4,062 matches
-
răsărit lângă mine și m-au luat de brațe. Am scuipat sânge și am îngăimat: — „Am învins.“ La care Lennon mi-a răspuns: — Nu în seara asta, băiete! Ai pierdut prin K.O. în runda a opta. Când mi-a picat fisa cum stau lucrurile, am izbucnit în râs și am dat să-mi eliberez brațele. Ultimul lucru care mi-a trecut prin minte înainte de-a leșina a fost că l-am aranjat pe bătrânu’ - și încă pe cinstite. • • • Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gustări. Câțiva copii făceau piruete pe gheață, iar alții scoteau exclamații de uimire și încântare în fața unui urs polar împăiat, ce stătea pe picioarele din spate lângă o ieșire laterală. Nu era nici un adult în tot patinoarul. Apoi mi-a picat fisa: ia să verific toaleta bărbaților. O săgeată m-a ghidat către subsol. Coborâsem jumătate din trepte când Maynard începu să le urce, cu un iepuraș de pluș în mână. Mi-a revenit în nări duhoarea din camera 803. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am fost uimit de cuibușorul lor: o casă bej, în stil Art Deco, la juma’ de kilometru mai la nord de Sunset Strip. Când am dat să intrăm, Lee mă rugă: — Să nu pomenești de De Witt. Nu i-ar pica bine lui Kay. Am încuviințat din cap și am pătruns în camera de zi, ce părea desprinsă dintr-un decor de film. Era lambrisată cu mahon lustruit, iar mobila modernă reflecta lumina ce cădea pe lemnul deschis la culoare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu un gest. — Ți-a spus Betty de ce trebuia să ajungă în L.A.? — Nu. — Ți-a spus că urmează să se-ntâlnească cu cineva? — Nu. — Ai fost de acord s-o duci cu mașina fiindcă ai crezut c-o să-ți pice la așternut? — Da, oftă Manley. — Continuă, fiule. Am plimbat-o pe Betty cu mine la adresele unde trebuia să merg. Ea rămânea în mașină, iar eu treceam pe la clienți. A doua zi dimineață urma să am niște întâlniri de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
individul a dus-o la consult la „amicul lui doctor“. În mașină, în drum spre El Nido, deși eram epuizat, nu-mi dădea pace o piesă lipsă din investigația asta colosală. Când am trecut pe lângă o cabină telefonică, mi-a picat fisa: dacă Betty l-a sunat pe Lindscott în Malibu - convorbire interurbană -, apelul trebuie să fi fost înregistrat la Pacific Coast Bell. Dacă a mai dat și alte telefoane interurbane atunci sau pe data de 11 ianuarie, înainte sau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mea de rahat. Mi-am amintit că deunăzi Madeleine îmi spusese ceva aiurea, ceva complet fără noimă. În timp ce mă îmbrăcam, întrebarea nu mi-a dat pace, iar când am ieșit pe ușă ca să-mi cumpăr ceva de mâncare, mi-a picat fisa: Madeleine a spus că Martha sunase la poliție ca să le dea pontul cu La Verne’s Hideaway. Dar eu cunoșteam cazul Short mai bine decât oricare alt polițist în viață și nu exista nicăieri nici o referire la locul respectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și atunci l-a stâlcit în bătaie și i-a pus o grămadă de întrebări despre Elizabeth Short. Maddy și cu mine am auzit totul din camera alăturată. Mie mi-a plăcut la nebunie, dar lui Maddy nu i-a picat deloc bine. Era foarte furioasă. A plecat când n-a mai putut să suporte ploconelile iubitului ei tătic, dar eu am tras cu urechea în continuare. Tata era speriat că Blanchard o să arunce crima în cârca unuia dintre noi, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
imagine destul de exactă a vieții, nu crezi? Unii, norocoși, stau pe marginea mlaștinei cu pușca la ochi sau privind. Alții, cei fără noroc, se trezesc azvârliți în mlaștină și acolo așteaptă îngroziți să le intre noroiul în gură ori să pice glontele care să-i scape de asta. Și de ce să ne mințim? Cine e aiuritul care să se dorească vânat, nu vânător? Dinu tăcea. Dar, spune-mi, l-am întrebat, de ce mai ții puștile în cătun? — Împușc ciori, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răchită. E nevoie de o oarecare pregătire psihologică, de o educare a vanității. E ca trecerea de la cimpanzeu la om. Eu mai aveam încă păr pe mine, deși nu mai eram cimpanzeu. În ce o privea pe Laura, îi purtam pică din ce în ce mai mult pentru faptul că nu puteam să mă laud