3,994 matches
-
moartea lui Arafat a fost ales Mahmud Abbas, care a trebuit să se confrunte cu consecințele deteriorării relațiilor cu Israelul în urma atentatelor, multe din ele sinucigașe, din vremea așa numitei intifade din anii 2000-2004 și cu creșterea în rândurile publicului palestinian a ponderii mișcării islamiste rivale Hamas, apropiată de mișcarea fundamentalistă, veterană în regiune, a Fraților Musulmani. Organizația de Eliberare a Palestinei a luat ființă la 2 iunie 1964, din inițiativa statelor arabe in frunte cu președintele Republicii Arabe Unite,(denumirea
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
Eliberare a Palestinei a luat ființă la 2 iunie 1964, din inițiativa statelor arabe in frunte cu președintele Republicii Arabe Unite,(denumirea de atunci a Egiptului), Gamal Abdel Nasser. Organizația era menită să concentreze acțiunile politice și paramilitare ale arabilor palestinieni în lupta împotriva Israelului. Conducătorii statelor arabe sperau de asemenea ca prin înființarea acestei mișcări-cadru să canalizeze aspirațiile arabilor palestinieni, mare parte din ei refugiați în tabere pe teritoriul statelor lor, de o manieră menită să evite destabilizarea situației politice
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
Unite,(denumirea de atunci a Egiptului), Gamal Abdel Nasser. Organizația era menită să concentreze acțiunile politice și paramilitare ale arabilor palestinieni în lupta împotriva Israelului. Conducătorii statelor arabe sperau de asemenea ca prin înființarea acestei mișcări-cadru să canalizeze aspirațiile arabilor palestinieni, mare parte din ei refugiați în tabere pe teritoriul statelor lor, de o manieră menită să evite destabilizarea situației politice din propriile țări. Regatul Iordaniei, a cărui populație era în număr mare arabă palestiniană, și pe teritoriul căruia, în Ierusalimul
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
acestei mișcări-cadru să canalizeze aspirațiile arabilor palestinieni, mare parte din ei refugiați în tabere pe teritoriul statelor lor, de o manieră menită să evite destabilizarea situației politice din propriile țări. Regatul Iordaniei, a cărui populație era în număr mare arabă palestiniană, și pe teritoriul căruia, în Ierusalimul de est, s-a decis întrunirea de constituire a OEP, era mai puțin entuziasmată și nu a permis ca aceasta să se țină în preajma Moscheii Al Aksa, cum aveau de gând organizatorii. Congresul s-
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
Hotelul Intercontinental de pe Muntele Măslinilor, iar Comitetul Executiv al OEP și a ținut prima sedința la 9 august 1964. În fruntea organizației a fost ales Ahmed Al Shukeiri. În cursul congresului a fost adoptat programul cunoscut sub numele de Carta Palestiniană, corectată în 1968 prin câteva detalii tehnice. Această cartă definea cine este palestinian, afirma la dreptul unic al poporului palestinian la teritoriul întregii Palestine și stabilea că acest drept va fi obținut numai pe calea luptei armate împotriva Israelului. În urma
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
prima sedința la 9 august 1964. În fruntea organizației a fost ales Ahmed Al Shukeiri. În cursul congresului a fost adoptat programul cunoscut sub numele de Carta Palestiniană, corectată în 1968 prin câteva detalii tehnice. Această cartă definea cine este palestinian, afirma la dreptul unic al poporului palestinian la teritoriul întregii Palestine și stabilea că acest drept va fi obținut numai pe calea luptei armate împotriva Israelului. În urma înfrângerii statelor arabe beligerante în Războiul arabo-israelian din 5-10 iunie 1967, cunoscut ca
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
fruntea organizației a fost ales Ahmed Al Shukeiri. În cursul congresului a fost adoptat programul cunoscut sub numele de Carta Palestiniană, corectată în 1968 prin câteva detalii tehnice. Această cartă definea cine este palestinian, afirma la dreptul unic al poporului palestinian la teritoriul întregii Palestine și stabilea că acest drept va fi obținut numai pe calea luptei armate împotriva Israelului. În urma înfrângerii statelor arabe beligerante în Războiul arabo-israelian din 5-10 iunie 1967, cunoscut ca Războiul de Șase Zile, teritoriile Cisiordaniei și
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
că acest drept va fi obținut numai pe calea luptei armate împotriva Israelului. În urma înfrângerii statelor arabe beligerante în Războiul arabo-israelian din 5-10 iunie 1967, cunoscut ca Războiul de Șase Zile, teritoriile Cisiordaniei și Fâșiei Gaza, cu însemnata lor populație palestiniană, au ieșit de sub controlul Iordaniei, respectiv al Egiptului, și au intrat sub regim de ocupație militară israeliană, sub care se găsesc și în prezent. Treptat, a avut loc o creștere a prestigiului organizațiilor numite „de rezistență” din cadrul OEP, ca de
