5,361 matches
-
cu un lințoliu de argint. Chicotul se transformă într-un țipăt ascuțit. Am înaintat și eram doar la doi pași, când am auzit ușa deschizându-se. - Hei! Cine-i acolo? Vocea mea n-avea nici un timbru. Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă. Ușa se deschise în întuneric și ceva se năpusti spre mine, dar n-am văzut nimic. - Hei! am strigat, după care arătarea făcu un salt în aer și zbură pe lângă mine. M-am învârtit împrejur, lovind aerul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se mișcă ceva în cameră și după ce am făcut vreo patru pași înăuntru am auzit o respirație grea. - Cine ești? am strigat. Simțeam cum îmi pătrunde frica în oase. Habar n-aveam ce-ar fi trebuit să fac. Am un pistol, am strigat inutil. (Pe care nu știi cum să-l folosești, îmi imaginam că spune celălalt hlizindu-se.) Am făcut câțiva pași înapoi și cu mâna liberă am pipăit peretele până când am dat peste comutator. Și în acel moment ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
liberă am pipăit peretele până când am dat peste comutator. Și în acel moment ceva m-a mușcat de palmă. Se auzi un sâsâit, apoi am simțit o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna întinsă, am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-o parte, ochii lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o să mi se facă rău. Întorcându-mă cu spatele la ei, m-am aplecat și am vomitat pe gazon. Sarah începu să plângă. Am vomitat din nou - de data asta cu spasme violente. Mi-am șters gura cu dosul mâinii care ținea pistolul, încercând să-mi recâștig siguranța de sine. - Ai văzut pe cineva în mașina aia? am întrebat din nou, răsuflând la fel de greu. Robby mă fixă dezgustat, apoi reintră în casă. - Ești nebun! strigă el, înainte de a izbucni într-un plâns nervos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva fiicei ei și apoi lui Wendy, care dădu din cap și o duse pe Sarah în casă. Încă respirând foarte greu, mi-am șters gura de scuipat, iar Jayne veni unde stăteam stors de vlagă. Se uită fix la pistol, apoi la mine. - Bret, ce s-a întâmplat? întrebă ea foarte calm. Continua să-și țină brațele încrucișate la piept. - Stăteam în curtea vecinilor, discutând cu băieții, și când m-am uitat spre casa noastră, am văzut pe cineva în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Jayne? Există ceva în casa noastră care n-avea voie să fie acolo. Continuam să gesticulez. Credeam că o să-mi fie rău din nou. - Nu chemi nici o poliție. Jayne zise asta cu un calm de final. Încercă să-mi ia pistolul, dar mi-am tras mâna. - De ce nu vrei să chem poliția? - Pentru că nu vreau să vină aici și să te vadă în halul ăsta și să-i sperie pe copii mai mult decât sunt deja. - Hei, stai așa, am zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vadă în halul ăsta și să-i sperie pe copii mai mult decât sunt deja. - Hei, stai așa, am zis, cu dinții încleștați. Eu sunt speriat, Jayne. Eu sunt speriat, bine? - Nu, ești drogat, Bret. Ești pulbere. Acum dă-mi pistolul. Am prins-o de braț și ea m-a lăsat s-o trag spre casă, unde am deschis ușa de la intrare. Stătea în spatele meu când am arătat spre camera de zi și spre mobila rearanjată. Apoi am arătat spre urmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cineva a fost în casă și a rearanjat mobila și a lăsat astea. Am arătat spre urmele de pași cenușii și am realizat că dădeam aiurea din gură și că eram ud leoarcă de sudoare. - Bret, vreau să-mi dai pistolul. Am coborât privirea. Mâna mea era încleștată pe mânerul pistolului calibru 38. Am inspirat și m-am uitat la palma celeilalte mâini. Mica înțepătură părea să se fi vindecat deja de la sine. Foarte calmă, mi-a luat arma și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a lăsat astea. Am arătat spre urmele de pași cenușii și am realizat că dădeam aiurea din gură și că eram ud leoarcă de sudoare. - Bret, vreau să-mi dai pistolul. Am coborât privirea. Mâna mea era încleștată pe mânerul pistolului calibru 38. Am inspirat și m-am uitat la palma celeilalte mâini. Mica înțepătură părea să se fi vindecat deja de la sine. Foarte calmă, mi-a luat arma și a început din nou să vorbească, cu o tonalitate joasă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