în fața ei. Trebuia să ocolesc singurul subiect care mă obseda și să nu-i vorbesc despre ceea ce întreg azilul dorea să mă audă vorbind: despre nopțile mele în sala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a dat foc. Am explodat. — Și ce, eu n-am vorbit serios? Îți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu mine, mă condamni, și așa, să sperăm, scapi cu fața curată din afacerea asta murdară în care ai picat fără să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta mea din moment ce eu am ratat ținta. A, da, în cazul că aș fi reușit, atunci aveai șanse să parvii, pentru că te-aș fi făcut colaboratorul meu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Tata era fermecător, cu o voce Încântătoare - ar fi putut fi cântăreț de operă -, dar nu era nici savant, nici om de afaceri. Din nefericire, a Încercat să Îmi transmită și mie ambițiile lui atât de prost orientate. Când am picat la bachot la Sorbona - am scrântit-o la latină -, m-a trimis la University College de la Londra, să studiez chimia. Mă vezi pe mine chimist? — Nu, Îi răspunse Henry sincer. — Ei bine, prima mea slujbă a fost să testez eșantioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
flori, la procesiunea lentă a orașelor și satelor aflate la semidistanță, Henry recapitulă trecutul, convins că nu se făcuse vinovat de nici un gest nepotrivit sau ambiguu. Întâlnirea cu Constance Fenimore Woolson, la scurtă vreme după aceea, nu ar fi putut pica Într-un moment mai potrivit. Amabilitatea și, până la un punct, galanteria manifestată față de ea era o modalitate de a-și confirma propria normalitate, fără a se angaja sentimental. Era situația ideală. Domnișoara Woolson era nerăbdătoare să Învețe, iar el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de sprijinul cititorilor cu discernământ, care să te ajute să continui nesfârșita căutare a perfecțiunii estetice. „Care avea-va norocul și care averea / Care avea mai presus să fie?“ Nu avea să se Îmbogățească niciodată, dar, când Lamb House Îi picase În mână, se simțise atins de noroc, iar loc era suficient de unde, mai presus de ceilalți, putea privi În jos cu un justificat sentiment al Împlinirii. Viitorul părea să se Întindă Înainte, luminat de speranțe și posibilități, ca un ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să-mi petrec toată viața într-un birou afumat, printre oameni sclifosiți și dezagreabili, tâmpiți paraleli cu și dezinteresați de orice act de cultură. Sau cu ocultiști malefici. Acel aer îmbâcsit de putoare ordinară, de stătut, cloceală și nesimțire. Îmi pică de pe umeri capul și ochii nu mai sunt ai mei, nu mai văd cu ei. Apoi sunt toată moale și mă mulez pe podea. Și mă învârt și apoi mă simt beată. De oboseală, de timp, de frigul apus. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
larg. Nu aștept mult și o zbughesc pe ușă. Sunt dezorientată și frustrată (toată chestia asta e organizată ca un fel de test, pe care știu că-l pot trece, însă în același timp nu-mi pot permite să-l pic). Și peste minute de fugă, iată că mă ajunge din urmă. Nici nu pot spune că ne luptăm. Îmi barează toate mișcările și mă imobilizează imediat. Apoi mă slăbește, știe că asta aștept, după care iar mă imobilizează și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Spre surprinderea mea, îmi răspunde. E ceva urgent? Te pot ajuta cu ceva? Nu. Pe altă dată, atunci. Îi apar la ușă într-o noapte. Îl împing spre pat. O.K. Deci e plăcut să fii cu cineva, dacă-ți pică. Să vedem ce ți-a picat! Ce-ți veni? Te simiți bine? întrebă puțin îngrijorat. Sigur. Îmi scot colții de vampir. Oau! sare în spate, speriat și încruntat. Stai linștit, nu te voi mușca. Îl sărut. O facem pasional. