4,273 matches
-
pictoriță naivă, să fie sănătoasă, să Învețe bine, avea o bursă În Italia, doi ani; era Încă minoră, Dumnezeu nu trebuia să fie mîniat În vreun fel, Ingrid știa. Vizita ei În Christiania nu i ar fi fost acestuia pe plac; și așa, În așternut, Împreună cu Thomas, Încerca unele plăceri nepotrivite unei femei care seara, Înainte de a se urca În pat, spunea, murmurînd, o rugăciune din care bărbatul distingea, vag, doar unele silabe; doar celui preaiubit și de Antonia Îi era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să vadă Lacul lebedelor. Ar fi renăscut, după o săptămînă, Antonia, ar fi avut grijă Thomas să o ducă acolo la vremea nopților albe, despre care Rusoaica știa doar din poveștile tatălui ei. Mai erau și cucernici În Est! Pe placul Antoniei! CÎți mai rămăseseră. Și chiar dacă și-ar fi dat mîna cu purii din Vest, tot n-ar fi izbutit, fie și laolaltă, să mai salveze lumea. Totul era terminat, Antonia simțea; de aceea se arăta mai neîndurătoare decît Isus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
l-a Întîlnit. Poate că nu băuse destul; de altfel, Îi cam pierise cheful; și ce bine se simțiseră Împreună, cîndva. „Uită-te În jur, Thomas, ministere pline de clovni... nu se pricep decît să facă tumbe... să fie pe placul mai-marilor... mai-marii fac și ei giumbușlucuri, să intre În alte grații, numai scamatori, Thomas, ăștia ne omoară de tot, Înainte să ne omorîm noi! SÎntem pierduți, Thomas! Trăiește cît mai ai vreme!...“ Jesper a izbucnit În plîns. Apoi a vomitat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
spus, acum trebuie să-mi cer scuze de la om la om și să recunosc că am luat cutiuța, să mă comport matur și să fiu sinceră în legătură cu totul. Acum, că mi se ivise ocazia asta, nu-mi era deloc pe plac. Pentru prima oară, Charlie era mut ca un pește. Mai mult decât atât, am observat o expresie ușor timidă, jenată pe fața lui. Dumnezeule, nu-mi venea să cred, Charlie roșise. Se lăsă o tăcere penibilă. Credeam că ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la intențiile dumitale din pricina celor petrecute... — Evident că nu! Așa e cu atât mai meritoriu. — La atac deci! Și ai reținut că suntem de partea dumitale și poți veni la noi acasă de câte ori vrei, indiferent dacă e sau nu pe placul Eugeniei. — Nevastă, dar ea n-a precizat că-i displac vizitele lui don Augusto!... Trebuie s-o câștigi cu forța, prietene, cu forța! Ai s-o cunoști mai bine și-ai să vezi ce hram poartă. E o femeie dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că urma să mori, și încă foarte curând, că de nu... nu m-ai fi îmbrobodit ! Am fost înșelată, am fost înșelată!“ „Și eu am fost înșelat, doamnă. Ce voiai să fi făcut? Să mor, ca să-ți fac dumitale pe plac?“ „Așa ne-nțeleseserăm.“ „O să mor, doamnă, o să mor... chiar mai curând decât aș vrea... Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro!“ Și s-au certat pentru câteva parale în plus sau în minus la chiria pentru pensiune, și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
căsătorit și, pentru a fugi cu soția mea, nu doar a părăsit-o pe-a lui și pe o fetiță a lor mică, dar i-a luat nevestei lui și întreaga avere, considerabilă, după ce dispusese de ea după bunul său plac. Cu alte cuvinte, nu doar și-a abandonat soția, ci a și ruinat-o, jefuindu-i avutul. Și în scrisoarea aceea seacă, scurtă și rece pe care am primit-o se făcea aluzie la situația în care rămăsese biata nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