imaginez un scenariu mult mai verosimil decât cel care se derulase cu adevărat. Așa că am înlocuit aproximativ zece minute din film - care începuseră în curtea lui Allen și se sfârșise cu mine în camera fiului meu ținând în mână un pistol în timp ce o mașină din trecut dispărea pe Bedford Street - cu altceva. Poate că mintea mea începuse să devieze ascultând vocile agasante de la cină. Poate că marijuana crease acele manifestări la care pretindeam să fi luat parte. Crezusem ceea ce s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
idiot hlizit? Murmur, aproape inaudibil: - Tot ce trebuie să faci e să dai din cap și să zâmbești vreo zece minute în fața profesorilor și să faci cunoștință cu directorul. Poți asta fără s-o iei razna? Fără să scoți un pistol? Apologetic: - O să încerc. - Nu mai zâmbi ironic. Jayne a discutat cu Marta în legătură cu ora la care urma să ne întoarcem. Jayne părea să nu realizeze cât de în serios luam toate acestea. Am plecat la școală cu Range Rover-ul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puteam decât să mă zgâiesc la păpușa aceea. De afară, ca la comandă, l-am auzit pe Victor lătrând, apoi tăcu. - Terby e viu, tati? (Haide, uită-te la tăietura din palmă. A greșit mâna, Bret. Voia mâna care ținea pistolul, dar te-a ciupit de cealaltă mână.) - De ce? am întrebat, ezitant. Tu crezi că e viu? Îmi tremura vocea. A dus păpușa la ureche, ascultând atentă, după care își întoarse privirea spre mine. - Zice că știe cine ești. Asta m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre piciorul ei. M-a împins la o parte. - Ai dat-o în bară azi noapte, undeva între al treilea litru de sangria și iarba pe care ai fumat-o, ca pe urmă să alergi prin casa asta cu un pistol în mână. O tristețe disperată trecu peste fața ei înainte de a stinge luminile. Ai dat-o în bară cu aerele tale de Jack Torrance. Am mai zăbovit o clipă pe marginea patului, apoi m-am ridicat și am privit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby și n-a vrut ca tu să-i găsești fișierele. Tot așa cum dorise să vezi ce se întâmpla în camera lui Robby duminică noapte. Noaptea în care te-a mușcat, când căutase să te muște de mâna care ținea pistolul. Drăcovenia proteja ceva. Nu vroia să afli tot felul de lucruri. Ceva dorise ca păpușa să fie plantată în casă. N-ai fost decât un simplu mesager. Ar fi trebuit să-l sun pe Kentucky Pete, să aflu de unde avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
seif. Ne-am adăpostit în birou și am încuiat ușa. Am pus-o pe Sarah pe canapea. Amândoi copiii plângeau. Am repetat inutil că totul va fi „bine.“ Ținând sabia de lumină către cifru am deschis seiful și am scos pistolul. Am scanat biroul cu sabia și am localizat celularul. L-am rugat pe Robby să țină sabia de lumină până când am format 911. Robby se uita fix la pistolul meu. Asta l-a făcut să-și închidă strâns ochii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sabia de lumină către cifru am deschis seiful și am scos pistolul. Am scanat biroul cu sabia și am localizat celularul. L-am rugat pe Robby să țină sabia de lumină până când am format 911. Robby se uita fix la pistolul meu. Asta l-a făcut să-și închidă strâns ochii și să-și astupe urechile cu palmele. Arătarea începu să se izbească de ușă. - Iisuse Hristoase, am strigat eu. Loviturile deveneau tot mai frecvente. Ușa se încovoia spre noi. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și în lumina anemică a săbiei pe care o mânuiam puteam să văd spuma care îi dospea la gură. - Împușc-o! Împușc-o! striga Robby. Am îndreptat arma spre arătarea care se apropia de noi. Am apăsat pe trăgaci. Nimic. Pistolul nu era încărcat. (Notă: Jayne scosese toate gloanțele în noaptea în care credea că îmi „imaginasem“ că pătrunsese un intrus în casă.) De-abia dacă vedeam arătarea care se îndrepta spre noi. Scotea niște sunete ca de sugaci. Electricitatea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
