64,416 matches
-
straturile de slineală și panică", el își rezolvă problemele sentimentale și socio-profesionale exclusiv în cheie imaginară. Dar și aceste vise par unele kitsch, episoade ale unui siropos film hollywoodian, iar nu expresii exaltate ale personalității. Autentică e în schimb ratarea personajului, scufundarea lui lentă într-o mediocritate angoasantă: "am făcut față", "încerc să înving", "încerc să rezist" sunt tot atâtea trepte ale (acceptării) eșecului. Îi rămân lecturile din Robert Lowell (maestrul lui T.S. Khasis), la care, tot astfel, desfășurătorul liric apare
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
direcții și aprofundată pînă la ultimele detalii, imaginea lui Brâncuși se decupează cu adevărat excepțional. însă excepția nu apare aici ca un atribut fabulos și misticoid, ci ca ordine a gîndirii și ca o consecință a unei inepuizabile tensiuni creatoare. Personajul Brâncuși, în al cărui destin se amestecă în proporții egale luciditatea și aventura, dublează cealaltă aventură ireductibilă, a unei opere care a reușit să se smulgă din scenariul clasico-renascentist al tridimensionalului european și să deschidă zările unei alte civilizații a
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
Singura realitate palpabilă este aceea a limbajului, care nu mai întemeiază, ci distruge sensuri și valori. Nu e nimic didactic, totuși, în opera lui Daniel Bănulescu, a cărei simbolistică, netransparentă până la final, se încarcă de nebunia compactă și diversă a personajelor, de energia demonică a unora și pasivitatea tâmpă a altora. Autorul încheagă minuțios o atmosferă halucinantă, progresiv-demențială, orchestrând impecabil dezmembrarea pavilionului cu cei doisprezece pacienți speciali și construind, cu cei mai puternici dintre ei, o nouă celulă nervoasă. Pe cât de
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
nu obosește niciodată) - autorului revenindu-i dificila sarcină de a articula toate aceste rătăciri într-o construcție artistică solidă. Daniel Bănulescu trece cu brio acest examen autoimpus, dovedind o maturitate compozițională remarcabilă și, pe de altă parte, reală adâncime psihologică. Personajele nu sunt văzute și descrise exclusiv comportamentist, înfățișate ca niște suprafețe plane, și explorate pe dinăuntru, "parcurse" din unghiul diformității lor mentale, cu scotocirea cotloanelor creierului și sufletului. Egale cu sine (cu boala lor) de la început și până la final, sunt
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
scrupulos competiția, obținând adeziunea entuziastă a spectatorilor și frângând, fără milă, orice împotrivire. Dacă în Zbor deasupra unui cuib de cuci bolnavii din spitalul-închisoare erau direcționați, perfid, de către establishment-ul acestuia, în cazul de față manipularea e făcută de către personajele mai tari asupra tovarășilor lipsiți de forță și rezistență. Valdo, megalomanul, identifică imediat punctele slabe ale celorlalți și le năruie pilonii personalității (oricum, deviată) cu atacuri verbale devastatoare; în timp ce Chiril strălucește malign prin a doua lui voce, diavolească, îngrozitoare, ce
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
fler creator și poezie de către o romancieră, Anne Parlange, și un casier general, autorul unui studiu despre Regulile contabilității publice. Romanul lor, Macii bătrâneții. Sade la ospiciu, în curs de apariție la Editura Humanitas (,Cartea de pe noptieră"), conține un singur personaj inventat, nu întâmplător contabilul ospiciului, martor și grefier al vieții lui Sade, de felul lui Serenus Zeitblom din Doktor Faustus de Th. Mann. Celălalt narator este Sade însuși, încă seducător și lacom să scrie, prezentat verosimil, cu multă culoare și
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
lui Serenus Zeitblom din Doktor Faustus de Th. Mann. Celălalt narator este Sade însuși, încă seducător și lacom să scrie, prezentat verosimil, cu multă culoare și neașteptată gingășie. Directorul ospiciului, Dl. de Coulmiers, doctorii, ultima amantă a lui Sade sunt personaje care au existat și în realitate. Mottoul este dintr-un roman al eroului principal: "O, cât de frumoasă poate fi natura coruptă, cu toate frivolitățile ei, și cum mai triumfă, cred eu, macii bătrâneții asupra trandafirilor copilăriei". Fragmentele de mai
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
pseudonimul Oana Orlea. N-am să fac o analiză literară a savuroaselor amintiri și mărturisiri ale nepoatei Marucăi Cantacuzino (soția lui George Enescu) și fiicei lui "Bâzu" Cantacuzino. Interviul trebuie, pur și simplu, citit, pentru că în fiecare rând vibrează un personaj extraodinar, care a avut o viață cu totul și cu totul ieșită din comun. Am să mă refer la o singură secvență, în care un tânăr gazetar din epocă, fanatic comunist, o denunță ca pe-un "element" periculos pentru ordinea
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