împotriva morților, Byron, Foscolo și alții, pentru că nu au mers pe drumurile lor. Să cadă disprețul asupră-le! Voi suferi, dar nu vreau să mă lepăd de sufletul meu; nu vreau să-mi fac rău ca să le fac lor pe plac, dar mi-aș face rău, extrem de rău, dacă mi s-ar smulge ceea ce ei numesc poezie, dat fiind că, de mult ce-au prostituat numele poeziei cu ipocrizia, s-a ajuns la o îndoială generalizată. Dar pentru mine, care văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la băltoacele albe de bezea de pe jos. — OK. Expir cu un mic tremurat din umeri și-mi dau spre spate părul umed. O să salvez situația. — O să salvezi situația. Pare extrem de sceptic. — De fapt, cred că asta o să rezolve situația pe placul tuturor. Mă ridic în picioare și încep să arunc plină de elan toate pachetele la gunoi. În primul rând, trebuie să fac puțină curățenie în bucătărie... Te ajut. Nathaniel se ridică în picioare. Trebuie s-o văd și pe-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un dezastru. S-a zis cu momentul de romantism. — Îhm... mersi pentru seara asta extraordinară, spun, sforțându-mă să-mi păstrez seriozitatea. M-am simțit senzațional. — Și eu. Umbra îi face ochii aproape indigo ; mustăcește amuzat. Deci. Îi facem pe plac doamnei Geiger ? Sau o lăsăm frustrată la maxim ? Ridicăm amândoi privirea spre Trish, care încă mai e aplecată cu ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă-n clipă o să-i ofer lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
făcut și c-o să-i dea înapoi marfa din magazie, vreau să știu dacă e drept. Șoferii se uitară unul la altul, ridicară din umeri, nu erau siguri ce era mai bine să răspundă, nici cui i-ar fi pe plac răspunsul, unul chiar își scoase o țigară ca să arate limpede că nu-l interesa subiectul, de îndată își aminti că aici nu se poate fuma, atunci se întoarse cu spatele și se retrase în cabina camionului, departe de evenimente. Olarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
m-am întors ieri acasă de la cimitir, am dat de el pe jumătate ascuns în cușca de sub dud, care a fost a altui câine pe care l-am avut, Constant, era întuneric, doar ochii îi străluceau, Căuta un stăpân pe placul lui, Nu știu dacă eu sunt un stăpân pe placul lui, poate că are deja unul, am tot încercat să aflu, Unde, aici, întrebă Isaura Estudiosa, și, fără să aștepte răspunsul, adăugă, În locul dumneavoastră, nu m-aș mai obosi, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
el pe jumătate ascuns în cușca de sub dud, care a fost a altui câine pe care l-am avut, Constant, era întuneric, doar ochii îi străluceau, Căuta un stăpân pe placul lui, Nu știu dacă eu sunt un stăpân pe placul lui, poate că are deja unul, am tot încercat să aflu, Unde, aici, întrebă Isaura Estudiosa, și, fără să aștepte răspunsul, adăugă, În locul dumneavoastră, nu m-aș mai obosi, câinele ăsta nu e de pe meleagurile astea, a venit de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vestă care-i ajunge până la genunchi, niște pantaloni largi până la glezne, un guler în care ușor ar intra trei gâturi, un papion cât un ventilator, o cămașă delirantă, încălțări ca niște bărci. Toate astea vor putea fi mâzgâlite după bunul plac, căci, fiind vorba de un măscărici sărac, nu-și va pierde nimeni vremea să verifice dacă culorile acestei zămisliri din lut au decența să respecte culorile sub care se prezintă realitatea săracului, chiar când nu face pe măscăriciul. Rău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își dăduse seama că nu erau singuri în cameră. Momentul mângâierilor se insinuase între ei, intrase sub cearșafuri, nu știa să spună explicit ce dorea, dar i-au făcut pe plac. Cipriano Algor deja ieșise din casă. Dormise prost întrebându-se dacă azi va primi răspunsul șefului departamentului de achiziții, și cum va fi, pozitiv sau negativ, reticent, îl va amâna, însă ce i-a alungat complet somnul timp de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
simte ușurat că putuse, fără să intre în zone periculoase și rezervate, să vorbească puțin despre o chestiune care îl preocupă, așa cum se observă cu ușurință. Marçal nu e mai fricos decât restul oamenilor, dar nu-i e deloc pe plac perspectiva de a-și petrece patru ore într-o groapă, într-o tăcere absolută, știind ce are în spate. N-am fost antrenați pentru o situație ca asta, îi spusese unul dintre colegi, să sperăm că specialiștii de care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
