4,141 matches
-
desăvârșită. în vreme ce directorul vorbea sau îmi citea cu voce tare, clipea necontenit. Și ochii lui lăcrimau. Poate că nu avea încredere în cuvinte. O asemenea atitudine ar fi putut să se potrivească cu subiectele pe care le discutam de obicei. Pascal însuși afirmase următoarele: omul să nu folosească niciodată cuvinte sau noțiuni pe care nu le poate defini în întregime și fără rezerve. Omul trebuie să fie mereu pregătit să probeze întregul înțeles al fiecărui cuvânt în parte. Chiar și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu era ca a celorlalți. Da, ar fi putut chiar s-o numească exclusivă. A folosit acest termen, „exclusiv“, în toate variatele înțelesuri pe care le poate avea cuvântul, atât laudative, cât și depreciative, ca să spunem așa, în spiritul lui Pascal. Și a pomenit și asta. Mulțumesc, am spus eu. A fost foarte frumos spus. Odată, după ce ajunseserăm să ne cunoaștem cu adevărat, mi-a citit acel pasaj unde Pascal spune că Dumnezeul creștinilor nu este unul dintre acei zei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
atât laudative, cât și depreciative, ca să spunem așa, în spiritul lui Pascal. Și a pomenit și asta. Mulțumesc, am spus eu. A fost foarte frumos spus. Odată, după ce ajunseserăm să ne cunoaștem cu adevărat, mi-a citit acel pasaj unde Pascal spune că Dumnezeul creștinilor nu este unul dintre acei zei care au creat doar adevărurile matematice și ordinea naturală. Acest lucru n-au decât să-l creadă păgânii și hedoniștii! De asemenea, el nu este doar un zeu care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui se numea Amestecul Contelui Gilbert Hamilton. în primul rând studiase teologia, dar pe parcurs luase și examenele la istorie și filosofie practică, rezultatele fiindu-i înscrise în carnetul de note. Tatăl lui, care, la fel ca tatăl lui Blaise Pascal, era un cunoscut jurist, specializat pe probleme de impozite, îi plătea studiile. Când venise vremea să-și aleagă un subiect pentru teza de doctorat, el a socotit că nu are de ales. Cinci ani a lucrat la tema lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
zis eu. Chemare? Un instinct, a spus directorul, un instinct care-l trage pe om înainte. în plus, a adăugat el, aceasta fusese și voința tatălui meu. El nu putuse uita niciodată mașina de socotit pe care a descoperit-o Pascal. Și eu mi-am amintit că mașina de calculat fusese pomenită în conferința de la radio. Era prima din lume. Nici măcar Ingemar Hedenius n-o putuse uita. Adesea te simți ridicol și neghiob, chiar aproape prost, când „spui“ o carte. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mai sincer om pe care îl cunosc. Directorul era cu adevărat îndrăgostit de Iisusul meu de tablă, cel făcut după desenul lui Doré. Când și când răsuceam împreună cheia, pornindu-l. Ce drept au ateii, spunea el, citându-l pe Pascal, să afirme că omul nu poate învia din morți? Ce este mai greu: să dai viață sau să trezești din nou la viață? De fapt, spuneam eu, nu este decât o jucărie. Un vestigiu din copilăria mea fericită. Produs la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
De fapt, spuneam eu, nu este decât o jucărie. Un vestigiu din copilăria mea fericită. Produs la o fabrică din Nürnberg. Da, spunea directorul. Tocmai exemplarul acesta. După ce îșiterminase de scris teza, dându-i numele Vidul și Dumnezeu la Blaise Pascal, o depusese la facultatea teologică a universității, o susținuse și își primise titlul. Totul fusese magnific, un succes fără egal, iar el era fericit ca un copil cu prima lui bărcuță făcută din scoarță de copac. Tatăl lui îi dăruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nou înființată, care să-i administreze veniturile de la conferințele pe care urma să le țină în viitor - parte despre vid, parte despre Dumnezeu, parte despre amândouă la un loc. De fapt acesta fusese sâmburele strălucitei sale lucrări: omul de știință Pascal, care fusese cel mai vestit savant al timpului în domeniul vidului, reușise ca teolog să umple acest vid cu Dumnezeu sau, mai corect spus, arătase că aceste două elemente sunt unul și același. Vidul, adică vacumul eternității, este Dumnezeu, Tatăl nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
largul lui. Când trecea prin cele trei saloane, simțea clar cum această îndeletnicire de paznic semăna cu activitatea de îndrumare la care se gândise inițial, în calitate de docent sau profesor. Poate doar nivelul era puțin mai scăzut. Dar el învățase de la Pascal că acest lucru era în fond lipsit de importanță. Niveluri există în lumea materiei, nu a spiritului. Nu se mai sinchisea prea mult de acel franțuz, care de fapt era pe jumătate italian, cel care, ca să spunem așa, îi plagiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