nimic care să trădeze vreo încercare de a ieși din propriul său univers. Seria de capete, ușor asimilabilă unei galerii de portrete, nu are de fapt nici o legătură cu portretul. în timp ce sculptorul individualizează, palpează psihologii și sondează viața interioară a personajului, Daniela Făiniș construiește chipuri generice, regizează expresii goale și, finalmente, pune în mișcare o lume halucinantă de măști. Chipul uman nu fascinează prin scînteia lui de eternitate, prin ideea incorporării divinului în tranzitoriu și, în concluzie, nici nu-și revendică
Chipuri, măști, efigii, reverii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10317_a_11642]
-
cade în ridicol. În fine, facem atâta tam-tam fiindcă X și Y - turnători, informatori - au colaborat cu Securitatea, îi judecăm, îi punem la zid pentru răul la care au fost părtași (foarte bine!), dar uităm că ei nu sunt decât personaje secundare (personaje secundare și, în parte, chiar victime) în această montare a răului, dar nu ne atingem de miezul sistemului, de rădăcina răului, de Securitatea însăși, de ofițerii și agenții acoperiți, aceștia rămân de atâta vreme invulnerabili, deasupra și trag
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
ridicol. În fine, facem atâta tam-tam fiindcă X și Y - turnători, informatori - au colaborat cu Securitatea, îi judecăm, îi punem la zid pentru răul la care au fost părtași (foarte bine!), dar uităm că ei nu sunt decât personaje secundare (personaje secundare și, în parte, chiar victime) în această montare a răului, dar nu ne atingem de miezul sistemului, de rădăcina răului, de Securitatea însăși, de ofițerii și agenții acoperiți, aceștia rămân de atâta vreme invulnerabili, deasupra și trag de fire
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
obligat de situație, am ajuns să-mi extrag doza necesară de tensiune epică din întâmplările imediate ce se petrec în spațiul dâmbovițean: avem aici de toate, intrigi, lovituri de teatru, scene tari, deznodăminte incredibile și o foarte bogată galerie de personaje memorabile, parcă zugrăvite de pana maestrului Caragiale. Oricum, o lecțioară mi-a intrat și mie bine în cap tot căscând gura la televizor: nu exiști, dacă nu apari la televizor, ba mai mult, orice maimuțoi paranoid, dacă apare, are tot
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
Cronicar Galeria cu viță sălbatică Vă mai amintiți de personajul principal al romanului lui C. }oiu Galeria cu viță sălbatică? De acel tînăr care se trezește anchetat de Securitate pentru că ținea jurnal intim? Ei bine, e puțin probabil ca autorul romanului să fi bănuit că realitatea "epocii de aur" îi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
sens), inițiativele legislative de anvergură, menite să ne rupă de trecutul comunist, nu pot fi trecute sub tăcere nici de cei mai acerbi contestatari. Și totuși, în clipa de față, în ochii publicului din România, Mona Muscă trece drept un personaj respingător, care nu și-a mărturisit păcatul, în timp ce Adrian Năstase a renăscut în chip de "angel radios". Ba, te pomenești, c-ar trebui să ne simțim culpabili că ani de zile l-am suspectat de cele mai mari rele de pe
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
este, fără îndoială, cea mai exersată în bolgiile textuale"3. Una dintre caracteristicile de bază ale prozelor analizate este raportarea la celălalt. Relația interpersonală cu alteritatea se depersonalizează, pierzând teren în fața inevitabilei confruntări cu societatea imediată. Colectivitatea, grupul din care personajele fac parte cu sau fără voie le dictează natura comportamentală, afectându-le datele identitare, de cele mai multe ori în sens peiorativ. Presiunea exteriorului face sexualitatea ca inițiere în tainele sinelui să-și piardă orice valoare emoțională, devenind o mecanică și devastatoare
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
ușurință, gradele și scopurile auto-ficționalizării diferă, metoda rămânând însă funcțională. Fie că avem de a face cu rebela traducere de sine a fracturiștilor, fie că ne aflăm în fața unor portrete mai elaborate epic, nucleul rămâne reflectarea privatului în oglinda discursivă. Personajele care se scriu și se spun sunt perfect conștiente de importanța alterității pentru propria dezvoltare. De multe ori, Celălalt nu va apărea sub forma controversată a unui partener: el poate fi reprezentat de întreaga comunitate ce contribuie direct și indirect
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
al unei colectivități pe cât de restrânsă și de organic sudată, pe atât de opresivă la adresa individului prin dictatele și așteptările formulate. Înseși titlurile celor trei romane indică obsesia perifericului: Raiul găinilor, Degete mici și O limbă comună explorează destinul unor personaje menite să trăiască la marginea societății. Descentrarea lor concretă se face fie prin integrarea prin naștere într-un spațiu situat în afara marilor orbite urbane, fie prin apartenența la sau întâlnirea fortuită cu populația unei localități uitată de lume și cu
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