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
loc o creștere a prestigiului organizațiilor numite „de rezistență” din cadrul OEP, ca de pildă Fatah și Frontul Popular de Eliberare a Palestinei, în defavoarea vechii conduceri naționaliste tradiționale. În iulie 1968 organizațiile de rezistență menționate au obținut majoritatea în Consiliul Național Palestinian, întrunit în exil, iar la 3 februarie 1969 în fruntea OEP a fost ales conducătorul mișcării Fatah, Yasser Arafat. În anii 1970, centru principal al Organizației pentru Eliberarea Palestinei s-a aflat în Regatul Iordaniei, care, în urma înfrângerii în Războiul
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
precum și tiruri de mitraliere în teritoriul Israelului. În urma unor astfel de acțiuni, soldată în mod invevitabil cu reacția de represalii a Israelului, au rezultat fricțiuni dintre care cea mai renumită a fost așa numita bătalie de la Karame (1968), dupa termenul palestinian, sau acțiune de la Karame, potrivit denumirii israeliene. În anii 1968-1970 organizația Frontului Popular de Eliberare a Palestinei de sub conducerea dr. George Habbash s-a remarcat prin mai multe răpiri de avioane israeliene și occidentale precum și atentate pe aeroporturi. În anul
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
conducerea lui Nayef Hawathmeh (de pildă, atacul asupra unei școli din așezarea Maalot din nordul Israelului). În anul 1974 Liga Arabă a adoptat hotârarea prin care a recunoscut Organizația de Eliberare a Palestinei ca unicul reprezentant legitim al poporului arab palestinian. Iordania a început prin aceasta un proces prin care a renunțat la teritoriile pe care le-a ocupat în Cisiordania în 1948 și pe care le-a pierdut în iunie 1967, desi și-a păstrat multă vreme o poziție privilegiată
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
țări arabe. În 1974 OEP a adoptat un plan de strategie în etape a luptei contra Israelului. În cadrul acestuia și-a găsit locul nu numai efortul militar, ci și mijloace diplomatice al caror tel era eliberarea oricărei bucăți de pamant palestinian ca etapă în calea eliberarii întregii Palestine. Aceasta a permis abordarea unor canale diplomatice de negociere cu factori politici din lume și chiar din Israel, ca de pildă unii reprezentanți evrei ai opoziției de stânga radicale necomuniste din această țară
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
negociere cu factori politici din lume și chiar din Israel, ca de pildă unii reprezentanți evrei ai opoziției de stânga radicale necomuniste din această țară. În anul 1977 președintele Egiptului, Sadat, a propus un plan de stabilire a unei autonomii palestiniene in Cisiordania și Fâșia Gaza cu ocazia acordului de pace dintre Egipt și Israel. La vremea respectivă OEP a respins propunerea, considerând ca este urmarea unei uneltiri israeliene destinate să mulțumească partea egipteană. Fără concursul OEP, au continuat totuși negocieri
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
de frontieră cu regiunea Samaria. Denumirea Afek vine, pe câte se pare, de la cuvântul ebraic „afik” („אפיק”) care înseamnă „albie”, „pârîu”, „vad”. În epoca elenistică localitatea se numea „Pegai”, adică „Izvoare”, denumire grecească care s-a conservat în numele satului arab palestinian din apropiere, Fadja. Localitatea Pegai este pomenită în Papirusurile lui Zenon din vremea lui Ptolemeu al II-lea Philadelphus. O altă denumire elenă folosită în timpul romanilor era Arethusa. Josephus Flavius amintește ca în „Antichitățile iudaice” că în acest loc, nu
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Drum al Mării” care unea odată Egiptul antic cu Mesopotamia. Însemnătatea ei strategică este subliniată de numeroasele edificii care au fost ridicate în diverse perioade istorice în scopul de a o controla. În zonă a existat o vreme satul arab palestinian Fedja, care a fost abandonat în anii 1920. La începutul secolului al XX-lea au fost înființate la Tel Afek niște heleșteuri ca parte a a sistemului de aprovizionare cu apă a Ierusalimului; acesta a fost distrus in timpul Războiului
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
Bleibtreu interpretează rolurile cercetătorilor de la WHO. Ernesto Cantu și Vicky Araico sunt părinții lui Tommy, David Andrews este căpitanul UȘ Navy Mullenaro, Elyes Gabel este Fassbach, Grégory Fitoussi este un pilot de pe C130, Lucy Aharish interpretează rolul unei tinere femei palestiniene, iar Julia Levy-Boeken este un refugiat israelian.
