4,013 matches
-
să mergem la cinema de la nouă seara până la miezul nopții și mi s-a părut că ai ezitat un pic înainte de a accepta. Apoi am plecat. Abia în stradă mi-am dat seama de gafa pe care o făcusem: miercuri pică după marți, ori marți are ședință de lucru și Dumnezeu știe dacă va putea închide un ochi toată noaptea. Iar eu îl invit pentru a doua zi la cinema până la miezul nopții, ora pro babilă a întoarcerii acasă - unu noaptea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de sănătate. Într-o zi m-am întâlnit cu Mihai și, când m-a întrebat ce mai fac, i-am răspuns că scriu poezii. I-am văzut în ochi o sclipire de ostilitate... — Lumea piere, iar dumneata scrii poezii! Eu picam din cer... Ce lume? Întreaga lume a lui! În primul rând, izbucnise un scandal Noica. Dar să presupunem că asta nu mă privea pe mine... Totodată, se pregătea o nouă vânătoare de vrăjitoare cam în toată țara și vizând în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tifici din ghetou. «De câte ori pe minut respiră omul?» a mai întrebat Mengele. Nu știa și s-a speriat. «De câte ori pe minut bate inima?» a continuat el s-o întrebe, ca un profesor înțelegător căruia nu-i face plăcere să-l pice pe cel examinat. «Depinde», a răspuns ea, «depinde dacă omul se teme și de cât de tare se teme». Doctorul Mengele a râs, iar ea a observat că are un gol între dinții din față. Diastemă, și-a amintit ea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
recomanda necesitatea urgentă a consultării unui specialist în materie. Nu. "Baia" noastră se reducea la o căldare de tablă deasupra căreia, într-o periculoasă poziție de echilibristică yoga, stăteai contorsionat gata-gata să vii în cap rupându-ți gâtul. Ori să pici cu partea dorsală în conținutul cleios al recipientului, care, obedient și afazic, primea cu umilință otrava expulzată de bietele intestine care puteau, în sfârșit, să răsufle dezintoxicate și... ușurate. Aici, în camera cu destinații multiple, nu aveam nici un preș sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ar fi avut intenția să facă semnul sfintei cruci, dar acum rămăseseră fleșcăite și inerte asemenea unui organ scos din circuitul vital ori asemenea puiului neascultător de prepeliță mort de frig. Se clatină într-o parte și într-alta și pică mort cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune." (I.A. Brătescu-Voinești) După vreo jumătate de oră, sângele parcă începea să circule și prin extremitățile cele mai îndepărtate ale corpului; degetele își reluau poziția normală, puteam să le îndoi, să închid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața până seara, încât la sfârșitul zilei picăm ca boul pe brazdă; ne culcăm flămânzi, ne sculăm flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
clasă, fiecare la locul lui. Aveam o oră de biologie cu doamna dirigintă Jichici. Stăteam cu inima cât un purice, nădăjduind că fapta nu va fi dată în vileag. Tremuram. Mă luase transpirația. Doamna profesoară tocmai făcea prezența. Deodată a picat trăsnetul: Doamna dirigintă, Aciocîrlănoaiei mi-a mâncat mălaiul! Am rămas paralizat. M-am înroșit instantaneu ca macii neprihăniți ai câmpului, cu ochii bulbucați și părul zbârlit în vârful creștetului. Se terminase. Fusesem electrocutat mortal. Timpul se oprise pe loc, marcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și coloniștii care le cădeau în mână. De altfel, am aflat că francezii care doreau să plece în Canada și să colonizeze imensitatea ei, erau avertizați încă din portul Nantes cam la ce pot să se aștepte dacă ar fi picat în mâinile sălbaticilor. Ore și ore întregi de tortură de un rafinament inuman. Totul ilustrat cu gravuri de epocă găsite în "infernul" (fondul de cărți interzise) Bibliotecii Naționale Franceze de la Paris. Foarte important: pentru a putea fi susținută, teza era
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lumea, în fond. Revenind, mă declar o adeptă ardentă a firescului, a autenticului, a libertății de gândire și expresie - deci nu suport convențiile decât la teatru sau la operă, când Traviata are o sută de kilograme. Și totuși, ce bine pică uneori câte o minciună convențională. Câtă plăcere îmi face când cineva îmi spune că arăt bine și că nu-mi trădez vârsta, deși știu că e o minciună convențională, pe care oglinda o contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