semnat hârtiile. Am fost primul care a ieșit din cabinet. În momentul în care am apăsat pe butonul liftului a trebuit să-mi încleștez falca, să nu izbucnesc în plâns. Ca să mă liniștesc mi-am pipăit în mantaua de ploaie pistolul pe care acum îl aveam permanent asupra mea. Pe Fifth Avenue abia dacă am putut ridica brațul să opresc un taxi care să mă ducă înapoi în apartamentul meu de pe Strada 13, locuința în care mă mutasem întâia oară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
originar din Chișinău. Pătrundem apoi într-o sală de arme dispuse în standuri, sub sticlă: lănci, halebarde, armuri și coifuri împodobite cu pene, spade, topoare, arbalete, pumnale cu zimți - tot ce se poate imagina. Și arme de foc - flinte, muschete, pistoale, archebuze. Un arsenal spectaculos, evocând diferite epoci din istoria castelului. Oricât de semeți s-au ținut cei ce l-au locuit, până la urmă, timpul, Marele Adversar, i-a învins pe toți. Ce melancolic să rătăcești prin aceste săli, să privești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de principiu la cele afirmate în acel text de rumeguș goșist. Și cum să nu fi fost diferențe estetice? Ele se vedeau cu ochiul liber, de pildă, pe coperta cărții lui Abdullayev - Sărutul zânei, zână care savura o țeavă de pistol - ori chiar în felul de a se îmbrăca și de a se purta al unora dintre noi. Iar din ceea ce am auzit rostit, impresiile - în general - mi s-au confirmat. În ceea ce privește consensul, n-am crezut niciodată în așa ceva, cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Deci trebuiau salvgardate nu numai învățământul, ci și cercetările savante. În perioada Separației [dintre stat și Biserică, n. trad.], "laicii" aveau vederi destul de largi, iar serviciile speciale ale Republicii recurgeau uneori și la sutane. Călugărul din Tarragon mi-a arătat pistoalele reglementare găsite ascunse într-un ungher al sacristiei. Erau cele ale părintelui Jaussen, ofițer de informații în Primul Război Mondial, care spiona cu Lawrence deplasările armatelor turcești. Jaussen era un epigrafist cunoscător de arabă, care a explorat deșertul Neguev, peninsula
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un trandafir. lazuri = curături. grohotișuri = adunături de bolovani și morene. Braniște = rezervă domnească de pământuri. Seimeni îmbrăcați în roșu, darabani în haine cerchezești verzi, calarași cu bonte și nadragi albaștri și arnăuțime cu straie cusute cu fir și înarmată cu pistoale și iatagane. Fabrica de avioane Din orașul zis Arad Nu ne costă milioane Ci bătând fii lui Arpad. (Ionescu tipograful) Pământ mormânt Pavimentul, monumentum dovezi de viață îmbielșugată, ordonată și civilizată odinioară. harșaua calului jugu-dracului crengi îngemănate bizar în pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că suntem în situația de a ceda în parte, sau de a lepăda întreaga constituție a Statului nostru pentru a o putea salva. Domnii mei, trăim timpuri de primejdie; am scris această declarație dimineață, la biroul meu, având câte un pistol în fiecare mână. Se află în publicistica noastră un mizerabil anonim, Stelian Petrescu, apostat politic care și-a întors spatele sie-însuși. Ce-mi vorbiți domniile-voastre de posteritate? Întru cât sunt dator să fac jertfe pentru această posteritate? Ea a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vadu-Rău S-ație drumurile Să-și primească vămile; Să prindă ciocoi de barbă Să-i puie să pască iarbă. Primăvară maica noastră, Suflă bruma din fereastră Și omătul de pe coastă; Să mă las iarăș la vale Cu durdă și cu pistoale. Frunza-n codru cât se ține Toți voinicii trăiesc bine. Frunza codrul dacă-l lasă Toți voinicii merg acasă Și la para focului Zac de dorul codrului! Foaie verde firul ierbii, M-am suit în dealul Cernii, Unde cântă puiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voi sî ia di pe pământ lucruri. Și lucrurili di pe pământ era greli calului”. Armele strălucitoare pe care le poartă eroul pornit să refacă faptele strămoșilor îl așază, de asemenea, sub semn solar: „Dar ce arme că avea?/ Tot pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte!/ Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!” (CeleiGorj). Metalul apotropaic este secondat de dispunerea arsenalului în cruce, simbolistica solară fiind astfel accentuată. Alături de arme, argintul și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]