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceva urgent? Te pot ajuta cu ceva? Nu. Pe altă dată, atunci. Îi apar la ușă într-o noapte. Îl împing spre pat. O.K. Deci e plăcut să fii cu cineva, dacă-ți pică. Să vedem ce ți-a picat! Ce-ți veni? Te simiți bine? întrebă puțin îngrijorat. Sigur. Îmi scot colții de vampir. Oau! sare în spate, speriat și încruntat. Stai linștit, nu te voi mușca. Îl sărut. O facem pasional. El chiar e puțin încurcat, căci e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lor. Stropiți, pe coastele înecate în grosime, de stropi ascuțiți de noroi. - ...Scîrț! Dacă bagă naiba coada să pretinzi alceva, te pleznesc!... Sănătății mele - aerul de vulgaritate nesfârșită pe care-l degajă poezia Generației '80 - îi pune piedică. Nu-i pică bine la stomac. Îi mută nările. Îi dăunează. Nu apleacă oarecine capul să citească un singur vers, de un singur Optzecist, că nu mai are încotro, trebuie să se repeadă în cel mai la îndemînă closet și să se apuce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sută de ori mai talentat și bineintenționat 29 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI cîte-un milițian șef, flancat de cîte-un elev milițian și doi membri înarmați ai gărzilor patriotice. Apoi vilele propriu-zise, sclivisite, linse de planșetele unor arhitecți adevărați și picate în înzestrarea ciorbagiilor șefi, ce știau a săruta prin ședințe, cu vorba și cugetul, părțile rușinoase ale câte unui Portret de Partid și de Stat, apoi piețele mierii, cu zdruncinătură puțină, fără trafic, lanțurile șeherezadice ale magazinelor sustrase circuitului public
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zice lighioana la dipționar... Nici nu se merită să-ți mai spurci vastul pe ei. Nu-i culegi... Dar dacă, să zicem, e sezon de gândăcei... I-ai geandit pe toți... Ai pus și specia pe ei. Iar seara, îți pică și cana aia vișinie la plată... În clipa aia te simți de parcă ai fi deja cu băutura în dobitoc!! - Vrei să zici că te simțeai gata machit, doar c-o geandeai pe a vișinie?! Păi, parcă mi se părea mie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
coada jivinei... Dar singura mulțumire era că viitura ce-o provocase târa jumătate din case din sat direct în Bulgaria, că altă împlinire miraculoasă nu mai primea... De abia când la un gălbejit de la cancelaria de Științele Naturale i-a picat fisa și s-a bunghit că petele de pe crupa dihăniei se brodesc la fix cu Ulița Mare... și că girafa pare înfășurată numai în harte despre comori, până a doua seară, toată suflarea, cu cățel, cu purcel, a pus, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Că și eu stau la bloc, de la dispecerat n-au avut repartiții decât cu sudorițele și formatorii... Că și Neta, la o adicălea, domiciliază la bloc. Chit că eu, la paralizate și la nevestele clienților, nu m-arunc să mă pici... Dacă-ți zic adevărul, să se facă așa cine o să mă sifoneze lui Bubu?! Bine, atunci îți zic!... Ori voi, ăștia, din Mozambic, n-ați auzit nici de Neta?... Ochiurile plitelor și aragazelor din gospodăriile pe lângă care treceau se aprindeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i se reverse încet pe sub unghii. 87 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sun și zic: "Tovarășii plutonieri! Până când să-l lăsăm pe jerpelit să momească, cu rimele lui de doi bani, pe fierar-betoniștii?!"... Când te lăudai că ți-a picat prima oară pata pe poezie? Has-Satan își expedia exclamațiile de jubilație turistică, în vreme ce, cu dreapta, hașura ariile străvechi ale mahalalelor Săpunari, Scaune, Cavafi și Pescari. Încurcături de ulicioare brodite pe hărți, ciuruite de timp, întărite de el cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la miliție, toți curcanii e obișnuiți să li se adreseze frumos: așa că nimeni nu te-ascultă... Cardește-i mai bine lui fratele tău, ca să știe cum să te scape. Cum s-a aprins în tine tărâța după poezie!... Clientul, să-l pici. Nu părea prea convins că trebuie să povestească. - Să tot fie paișpe luni... Și Tartorul, încă îndoit, strecură o privire îngrijorată spre ceas. Genel nu știa cum să-l stârnească. Să nu se oprească. 90 DANIEL BĂNULESCU mea benchetuiește..." ...De
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu perimetrul de susținere deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa. Când nu mai pridideau să împingă grămezile de măruntaie lepădate în ele de la viței, puhoaiele Bucureștioarei se răsculau, își săltau singure chepengurile răsturnate deasupra și croite din podețe groase și bulumaci. Și atunci, neîndreptățitele șuvițe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]