisem deja. Și apoi, eram prea obosită ca să-mi pese de ceva atât de puțin important cum era numele meu. — Da, Miranda, imediat. Dar ea Închisese deja telefonul. Adevărata Emily a intrat În birou. — A venit deja? a șoptit ea, furișându-și privirea spre biroul Mirandei, cum făcea mereu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a strâns pungă, venele, și așa proeminente, de pe frunte au Început să-i pulseze, iar eu mi-am dorit să-l urăsc cât o uram pe ea, dar n-am reușit să simt pentru el decât compasiune. De ce oare Îi păsa omului ăstuia, care se remarca doar prin faptul că nu se remarca prin nimic, de ce oare Îi păsa lui atât de mult de Miranda Priestly? De ce depunea atât de mult efort pentru a o mulțumi, În a o impresiona, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dorit să-l urăsc cât o uram pe ea, dar n-am reușit să simt pentru el decât compasiune. De ce oare Îi păsa omului ăstuia, care se remarca doar prin faptul că nu se remarca prin nimic, de ce oare Îi păsa lui atât de mult de Miranda Priestly? De ce depunea atât de mult efort pentru a o mulțumi, În a o impresiona, În a prepara atâtea pentru ea? Poate ar trebui să preia slujba mea, am gândit eu, pentru că eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
firmei Fendi ca să fie cusut de mână. Mânerele fuseseră gândite ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea Îndesase În sacoșă o sticlă uriașă de parfum Bulgari, o sanda cu bareta ruptă, pe care probabil eu trebuia să o dau la reparat, o agendă Hermès, care cântărea mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pentru faptul că se Înfometa, când abia dacă avea destulă grăsime cât să funcționeze normal, dar nu o puteam ierta pentru că vorbea despre asta. Indiferent cât de prestigioase erau numele respectivilor doctori sau câte succese repurtaseră, nu reușeam să Îmi pese nici cât negru sub unghie de treaba asta Pe la ora unu, activitatea de la birou a Început să se mai anime, pentru că toată lumea se pregătea de pauza de prânz. Nu că ar fi mâncat cineva În pauza de prânz, dar atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu crezi la fel? Chiar nu puteai să zici un da sau nu la telefon? — E foarte greu să-ți explic, Lil, dar... — Nu contează. Trebuie să plec acum. O să te sun dacă obținem apartamentul. Nu că ție ți-ar păsa dacă-l obținem sau nu. Am Încercat să protestez, dar ea Închisese deja telefonul. La naiba! Nu era drept să mă aștept ca Lily să Înțeleagă ceva ce aș fi considerat eu Însămi ridicol cu numai patru luni În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În condițiile cele mai stresante. Nici nu mai conta că drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una, ci de la două - asistente de modă, avea acum pete de sudoare la subraț. Cui Îi păsa? Eram pe cale să mă scutur de țăcănita asta de interlocutoare internațională din spinarea mea și eram Încântată. — Ahn‑dre‑ah? A sunat ca o Întrebare, dar eu mă concentrasem doar pe aflarea motivației care o determina să ne Încurce permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea era pe cealaltă linie. Ăă, mă Înțelegi? Lista justificărilor enumerate cu iuțeala fulgerului Îmi suna chiar și mie jalnic, dar nu mă puteam opri. El știa foarte bine că uitasem și o știam și eu. Nu pentru că nu Îmi păsa de el sau pentru că nu eram Îngrijorată, ci pentru că tot ce nu era legat de Miranda Înceta, În chip bizar, să aibă vreo relevanță din clipa În care intram În birou. Într‑un anume fel, nu Înțelegeam și nu puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]