într-un spital de boli nervoase. Nu educația mea este uimitoare, am spus, ci memoria mea. Și des, tot mai des, învăluiți în plasa celor două fuioare de fum de pipă, ne întorceam la una din ideile fundamentale ale lui Pascal: Baza incontestabilă a înțelegerii noastre despre lume stă în cifre, nu în litere. Pornind de la numerele clare și simple și de la cifre, putem încerca, poate nesiguri și ezitanți, să ajungem la o existență construită din alte semne, printre care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
importantă dintre ele este arta. Seara, când am ajuns la însuși izvorul luminii din spatele Creatorului, unde nu trebuie trasă nici o linie, a venit la mine directorul, cel care mă învăța totul despre gândurile ființei umane, mai ales ale lui Blaise Pascal. Cu pipa stinsă atârnându-i în colțul gurii, s-a aplecat peste umărul meu drept și a spus: Această imagine mi-o amintesc bine. Este cea dintâi din Biblia lui Doré. O aveam acasă în copilăria mea. Da, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
era toamna. Nu acordasem nici un gând ferocității toamnei. Eram nepregătit. Ea vine aici, pe Ava, ca un hoț noaptea. în anii petrecuți în Casă abia o observasem. Poate spusese directorul vreodată: A venit toamna. în timpul acesta răsfoia distrat Cugetările lui Pascal. Și eu îi răspundeam: Da, acum e toamnă. Mai mult nimic. Dar aici, sus, pe vârful Avei, toamna lovește cu o forță înspăimântătoare. Bubuie și tună deodată, cu aceeași energie ca uraganul ori cutremurele, rupe, sfâșie, aruncă și distruge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
te-ai descurcat, a zis ea. Să poți trăi așa, în afara tuturor regulilor și legilor! Eu cred că este vorba de grația divină și nimic altceva. îndurarea nu cunoaște nici o lege, obișnuia să spună Pettersson din Hugnaden. Sau poate Blaise Pascal. își trecu mâna peste coama de păr rulată în creștet. Mâncam prăjituri cu căpșuni cu niște furculițe mici. Am înțeles destul de repede cum poți face acel gen de coamă: prinzi cu o mână tot părul lung și-l învârți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aș fi câștigat la vreun concurs . Servim pește- macrou afumat- și bem vin roșu. Dăm noroc și ne sărutăm ca și cum am deschide căile apetitului spre alte bunătăți. Mâncăm, ne privim, bem vin, iar ne sărutăm. Sărutările noastre sunt ca sărbătoarea pascală de astăzi; calde, curate, pline de iubire și sfințenie, pătrunzătoare ca vinul pe care Îl simt deja că se scurge pâna la ultimul deget de la picioare. Mă iei În brațe și urci scările până la etaj, În dormitor. Așternuturile albe, din
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
1834-1896), personalitate multilaterală a sfârșitului de secol - pictor, gravor, desenator, tipograf, poet, prozator și militant socialist. Doamna e acolo? (fr.) Domnul e singur (fr.). Domnul nu-i politicos (fr.). Inima are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște (Blaise Pascal). Maestrul cutiei cu bomboane de ciocolată (fr.). Drăguța mea (fr.). Biata fată! (fr.) În plus, pe deasupra (fr.). Acest tablou, aflat anterior în posesia unui industriaș bogat din Lille, care a fugit din oraș la apropierea trupelor germane, este astăzi expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le pierdem, ori să ni le reprimăm. Am micșora distanța dintre bășcălie și ironie, între altele. Dar ce-ar rămâne din identitatea noastră după ce am termina de distrus Orientul din noi? Orice eroare provine dintr-o excludere, ne-a avertizat Pascal. Pe întuneric, valurile, chiar slabe, au ceva amenințător. Niciodată nu m-am gândit până acum că, pe uscat, ne rămâne să avem, cel puțin, un mormânt. Pe când, dacă te prăbușești în mare, nu mai rămâne nici un semn în urma ta. Dispari
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
când sărbătorim Învierea Mântuitorului Nostru, de Sânzâiene (24 iunie) și, de asemenea, de ziua noastră de naștere, a fiecăruia dintre noi. De Crăciun perioada începe în Ajunul Crăciunului, de pe 24 decembrie ora 21 și ține 3 zile și în perioada pascală la fel, începe în noaptea de Înviere la ora 21 și ține tot 3 zile. În aceste zile este minunat pentru noi dacă am insista întru rugăciune. Să ne rugăm pentru noi, pentru rude, pentru prieteni, cunoscuți, pentru oameni în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
