8,290 matches
-
ce este de cele mai multe ori pur subiectivă și, mai mult decât atât, răsturnată, ignorăm adevărul și realitatea că unul din păcatele și patimile cele mai mari pe care-l săvârșim cu toată îndrăzneala, justificarea, aroganța și ignoranța este păcatul și patima ipocriziei, a fățărniciei sau a vicleniei, conform căruia: una gândim, alta zicem și cu totul alta facem ori săvârșim!... Suntem foarte puternic afectați, înșelați sau amăgiți de această cursă și capcană a duplicității, a dedublării care, din păcate, mai devreme
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
într-o mai mare sau mai mică măsură, aducând prin aceste atitudini suficientă întristare, necazuri și suferințe!... Prin urmare, viața noastră cotidiană se desfășoară într-un registru spiritual foarte larg și divers ori variat: - din adâncurile păcatului și din „ceața patimilor” sau confuzia fățărniciei spre culmile virtuții și lumina dumnezeiască. În funcție de eforturile noastre ascetice este și starea noastră pe treptele ei atât de numeroase. „De pe dealurile bucuriilor - afirmă Părintele Profesor Dumitru Stăniloae - în văile necazurilor, așa decurge viața omului duhovnicesc; dar
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360313_a_361642]
-
luptă. Apoi, dintr-odată, resimți trupul gingaș și cald al femeii ce-i răspundea în unduiri line, pline de plăcere și satisfacție la sărutările și alintările sale. De-acum era în culmea fericirii. Niciodată nu iubise pe cineva cu atâta patimă. Nicio altă femeie nu-l copleșise cu atâta dragoste și dăruire ca această făptură necunoscută. Uită pe moment de propria-i existență și se lăsă pradă acelor minunate clipe de iubire. Deodată femeia scoase un țipăt de plăcere și-și
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 387 din 22 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Ești aici, iubite, la începutul lacrimii, înfrigurate de un nepătruns fior mă alinți cu un dor sufocat între cer și pământ. îmi simți tu necuprinsul, taina, patima visul care niciodată nu minte? îmi auzi glasul sonor care seamană a izvoare plânse, în seri cu lună plină? acopere-mi fiecare gând învinețit de vină cu clipe înaripate de un cer fără pereche ajută-mă să respir un aer
ZÂMBESC IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360458_a_361787]
-
Un madrigal de vară Tăcerea inventează”, „Mă strigă Tăcerea cu nume de dor”, „Câmpia mea, Tăcerea-mi știe vorba”, „Tăcerea din cuvinte sfârșitul prevestește”. „Tăcerile lui Dumnezeu” sunt un mijloc de cunoaștere și de mărturisire: „Doamne, Tăcerea scrie-n mine patimi”, „Dumnezeu mă scrie, Poezia mă tace”, „Asasin al Tăcerii, Dumnezeu mă iartă”, „Doamne, ce lungă e Tăcerea lângă mine”, „Postfață la Tăcere”. „Spargerea Tăcerii” este o sursă de emoție, dar și de gând prin expresie și substanță artistică: „Tot ce
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
nu o va uita niciodată, Marea, Sfânta Regină Maria a făcut ultimul drum în eternitate”. Inima Reginei a fost și este azi nepredată întunericului, răcelei mormântului, rămânând să se scalde în zarea lumii în care s-au scurs bucuriile și patimile, până la ultima secundă de viață. A fost așezată într-o casetă din argint, înfășurată în drapelele naționale ale României și Angliei și introdusă într-o altă casetă de argint aurit, cu monturi de platină și pietre prețioase (briliante, safire, rubine
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
-și fiecare rândul să fie mâncați - în cazul nostru, tescuiți, măcinați, mâncați și devorați unii pe alții prin incompatibilitatea noastră cu noul Codex Alimentarius, cu alimentele și medicamentele modificate genetic, prin OMG - Monsanto! Ne pervertim singuri copiii, de dragul “emancipării” și patimii, nu de “a fi în rândul lumii civilizate”, ci de “a avea și noi ce au alții”. Or, între “a fi” și “a avea” este o diferență că de la cer la pământ. Boala înstrăinării de Dumnezeu este trăirea pe orizontală
AGONIA UNIUNII EUROPENE. O SUTĂ DE ANI DE RĂZBOI MONDIAL SUB SABIA PSIHOTRONICĂ. VOLUMUL I (1) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360380_a_361709]
-
Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului De-aș fi avut norocul S-alerg în pădurea de crini Ce poartă-n petale lumini Adunate-n cupe regale Aș fi golit cum știu doar eu Cu patima-nsetatului Cupa ce poartă-n ascuns Aurul cernut de curcubeu Parfumul lor mi-ar fi indus un somn adânc Să nu-mi dau seama, Să nu știu Când trec În celestul meleag Din care să revin Triumfătoare Știutoare A tainei
PĂDUREA CRINILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360490_a_361819]
-