sine. Ego.Proza intră astfel și în sfera observației ce apropie literatura de studiul sociologic și antropologic. Poziția individului în interiorul comunității, identitatea acestuia devin elemente ce țin mai degrabă de imagine, de proiecția exterioară, decât de autenticele trăiri interioare ale personajului. În lumea vieților mărunte, detaliul poate decide eticheta aplicată fără dubii unuia sau altuia dintre membrii comunității. În dozaje diferite, obsesia marginalului, a neînsemnatului traversează întrega colecție. Ea este prezentă și la fracturiștii ale căror povești de viață hiper-erotizate urcă
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
și încăpăținat înrădăcinate în mecanismele mentale și procedurale ale românilor, romanele surprind varii nivele ale societății contemporane de infinită trecere. Plasate înainte sau după 1989, evenimentele, în nesemnificativul lor profund personal, capătă dimensiuni generalizante, simptomatice. Expresii ale existenței obișnuite, viețile personajelor stau mărturie a unui tablou mai amplu, dezolant și descurajator la adresa aspirațiilor individului simplu, neexersat în tehnicile de supraviețuire ale competiției acerbe și nu arareori neloiale. Focalizând pe genialoid sau, dimpotrivă, mediocru, scrierile trasează o hartă în relief a țării-cadru
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
cu oameni, instituții, (pre)concepții și manifestări specifice. Interesantă este coerența imaginii de ansamblu, indiferentă la modulațiile 'pieselor' componente. Abandonul, eșecul, ratarea sunt constante ale identităților ce se descoperă succesiv, modalitățile favorite de reacție fiind de domeniul dedublării, simulacrului, compensatoriului. Personajele vorbesc, scriu, luptă, se irosesc în futilitatea zilei pentru a-și masca incapacitatea de a-și afirma propriile aspirații, idei, dorințe. Copleșite de o societate care pare a-și consuma necontenit materia primă umană, se revoltă sau se amuză dulce-amar
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
a fi singurii ce-și permit sinceritatea. Bâlciul deșertăciunilor - Reloaded Preocuparea pentru fundalul socio-istoric al dezvoltării protagoniștilor reprezintă un element de echilibru narativ, și unul de evident dezechilibru afectiv în ceea ce privește sensibilitățile angajate în aventurile sinelui. Chiar și cele mai retrase personaje ale cărților sunt supuse agresiunii realului - de cele mai multe ori însăși cauza insularizării lor. Întregul spectru de locuitori ai contemporaneității în cădere liberă - de la lumpenul grotesc al citadinului până la corul țațelor de mahala post-modernă -, derivă din efectele devastatoare ale imediatului. Intimitatea
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
mai diversificați, acesta limitându-se doar arareori la simpla explorare a intimității persoanei întîi. Generații, educații și clase sociale se înfățișează la o judecată de acum, întrucât până la apoi e cale lungă și nesigură. Fără a cădea în hedonisme disperate, personajele par a trăi într-un prezent continuu, de unde aruncă ocheade pasagere mai-mult-ca-perfectului visat. România lor este cea a diferenței, a contrariilor, a paradoxurilor zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
fantasme individuale și colective. Drumul către și dinspre sine traversează spațiul arid al imediatului; originalitatea, diferența fac legea prozei ce descoperă lumea ca spectacol de operetă în varii acte și distribuții. Înclinația spre dialog, verbozitatea spontană, ușor naivă, a unor personaje fără relief creează spațiu dezvoltării unui filon epic ce include adesea intertextualitatea, aluzia culturală, apelul la atenția, erudiția, compasiunea intelectuală a cititorului educat. Romanele mizează pe o conversație a egalilor, pe corespondența spiritului care să asigure deschiderea unei lungimi de
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
la cursuri, mai bine în acel refugiu unde, dacă nu-l fura somnul, citea Romanul comic al lui Scarron. Și totuși, studentul nostru un curs tot frecventa, și anume cel despre elite și revoluții. Portretul respectivului profesor este printre puținele personaje scăpate de vitriolul menippean al autorului, simpatizat pentru figura sa de intelectual decepționat de filosof distins, sceptic și aproape rănit, un anticomunist "cu vagi referințe sonjenițniene" și cu o părere execrabilă despre mase și rolul lor în istorie (p. 262
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
Impresia generală este cea a unui colaj de texte aleatorii prinse prin anemice cârlige într-un spectacol semantic ostentativ și uneori flamboiant. Este o risipă de cultură generală, enciclopedism și inserturi plurilingve care sporesc senzația de nefiresc și compozit. între personajele cu nume stranii, imposibil de reținut sau pronunțat, colegul de cameră al protagonistului întrupează incontinența verbală, flecăreala, dar și inventivitatea inepuizabilă ce ține loc de poveste, de acea epică story, foarte în vogă în romanul euro-american actual. Cartea lui Mihnea
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]