4,422 matches
-
degetul pe pereți de toalete. Feminismul: la ei, prea mult. La noi, în România, atât de necesar! Am văzut aseară cu încântare filmul iranianului Majaid Majaidi, Copiii cerului. Scenariul este de o simplitate uluitoare: un frate și o soră din periferia săracă a Teheran-ului sunt obligați de soartă și lipsuri să împartă unica pereche de încălțăminte pe care o au pentru a putea merge la școală. O pereche de teniși (cândva) albi. Pentru a ieși din această situație jenantă, fratele
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
limită, domnule Paraschivescu? Știți ce înseamnă, la propriu, cuțitul la os? În timpul războiului, tata a fost scos din direcția băncii, făbricuța a fost rechiziționată, românizată, casa ni s-a luat, iar noi am fost mutați într-o locuință mică, la periferia orașului. În toți anii răz boiului, am trăit numai din vânzarea lucrurilor din casă, din vânzarea a ceea ce ar fi trebuit să fie zestrea mea: mobile Biedermeier, superbe oglinzi venețiene, servicii Rosenthal, cristaluri etc. Le-a cumpărat pe toate, la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
așa: „Tinerețea mea a coincis cu cele mai odioase tribulații ale secolului al douăzecilea. Rebeliunea legionară, pogromuri, spaime; excluderea rasială din liceu (eu, premianta clasei, tocilară, da, dar orgolioasă premiantă), spaime; războiul antonescian, dați afară din casa noastră, marginalizarea la periferia orașului, stigmatizarea cu steaua galbenă în piept, umbra neagră a trimiterii în lagărele de exterminare, spaime; intrarea rușilor în orășelul ex-patriarhal unde locuiam, comunismul, spaime; tatei i se ia a doua oară tot ce avea, stabilizarea, mama moare de inimă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Suntem chemați să dăm publicului nostru, din țară și de pretutindeni, nu scheme de comportament, ci modele vii, adică artistice, convingătoare, de tipul celor pe care le întâlnim la fiecare pas, cu singura condiție: de a nu le căuta la periferia societății și istoriei, ci de a reflecta în lumina adevărului eroii epocii noastre, lupta întregii societăți pentru o nouă conștiință, socialistă, a tuturor oamenilor.“ („Un mare ideal de artă și cultură“, Scînteia, 12 februarie 1984) VITNER Ion Democrația lui Ion
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
striga în spatele tatei: „Nicule, unde-i fata?“ În fața blocului era tot negrul acela cenușiu, nici urmă de rozaliu. Ne-am îngrămădit pe banca pe care în timpul zilei jucam toate jocurile posibile și imposibil de imaginat în cartierul acela prăfuit de periferie; acuma eram cam rebegiți; ziceau părinții cică să dormim, dar cine dracu’ putea dormi, că era urgia pe pământ. Pe negrul nopții se desena mișcătoare o macara, ce lucra la construcția unui bloc nou, iar noi, ca niște păduchi mici
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
eseistice și critice în diverse reviste din țară (Orizont, Dilema Veche, Noua literatură, Timpul). A tradus din limba engleză trei volume, toate apărute la Editura Polirom: Salman Rushdie, Dincolo de limite (cu pseudonimul Petru Dulgheru); Peter Burke, Renașterea europeană. Centre și periferii; W. Richard Scott, Instituții și organizații. În prezent, lucrează ca redactor de carte la Editura Polirom, este redactor la revista Orizont (Timișoara) și cercetător la Fundația „A Treia Europă“ din Timișoara. O zi din viața Alinei Viktorovna Am început cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mai puțin vizibilă, deși nu peste tot (de pildă în acea porțiune din Piața Unirii de unde ar trebui să înceapă prelungirea străzii Ștefan cel Mare, proectată și începută de peste douăzeci de ani). Dar în unele cartiere sărace, mai ales la periferie, mizeria aceasta e de neînchipuit. Într-un rând, acum vreo cincisprezece ani în urmă, nevoit, ca primar (asta nu mi s-a-ntâmplat decât o dată în viață să fiu primar, și jur că fără voia mea, de altfel pentru puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
planurile arhitecților vieneji Helmer și Fellner (cărora li se datorește și clădirea, mai simplă, a teatrului din Cernăuți; teatrul din Sofia; Colonada Sprudelului din Carlsbad, etc.). (Colecția Socec et Co., Iași) Pag. 172. "În unele cartiere sărace, mai ales la periferie, mizeria aceasta e de neînchipuit" (pag. 208). (Foto-Regal) Pag. 173. Cocioabă nu departe de centrul orașului. (Foto-Regal) Pag. 174. Ionel Teodoreanu. Pag. 174. Casele de altădată se deosebesc de cele de azi, prin gustul, armonia și simplicitatea lor. (Foto-Regal) Pag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Din capul locului se vede că Hușii reprezintă matricea spirituală a artistului. Chiar prima realizare plastică poartă amprenta locului: „Din curtea Episcopiei Hușilor”, întărită de alte denumiri care conduc spre aceeași zonă, precum „Toamnă la poarta viei noastre”, „La crama”, „Periferie la Huși”, „în curtea de la vie”, „Priveliștea Hușilor”, „Poartă de la vie”, „Trecător în margine de târg” ș.a. Alte lucrări poartă generic numele „Peisaj”, „început de primăvară”, „Iarnă”, „Toamnă” ori „Peisaj de iarnă”, dar privite atent se pot identifica particularități etnografice