Ziua Z: Apocalipsa () [Corola-website/Science/328981_a_330310]
-
de acumulare spre terenurile agricole. În epoca modernă și-au pierdut însemnătatea și majoritatea au fost abandonate. O parte mică din ele au fost restaurate și folosite în prezent în scopuri de turism, ceremonii și meditații în natură. Săteni arabi palestinieni, ce de exemplu din așezările Wadi Fukin,Walaja,Batir etc din apropierea zonei Mate Yehuda, folosesc încă izvoare pentru irigații tradiționale în munca agricolă. O linie feroviară leagă Beit Shemesh de-a lungul râului Nahal Sorek și a Văii Refaim cu
Munții Iudeei () [Corola-website/Science/324944_a_326273]
-
Statului Israel. În 1979, tratate de pace au fost încheiate cu Egiptul și în 1994 cu Iordania. În 1992 s-a încheiat un acord la Oslo între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care reprezintă o bună parte a arabilor palestinieni. Între timp procesul de pace între Israel și palestinieni a ajuns la un impas prelungit. Aproape 42% din evreii din lume trăiesc astăzi în Israel. Israelul modern este aproximativ situat pe locul regatelor evreiești din antichitate, locuri care sunt locul
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
încheiate cu Egiptul și în 1994 cu Iordania. În 1992 s-a încheiat un acord la Oslo între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care reprezintă o bună parte a arabilor palestinieni. Între timp procesul de pace între Israel și palestinieni a ajuns la un impas prelungit. Aproape 42% din evreii din lume trăiesc astăzi în Israel. Israelul modern este aproximativ situat pe locul regatelor evreiești din antichitate, locuri care sunt locul de naștere al iudaismului, al creștinătății și conține locuri
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
de milioane de dolari în bunurile lor vor fi mutați în Palestina. În Palestina, imigrația evreiască a dus la o creștere a economiei. Odată cu terminarea portului de la Haifa și rafinăriile petroliere de acolo, industrii importante au fost incluse în economia palestiniană predominant agricolă. Cu cotele de imigrație britanice și având în vedere situația disperată din Europa, evreii au recurs la imigrații ilegale. Imigrații ilegale au fost organizate de Mossad Le'aliyá Bet, aflat sub controlul Haganá și de Irgun. Refugiați evrei
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
să fie creat în Galileea și de-a lungul a mare parte din coasta vestică (care necesita mutarea a 200.000 de arabi) iar restul devenea un teritoriu exclusiv arab. Opinia evreilor era împărțită, dar a fost respinsă de arabii palestinieni, iar în lipsa unui sprijin puternic evreiesc a fost abandont de britanici. Comisia Woodhead (1938) a raportat că Comisia Peel era nefolositoare și a recomandat crearea a unor zone arabe si evreiești mai mici. Acest plan a fost respins atât de
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
înființarea unei armate evreiasti care să lupte alături de forțele britanice. Winston Churchill a susținut planul dar opoziția armatei și a guvernului a dus la respingerea lui. Britanicii au solicitat ca numărul de evrei retructați să fie egaleze numărul de arabi palestinieni retructați, dar foarte puțini arabi erau dornici să lupte pentru Imperiul Britanic iar liderii arabilor palestinieni. Haj Amin al-Husseini au organizat o revoltă pro-nazistă în Irak și de a se alătura efortului de război nazist, recrutând pentru forța multinațională „Waffen-SS
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
opoziția armatei și a guvernului a dus la respingerea lui. Britanicii au solicitat ca numărul de evrei retructați să fie egaleze numărul de arabi palestinieni retructați, dar foarte puțini arabi erau dornici să lupte pentru Imperiul Britanic iar liderii arabilor palestinieni. Haj Amin al-Husseini au organizat o revoltă pro-nazistă în Irak și de a se alătura efortului de război nazist, recrutând pentru forța multinațională „Waffen-SS”. Refuzul de acorda arme evreilor, chiar și atunci când forțele lui Rommel Peste un milion de evrei
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
erau folosiți ca sclavi. În 1941, o lovitură de stat pro-nazistă în Irak a fost acompaniată de masacrarea evreilor. Agenția Evreiască a stabilit planuri pentru o ultimă rezistență înainte de invadarea palestinei de către Rommel (nazistii planuiau să îi extermine pe evreii palestinieni). Între 1939 și 1945, 6 milioane de evrei din zonele europene ocupate de naziști au fost omorâți. Aproape o 1/4 dintre cei omorâți erau copii. Holocaustul a avut un impact decisiv în lumea evreiască (și peste). Comunitățile evreilor polonezi
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]
-
așa numită Armata Arabă de Eliberare. Violențele arabo-evreiești au crescut în primăvara din 1948 odata cu retragerea treptată a trupelor britanice. Britanicii au impus un embargou pentru arme, care în realitate îi afecta doar pe evrei din vreme ce arabii palestinienii primeau ajutoare de la statele arabe vecine. Forțe de arabi palestinieni erau constituite din miliții locale susținute de Armata Arabă de Eliberare. În contrast, Yishuvul evreiesc era foarte bine organizat, mai bine instruit și pregătit sub capabila conducere a lui Ben
Istoria Israelului () [Corola-website/Science/324899_a_326228]