extrem de important. Reprezentări istorice ale urâtului în literatură și artele plastice Antichitatea Transpunerea artistică are puterea magică de a transfigura și de a investi cu frumusețe artistică urâtul natural, anormalul, diformul. Această însușire magică a artei l-a făcut pe Pascal să o denunțe ca “vanitoasă”, întrucât mijlocește un paradox: ne face să admirăm ceea ce disprețuim în realitate. La greci, imaginile încep să fie apreciate pentru frumusețea realizată în ele însele. Pentru prima dată în istoria omenirii arta este concepută ca
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ascunde un nemărturisit sentiment de antipatie religioasă?”, și demontînd pseudoargumentele etniciste ale românismului xenofob: „Ronetti-Roman era de origină jidan, deci nu poate fi scriitor român. I.L. Caragiale era de origină grec, deci... Mihai Eminescu era de origină slav, deci... Millo, Pascali, Negruzzi, Ghica, Gherea, Cerna, Iorga nu pot fi scriitori români” („Filigrame“, Facla, an. IV, nr. 13-14, 25-26 octombrie 1913, semn. Ion Iovin). În România de la 1910, statisticile indicau o populație evreiască de aproximativ 430.000 de locuitori, 15 % din populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de eclectice, grupări precum „Poesis” sau „Insula” au avut meritul de a reuni numeroși artiști de seamă ai scenei românești, întreținînd un climat de efervescență favorabil înnoirii creative. Printre animatorii lor s-au numărat Ion Marin Sadoveanu, B. Fundoianu, Armand Pascal, Sandu Eliad și cuplul Scarlat Callimachi - Dida Solomon. Un ferment l-a reprezentat și activitatea scenică a trupei idiș din Vilna (director: Iacob Șternberg), desfășurată o vreme la București, în cadrul programului „Dramă și comedie” susținut de A.I. Zissu și Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Poesis” și oarecum în prelungirea lui, un alt moment informal semnificativ l-a reprezentat inițierea, în toamna lui 1922, a companiei teatrale „Insula”, inspirată de experimentele lui J. Copeau și Federico Garcia Lorca; printre fondatori s-au numărat - alături de Armand Pascal și cumnatul său B. Fundoianu - Sandu Eliad, Scarlat Callimachi, A.I. Zissu, dar și N.D. Cocea, Ion Pillat, I. Krakauer, Soare Z. Soare, M. Dattelkremer, Ionel Țăranu. Sufletul inițiativei a fost însă actorul și regizorul Armand Pascal, elev al lui Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
au numărat - alături de Armand Pascal și cumnatul său B. Fundoianu - Sandu Eliad, Scarlat Callimachi, A.I. Zissu, dar și N.D. Cocea, Ion Pillat, I. Krakauer, Soare Z. Soare, M. Dattelkremer, Ionel Țăranu. Sufletul inițiativei a fost însă actorul și regizorul Armand Pascal, elev al lui Jacques Copeau; emigrat la Paris, a murit prematur de ftizie, în 1929, după o scurtă, dar intensă, activitate de cineast. Mica istorie a „Insulei” a fost relatată pe larg de Sașa Pană în volumul său memorialistic (op. cit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un „spectacol-rodaj”, grevat de stîngăcii regizorale (cf. Sașa Pană, op. cit., p. 148) - a fost cel cu feeria postromantică Legenda funigeilor a lui D. Anghel și Șt.O. Iosif (singura piesă originală), precedată de Prologul la Cometa (monolog performat de Armand Pascal). Au mai avut loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate la categoriile „teatru clasic”, „teatru modern eclectic” și „teatru original” fiind Paharul vrăjit de La Fontaine și Champsmele, Măslinii de Lope de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Goethe și texte mai puțin cunoscute de Maeterlinck, Shaw, Cehov, A. France. Printre actorii participanți s-au numărat Lina Fundoianu-Pascal, Dida Solomon, Anicuța Cîrje-Vlădicescu, Marietta Sadov(e)a(nu), Alice Sturza, George Ciprian, Ion Morțun, Petre Sturza și Armand Pascal. Spectacolele s-au bucurat de ecouri favorabile în presa de specialitate (Rampa), dar și de respingeri vehemente; o dimensiune aparte a avut singura „șezătoare” de „poezie vorbită”, intitulată „Antologie Română” și desfășurată pe 23 ianuarie 1923 la Fundația Universitară. Actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar și de respingeri vehemente; o dimensiune aparte a avut singura „șezătoare” de „poezie vorbită”, intitulată „Antologie Română” și desfășurată pe 23 ianuarie 1923 la Fundația Universitară. Actorii și actrițele Petre Sturza, Ciprian, Morțun, Finți, Semo, Tîlvan, George Vraca, A. Pascal, Lily Popovici, Aura Almăjan-Buzescu, Marietta Sadoveanu, Lina Pascal, Dida Solomon și Getta Kernbach-Popa - o întreagă elită actoricească a momentului! - au citit poezii „de la Conachi la Adrian Maniu”, inclusiv texte inedite de Arghezi, Fundoianu, Aderca, Vinea, Ion Marin Sadoveanu, I. Călugăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]