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
marginea orașului”, „Pavilionul de barbati”, „Spitalul comunal”, „Peisaj - Gară din Huși”, „Locomotivă din gară Huși”, „Din curtea spitalului din Huși”, „Priveliște spre gară”, „Peisaj din Huși” (p. 169 - hala centrală se vede și azi). Există perspective peisagistice diferite: deschise, de periferie, panoramice („Priveliștea Hușilor”, „Peisaj la marginea Hușului”, „La marginea Hușilor”) și restrânse vederii - colțul de stradă sau curtea gospodarului („Stradă în provincie” - p. 91, „Interior de curte” - p. 239, „Casă părinteasca”, „Casa noastră de la vie”, „Casă părăsita la Huși”). Nefiind
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
exprimat cu sinceritate în confesiunile epistolare de la Paris conduc tot spre unitatea monografica. Chiar dacă izvorul de inspirație n-a fost doar meleagul natal, memoria afectiva a artistului diluează dimensiunile universalului, supunându-le unei grile de autohtonizare. Poate o stradă din periferia Parisului să-l fi inspirat, dar Viorel Huși o supune unei stilistici plastice a locului natal, o hușenizează. Observat cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și livezi poartă semnele vetustului și ale unei dezordini patriarhale. Formele cu generoase curburi dau impresia unei porniri din loc, abstrăgându-se gravitației, asemenea copacilor, gardurilor ori stâlpilor. Deasupra au povară ocrotitoare a acoperișurilor din stuf, paie sau tablă ruginita („Periferie la Huși”, „Peisaj” - p. 142). Aflate într-o degradare lentă, par îmbătrânite, dar nu părăsite. Cu geamuri mici, inegale, uși înguste, hornuri zvârlite spre cer, beci căscat spre lumină și, neapărat, un brâu cenușiu care le îmbrățișează delimitândule de sol
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cramelor, îndeosebi, tronează într-o veselie butoaiele goale, adevărate personaje care stau la sfat, participă la un joc bizar ori se bulucesc nerăbdătoare la ușă pentru a primi licoarea bahica („Peisaj” - pp. 86, 157, 230, „Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un stâlp de felinar sau de-o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu erau frumoși. Și mai și puțeau. Pentru că erau tăbăcari și pieile put” (835, p. 114). 837. Șalom Alehem, Opere alese, traducere de I. Ludo, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, f.a. 838. Adrian Majuru, Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență, Editura Compania, București, 2003. 839. Pincu Pascal, „Aspecte din viața spirituală a evreilor din Tg. Neamț și din Împrejurimi”, În Anuarul Grupului școlar „Gh. Cartianu”, nr. VII, Piatra-Neamț, 2003, pp. 157-184. 840. Lazăr Șăineanu, Influența orientală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Antoaneta Ralian, Editura Polirom, 2001, p. 276. 902. Carol Iancu, Miturile fondatoare ale antisemitismului. Din Antichitate până În zilele noastre, traducere de Țicu Goldstein, Editura Hasefer, București, 2005 (ediția franceză, Privat, Toulouse, 2003). 903. Paul Cernat, Avangarda românească și complexul periferiei. Primul val, Editura Cartea Românească, București, 2007. 904. Vezi Andrei Oișteanu, „Benjamin Fundoianu. Coordonate iudaice”, Revista 22, nr. 11, 14 martie 2000, pp. 10-11, și nr. 12, 21 martie 2000, pp. 10- 11 ; de asemenea, Andrei Oișteanu, „Editarea operei lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
picioare, dacă nu, se prăbușește>>”. La pagina 73, cenzorul se supărase pentru că autorul băgase În piesă și un preot, fapt care nu „cadra” cu părerea comuniștilor despre religie, În general, și despre preoți, În special, pe care-i clasaseră la periferia scării lor sociale. Aici ne permitem și o remarcă proprie și anume aceea că slujitorii Domnului au uitat de patimile prin care au trecut Înaintașii lor și fac În continuare politică, ademenindu-i prin viclenie și fonfăire nazală pe enoriașii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ziariști au fost găsite după câteva luni undeva de-a lungul Amazonului însă corpul Panchitei a rămas dispărut. Douăzeci de ani mai târziu, o femeie aproape dezbrăcată, aparent nebună, vorbind într-o limbă necunoscută, a apărut din adâncimile pădurilor în periferia orașului Tarapoto. Sătenii, neștiind ce să facă, l-au chemat pe rectorul universității proaspăt înființate, ca fiind „înțeleptul locului”. Rectorul, Jorge, a luat-o pe femeie la el acasă, a chemat un doctor, a hrănit-o puțin câte puțin și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