flăcărilor din cămin. Și, desigur, cu mult sherry. Cu toate acestea, era o scriitoare formidabilă, care scormonea până-n ultima fibră sufle tească. Alcătuia o pereche extraordinară, de îndrăgostiți bătrâni, cu criticul John Bayley. John, savantul distrat, care, când Iris a picat în brațele domnului Alzheimer, cel ce te face să uiți de tot - și de bine, și de rău -, a scris o carte, un bestseller, de o to tală răceală și detașare științifică, în care a analizat reacțiile lui Iris la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lui, care va călători până la capătul lumii și înapoi, la alt capăt al lumii, și iar înapoi... Din nou la drum și iarăși înapoi, împlinind cercul acela al vieții de care avea să afle mult mai târziu, când îi vor pica în mână cărți filosofice sau pline de poezie. Mama, obosită după nașterea dintâi, privește cu ochi calzi boțul de om cu nasul roșior și mișcând din mânuțe prin somn. Lângă valiza verde șade un borcan cu zambile și, de atunci
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
prin buzunare. „Tovarășa asta ingineră e o comoară“, ziceau muncitoarele, „mare păcat că e fată bătrână...“, bârfeau în pauza de masă leorcăind supa adusă la borcan. „Eu sunt mulțumită“, o auzea pe Tanța. „Timpul trece, leafa merge. Și mai și pică ceva, de-oi putea să fac și parastasul ăla de Sfânta Maria, vreo douăj’ de bucăți cred că îmi ajung. Îi dau trei și portarului, închide ochii nea Petrică, băiat de comitet“. Oare de aceea se îngrămădeau toate la schimbul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
grajd“ - iar o durea capul, cred că din cauză că se încălzește cu aragazul aprins toată noaptea, iar tata se teme să nu se ia gazul și apoi să-i dea ăia drumul înapoi și să murim toți sufocați. Nouă ne-a picat bine, i-am spus Povești cu zâne lui nebunu’ de frate-meu și el făcea pe Zâna cea Binevoitoare și se mâțâia: „Vaaai, dragă Rozalia, da’ chiar n-ai și tu o rochie mai de Doamne-ajută? Na, ține de la naș
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mi-a pus un ,,10”. Îmi mai amintesc de doamna Zmeu, profesoară de matematică, dar la această materie nu prea aveam eu chemare. Chemare aveam pentru fizică. Dar cu profesorii de fizică, în general, am avut probleme, îmi cam purtau pică pentru că îndrăzneam să-i deranjez cu întrebări incomode, întrebări legate de materie, bineînțeles. În tot acest timp îmi plăcea să construiesc și la un moment dat am vrut să particip la un concurs, Minitehnicus, dar n-am reușit să termin
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
realizat cu toții că nu erau deloc strălucite și că aveau și ele miros de mortăciune, astfel încît, atunci cînd le fumai, te gîndeai automat la cei căzuți (e drept, eroic) pe cîmpul de luptă. Spulberarea acestui mit nu mi-a picat deloc bine, pentru că mărășeștile se legau de bunicu- meu : el fuma cîte patru pachete pe zi și a murit de cancer pulmonar. Partea proastă era că nimeni nu mai cădea pe spate cînd spuneam că el fuma patru pachete de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care am decartat la el acasă, în toată istoria băutelor noastre. Preotu’ a făcut atunci o treabă bună în baie - era un tipicar căruia îi plăcea ca totul să arate glanț și oricum lustruia, din proprie inițiativă, tot ce-i pica în mînă. Dacă stau bine să mă gîndesc, poate că totuși i-a făcut plăcere... Mirajul „boemei“ liceene s-a spulberat după cîtva timp și ambiția de a fi altfel în raport cu elevii așezați a început să mă plictisească. Eram totuși