meu. Dar, De când nu te-am văzut, am devenit egoist Și nu mai am chef de aproape nimic, Știi cât îmi plăcea să mă uit după femeile frumoase, Chiar dacă pofta o consumam îndârjit, Tot dăruindu-mă ție, cu asupra de patimă, Căci tu erai mai presus decât toate. Acum, s-a-ntâmplat un lucru care mă sperie, Trec femei frumoase pe lângă mine Și nu le observ. Mi se spune că au trecut. Se așează femei frumoase, la masa mea, Și mă
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
Se așează femei frumoase, la masa mea, Și mă uit în ochii lor de parcă aș căuta ceva Dincolo de ei, ochii tăi. Triștii tăi ochi. Lutierul rănit Eu, în acești ani de dragoste și de acomodare, Eu, în acești ani de patimă și de acordaj, Am trăit sentimentul reconfortant, teribil Că reușisem, după consumarea unei păduri întregi De arbori de rezonanță, să te scot pe tine dintr-unul Și să te acordez, după toată opera de asamblare, De șlefuire și de umanizare
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
profesioniști sau simpli mimi, cu brațe fără palme, doar cu pumni, cătând mereu în aer viciat, flori, inimi. e o uimire-acest "tăcând tăcerii". e idealul sau mai bine zis doar valul, pe care trupul ni-l așternem obosit, de-atâtea patimi inutile amorțit, de-atâtea visuri îngrădite de banal. îi dăruim un strop... de alb real. voi lăsa în palmele tale câte o filă. una va fi iubirea, alta va fi tăcerea. să-mi spui care din ele este lizibilă. eu
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
De dincolo de sensuri se va deschide-n umbre, altar de gânduri moarte, rătăcitor-rebele. În luciul crud al morții, o parte dintr-o stepă, ce culmile le-adună în pumnul de dorinți, casa din zori, tabloul, (de-un orb pictat) doar patimi, pe-o aripă se lasă, și-ți prinde în glas sunet, și-un capăt de descânt. Trecutul vei cuprinde în alba ta tăcere. Pierdută prin iubire, iubirii îi desprinzi, întreaga nemurire și-n orișice răscruce, în palma ta deschisă, va
TĂCERE, GHEAŢĂ. GÂNDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360599_a_361928]
-
în noaptea de Florii. Multe dintre tradiții au si o bază practică: Floriile deschid Săptămâna Mare, când fiecare creștin se pregătește cu trupul și spiritul curat să întâmpine Învierea Domnului; primenirea casei, înnoirea lucrurilor. Duminică seara de Florii începe Săptămâna Patimilor și pregătirea fiecăruia dintre noi pentru întâmpinarea Învierii așa cum se cuvine într-o comunitate creștină. Nimic din aceste tradiții nu ar fi dacă spiritual românesc n-ar fi existat dintotdeauna... Să ne bucurăm de frumusețea acestei zile și să ne
DE FLORII, MAI CURAŢI, MAI LUMINOŞI ŞI MAI BUNI... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360615_a_361944]
-
câte o întrebare, invitându-l prin formularea întrebării la un răspuns sincer, care ar fi rămas ascuns poate în străfundurile inimii, determinându-l să-și deschidă sufletul, întocmai ca la o spovedanie, inclusiv despre zbaterile, zbuciumul lor sufletesc, lupta cu patimile, cu atracțiile lumii dezlănțuite, despre războiul nevăzut petrecut acolo în adâncul ființei. Spovedania stareților! Pentru noi, poporul ortodox care trebuie să știm măcar o parte din greutățile cu care se confruntă cei implicați în ridicarea și menținerea sfintelor lăcașuri. Acest
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
Când miezul alb al zilei în umbre s-a-nvelit/ Și-n templul sfânt cu zgomot s-a rupt catapeteasma/ Sub Cruce, prohodirea de ce-și varsă mireasma,/ Din ochii arși de lacrimi, din trupul istovit?/ De ce să-I strangeți brațul cu patimă la sân?/ Și giulgiul nou, copile, de ce-l roșiți în jale?/ Și vă răniți genunchii în pietrele din cale/ Și pentru cine-aprindeți făclii de dor păgân?/ Priviți spre cer, surioare. Cu trupul prea curat./ Mai alb ca pâinea jertfei din
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și plec cu el, grozavu-i șuvoi, /sub ciment, înapoi...( Sângele temniței) Doinele-n cârje colindă munții plini de revoltă. Nici Gheorghe, nici Ion nu se mai ridică. Salcâmul de lângă fântâna sufletului n-a mai înflorit. Umbrele morții zidesc catafalcul plecării... Patima urii devine colind al iertării, iar Sângele temniței, rod pârguit pentru cules își primenește ofranda. Pământul înroșit cu vieți nevinovate de miri, devine potir de cuminecare a cerului. Creanga de aur a inimii căntă imnul celor ce s-au dus
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
și-a închinat toate năzuințele credinței, sculptându-le candelă sufletului în care a aprins Aura Fecioarei din Icoana Iubirii Mirelui. Dintru început și-a plămădit cântarea, devenind un nuntaș al cerului. Isihia voinței sale, ca un dangăt de clopot împresoară patima telurică a visului, răsfrânt în flautul ploii. Nădejdea trezită în cântecul mierlei s-a cuibărit în ciutele zorilor vestind sărbătoarea Cosmosului. Din limpeziri de ape și-a zugrăvit gândurile, prinse-n hora luminii Cuvântului. Mireama pământului s-a rostogolit pe