buzele-i nevinovate, ea Îi șterpelește din mâini câteva din migdalele prăjite pe care tocmai le cumpărase. Plimbărețul nu se miră, e o credință străveche la Samarkand: când o viitoare mamă Întâlnește pe stradă un străin care-i este pe plac, trebuie să caute să obțină o parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași trăsături nobile și regulate. Omar se oprește din mestecatul migdalelor rămase, privind cum se Îndepărtează necunoscuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ai locul tău În iad, tu, căpetenie a nelegiuiților, tu, uzurpator mârșav”. Cizmarii din Kom și din Kashan au luat obiceiul să scrie „Omar” pe tălpile pe care le confecționează, catârgiii Își botează animalele cu numele lui, fiindu-le pe plac să-l rostească la fiecare ciomăgeală, iar vânătorii, când nu le mai rămâne decât o săgeată, murmură, Înstrunând-o: „Asta e pentru inima lui Omar!” Hasan a evocat aceste obiceiuri În câteva fraze vagi, evitând să intre prea adânc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l anunțe pe maestru că terenul e pregătit și că poate să vină. Hasan se prezintă, deghizat, ca de obicei, În derviș sufist. Hoinărește, inspectează, verifică. Guvernatorul Îl primește pe omul sfânt. Îl Întreabă ce i-ar fi pe plac. Am nevoie de fortăreața aceasta, spune Hasan. Guvernatorul surâde, Își spune că dervișul nu e lipsit de umor. Dar oaspetele său nu zâmbește. — Am venit să iau În stăpânire locul acesta, toți bărbații din garnizoană Îmi sunt credincioși! Finalul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
convoaiele de aprovizionare. Grație lui Howard? Probabil că hotărârea fusese deja luată, dar moartea prietenului meu a grăbit salvarea orașului, mii de cetățeni Înfometați Îi datorează supraviețuirea. Neîndoielnic, intrarea soldaților țarului În orașul asediat nu putea să-i fie pe plac lui Fazel. M-am străduit să-i predic resemnarea: — Populația nu mai e În stare să reziste, singurul dar pe care i-l mai poți face este s-o salvezi de foamete, i-o datorezi cu adevărat după toate suferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
copite, să-și facă discursul mai convingător. Doctorul micuț grăsuț își ștergea ochelarii, ținându-se cu greu de pașii nervoși ai hahalerei. Leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictinus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator. Monstrul tricefal, domnule!, cum l-au propus egiptenii pustiului și ai Nilului. Renașterea, da, renaștererea europeană, europeană, domnule, renașterea noastră europeană a introdus șarpele. Șarpele, spirala timp. Corpus serpentinum... monstrul tricefal capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bucurie! și, Doamne, frumos era pe atunci, căci și părinții, și frații, și surorile îmi erau sănătoși, și casa ni era îndestulată, și copiii și copilele megieșilor erau de‐a pururea în petrecere cu noi, și toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! și eu eram vesel ca vremea cea bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în turburarea sa. și mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
nevastă În altă zi s-a ivit... Copil ingrat Nu-și recunoaște vina, Că nu-și iubește tătuțul: Tata a condus mașina, Mama a condus căruțul. Tânără cosmopolită N-o preocupă etica, Compatrioții îi displac, Străinii însă-i sunt pe plac, Să schimbe genetica... Enigmă biografică Originea lui e secretă, Pe părinți nu îi cunoaște, Deși născut cum se naște E conceput în eprubetă! Gene săltărețe Este știut că într-un an, Gene-apar din vechi trecut, Astfel că noul născut, Seamănă
ION T?RZIMAN by ION T?RZIMAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83940_a_85265]
-
mai puín adevărat că marele teatrolog, după 1970, a susțínut, cu curaj, montări riscante, acuzate de „dinozauri” și activiști (Lear, Revizorul), a urmărit, infatigabil, pe harta țării, spectacolele tinerilor regizori, a organizat festivaluri și colocvii care nu erau deloc pe placul politrucilor (multe desființate ulterior, pentru că nu respectau „linia partidului”). Era un om cumpătat, sobru, rîdea cînd era cazul, dar știa să „păstreze distanța”; nu l-am văzut niciodată „cu chef” ( În lumea festivalurilor constituia o excepție, firește!); reprezenta cu succes
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]