film istoric romînesc : știa una și bună pămîntul ăsta e al nostru, poporul ăsta nu se va lăsa călcat de străini etc. Pe cînd Tiberius nu vorbea în numele poporului, ci în numele lui ; el era un străin, un imperialist exilat la periferia imperiului, și nu părea deosebit de onorat că se află acolo, dar avea niște standarde de menținut (nu în ultimul rînd în materie de bărbierit). Pe scurt, cred că romanul îmi plăcea atît de mult pentru că era englez (actorul era Richard
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ficțiune ajuns și pe ecranele noastre, Viața e un miracol, prospețimea dispăruse cu totul (părea regizat de Mălăele) și aici nu mai are decît prezența lui de rockstar, gîndurile lui profunde (și ele tot de rockstar) și sterilul resentiment al periferiei împotriva centrului. Dilema Veche, decembrie 2008 Pentru civilizație în clasă/Entre les murs (Franța, 2008), de Laurent Cantet La începutul anilor 2000, François Begaudeau a predat franceza într-o școală pariziană dificilă (frecventată majoritar de copii de imigranți). Cel de-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
bucurat de finalul ei fericit. Ei bine, am să vă povestesc azi întoarcerea fiului risipitor și fac lucrul acesta nu pentru că eu o să vă povestesc mai frumos această pildă, ci pentru că relatarea mea este una adevărată: “Într-un cartier de la periferia orașului, locuia un tânăr în vârstă de 24 de ani. Era căsătorit și avea un copil. Era un băiat liniștit și, deși se afla la o vârstă la care mulți își petreceau timpul prin baruri sau discoteci, el frecventa cu
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
că nu lasă alimentele pe la primării ca să le împartă cei de acolo, ci aceste pachete sunt împărțite de către voluntarii ADRA direct acolo unde este cea mai mare nevoie. Cu toate că viscolul încetase de o săptămână, cele mai multe pachete s-au împărțit la periferiile satelor deoarece nu ajunsese nimeni până acolo. Am întâlnit persoane bolnave, singure, persoane cu dizabilități, imobilizați la pat, etc. Când am ajuns la o bătrână ne-a spus că: “La moarte mă așteptam, dar ca să vină cineva să-mi deschidă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
reîntoarcerea la Caragiale de dinainte de experiența totalitară, un Caragiale citit în litera lui, în contextul care l-a generat. În acest sens, Alexandru Dragomir propune într-o excelentă lectură a operei recuperarea prin caragia- lism a provincialismului și implicit a periferiei noastre balcanice ca o formă superioară de înțelegere a complexelor identitare ce trebuie asumate creator, fertil. În rezonanță cu abordarea operei de către Nicolae Manolescu, făcând abstracție de teribilismul exagerărilor, Gelu Negrea încearcă recuperarea originalului, adu- cerea lui Caragiale în matca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și de contrastul pe care Identitatea românească sau mai precis „caragialismul identității românești” îl face cu Identitatea occidentală „standard” . Prin urmare, cum vor conveni și alți filozofi, identitatea românească de tip Caragiale este o identitate rea, care ne plasează al periferie, în afara spațiului occi- dental și a virtuților pe care le presupune identitatea Occidentală. Să încercăm să privim pornind de la această concluzie întregul proces de integrare europeană care a debutat cu revoluția din Decembrie 1989. Într-un minunat eseu, „O interpretare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de integrare europeană care a debutat cu revoluția din Decembrie 1989. Într-un minunat eseu, „O interpretare platoniciană la O scrisoare pierdută” asupra căruia vom reveni, filozoful Alexandru Dragomir va relega caragialismul de identitatea românească din perspectiva consubstanțialității acestuia cu Periferia în relația sa emblematică cu Centrul, găsind că „problema nu este dacă, astăzi, Caragiale este sau nu actual, ci, invers, dacă noi suntem sau nu caragialești”. În reproiec- tarea contemporaneității prin raport cu opera lui Caragiale stă punctul de plecare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spectivă derizivă asupra mecanismelor politice, perspectivă dominantă în opera lui Caragiale. Revenirea în urbea natală se face abrupt, nu numai spațial, ci și temporal, iar pe un plan mai subtil și mentalitar. Naratorul cade în locul geo- metric dintre Centru și Periferie, ironia îl situează astfel, într-o echidistanță care nu este nici cea colonistului, nici cea metecului, de genul „persanilor” Usbek și Rica. Există o emancipare a metecului care survolează critic atât Cen- trul cât și Periferia din care provine, plasat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]