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că trebuie să am și eu cu cine discuta problemele care mă frămîntă - în realitate, aveam nevoie de admiratori. Cum nici de data aceasta nu am găsit pe nimeni, a trebuit să-mi construiesc, pur și simplu, interlocutorul. Sorții au picat pe săr manu’ Preotu’. L-am pus să citească din cărțile pe care le citisem eu, i-am dat să asculte muzică bună (de la Deep Purple sau Led Zeppelin, pînă la Emerson, Lake & Palmer), i-am vorbit despre ideile lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mică - nu făcusem un liceu de filologie, ci de mate-fizică, și credeam că am un handicap față de ceilalți can didați) și în anul acela subiectul principal de la lite ra tură a fost chiar „Scrieți caracteristicile narațiunii lui Ion Creangă“. Am picat, și asta din cauza notei de la literatură, care a fost trei și ceva. Am făcut, desigur, contestație. Tot desigur, contestația a fost respinsă. Maică-mea, care atunci venise și ea cu mine la Craiova, o ființă foarte voluntară de alt fel
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ni, san, shi. Eu eram în spinarea lui Preotu’, iar lui îi tremurau genunchii. La un moment dat, n-a mai rezistat și s-a prăbușit. Valeca a auzit bufnitura și s-a întors. Preotu’ zăcea la pămînt, iar eu picasem în picioare. Ne-a pus pe amîndoi să stăm în gardă și, crezînd că eu îl purtam pe Preotu’, m-a lovit fulgerător în plexul solar. Ne explicase principiul loviturii în karate, cum că este o problemă de energii și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
toata paleta cro matica pe uniforma mea... atunci am fost ft ft suparata... nu ca ar fi fost o surpriza din partea unui co leg... dar nu tu ! m-ai dezamagit... am vazut cum se fisureaza soclul statuiei ... da... :)) n-a picat ! Ce mult tin la amintirile astea incetosate... Despre tine... am dat din intamplare mai demult peste web page-ul tau si l-am citit si pe dunga... now... am o idee... te citesc si in Dilema... what can I say
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
apucat însă să mă ridic bine în picioare că vocea repezită a dirigintei s-a auzit scurt, ca un pumnal care se înfige în mine: „tu, stai jos!” Și m-am așezat. Desigur că în sufletul meu parcă nu îmi picase bine acest lucru. M-a durut felul în care s-a răstit la mine, deși știam că așa se va întâmpla, dar cum totul e trecător, mi-a trecut și mie repede. Dar există și minuni. Eram deja în a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
privindu-mă zâmbind mă anunță, că persoana în cauză nu e altcineva decât domnișoara Steluța Pârâu, doctor în științe, director adjunct la Institutul de Cercetări Ecomuzeale Tulcea. În clipa aia i-am mulțumit lui Dumnezeu ca nu am leșinat să pic jos, în orice caz nu o jignisem cu nimic și în primul rând nu aveam de unde să știu. M-am așezat înapoi pe bordură sculptând din nou la trunchiul de lemn. Formele fizionomiei pe care doream să o realizez pentru
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
partid, vedeau viitorul luminos cum se deschide în fața lor. În plus, harnicii noștri jurnaliști au pregătite pentru public tot felul de surprize. De exemplu, așteaptă la Liceul „Jean Mon * Formula lui Caragiale din Temă și variațiuni (n. ed.). net“ să pice vreun politician. Când se anunță că vine vreunul, se bagă Breaking news și toată lumea își ține respirația, câteva minute bune, până apare în imagine personajul. Întrun final, acesta ajunge, însoțit de familie. Politicianul dă buletinul, primește fluturașul, ștampila și merge
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nu interesează pe nimeni. (Ar trebui să pun pe undeva niște ghilimele, pentru că perla aparține cuiva care lucrează chiar la un cotidian.) Se poate cădea la fel de ușor în extrema cealaltă, la fel de enervantă și aici scuze pentru filmul lui Puiu, care pică pe nedrept între ciocan și nicovală : dacă un film românesc pleacă la Cannes, dintr-odată devenim preocupați de un festival pe care începem să-l numim cel mai și cel mai, tocmai pentru a ne pune mai bine pe noi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
savuroasă la Close Encounters). în general, accentele sunt puse corect, umorul este prezent în doze rezonabile, iar atmosfera de ansamblu (după modelul ”felie de viață în cartier neorealist cu manele surround” ) cât se poate de OK. Problema este finalul care pică hodoronc-tronc, nejustificat și brutal, ca o soluție de avarie la un scenariu intrat brusc, pe ultima sută de metri, în pană de imaginație. Păcat ; soluția (care e un superclișeu) pare să fie mai proastă decât avaria... 22 de ore și
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]