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
deci umanul este uman numai în Dumnezeu. Această înfiere a noastră în Iisus Hristos se realizează în Biserică. Acesta e mesajul Ortodoxiei și puterea ei unică: accesul la duhul înfierii. Ereziile caută a-și acomoda lor lucrurile Lui Iisus Hristos, patimile, învierea și chiar trimiterea Duhului Sfânt. Dar se uită, în întunericul ce-i cuprind, că Iisus Hristos este însuși Ομεγα αποστο� ος του Θεου - marele trimis al Tatălui, după expresia Sf. Grigorie Palama. Căci El Spune: „N-am venit să
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360608_a_361937]
-
binefaceri nemaiîntâlnite o simfonie de lumină crește spre mâinile-ți ce înfloresc uimite: Crescut-au prunci și-ogorul au lucrat ori ajutat-au oameni suferinzi, au legănat idei sau au luptat un ideal în minte ca să prinzi. Au scris, cu patimă, poeme-n șir, romane cu eroi ce-n luptă dreaptă au vrut s-aducă Binele în lume, să-nalțe oamenii pe-o altă treaptă. Au mângâiat și-au alinat dureri, o candelă-au aprins spre-nchinăciune, au împletit și frânghii de
MÂINILE ÎŢI ÎNFLORESC UIMITE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360036_a_361365]
-
iasomie). Poetul surprinde diverse ipostaze ale iubitei: femeia - ispită, devenită delirul minții: „Tu ești mereu a inimii dogoare/ În mine iadul își stârnește focul”(Tu esti mereu a inimii dogoare); femeia-blestem care i-a strecurat in suflet dulcea arsură a patimii căreia i-a rămas subjugat: „Te pierd în adevăr și în minciună / Tu cea frumoas-a cerului blestem”(Izvoare trec prin noi neiertătoare); femeia conștientă de senzualitatea sa (Clipești șăgalnic parcă-s zbor de fluturi); femeia frumoasă, potențială pradă a ochilor
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
soartă, fără nici un nume/ Și chiar de Dumnezeul care doarme”( De realități e prea sătul săracul). Poetul incearcă să-și depășească sinele prin actul creator în care surprinde esența trăirilor. Sondează în adâncul ființei sale, metamorfozând în versuri dureri, amintiri, patimi, stropi de fericire. Denisa Ganea - Popa Referință Bibliografică: Volumul antologic Vade mecum (Vino cu mine)! / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 589, Anul II, 11 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Acasă > Orizont > Opinii > CORNELIU LEU - DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAȚIEI (1) Autor: Corneliu Leu Publicat în: Ediția nr. 579 din 01 august 2012 Toate Articolele Autorului Ca om trecut - măcar numeric - de varsta patimilor și împătimirilor, consider că actul de demnitate pe care îl poate face condeiul care nu renunță și nu se poate desprinde de treburile civice, este sa incerce a notă obiectiv ce se petrece în jurul și înlăuntru sau fără a se
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (1) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360072_a_361401]
-
mișcarea de rotație și toate celelalte elemente ale manifestării împlinesc Lumina Ochilor Săi întru bucuria Omului și veșnic întru Bucuria Fiului Domnului? Unde poți fi când harul cântă în sufletul unei femei, decât alături de ea întru prietenie curată, neatinsă de patima urâtului uman? M-am bucurat să cunosc un om, o femeie plină de har, ascunsă mereu în spatele unei cortine largi de frici de a nu deranja, de a nu muta munții mărunți de micimi din loc, de a nu tulbura
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
când ne comandase să trecem în cușetele noastre... - Dacă-mi permiteți?... fiindcă sunt un admirator al muzicii populare și, ori de câte ori aud melodii în grai românesc, nu pot să mă abțin a nu mă apropia de cei care le cântă cu patimă și dor, pentru a-i felicita. - Și!... ce cânta sfrijitul ăla de acordeonist de ai început să sări în sus și să bați din palme și să-l săruți ca pe un frate? - HORA UNIRII, domnule general, pe versuri de
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
însușisem toate regulamentele militare și indicațiile comandanților... dar, cum nu mai auzisem de atâta brumă de vreme un cântec în Limba Română, mi-a fost cu neputință să rezist a nu mă apropia de grupul soldaților care cântau cu atâta patimă și dansau... minunat. Acel soldat, pribegit de soartă, fiu al unei familii din Basarabia, ai cărui părinți au fost deportați la Novosibirsk și, din ce mi-a povestit, au participat la construirea unei gigantic complex hidroenergetic la Vladivostok, nu i-
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]