3,799 matches
-
inima gata să iasă din chept... ― Și bine ai zice, frate. Că și eu văd că am În față pe unul care tare seamănă cercetașului Toader. Toader Toaibă, cel lângă care am Înfruntat urgia... Acolo, departe, În necuprinsul rusesc... Da’ poftiți În hanul nostru, care vă așteaptă cu ușile deschise... Spunând acestea, l-a luat de braț pe tata Toader și au pornit spre casă, urmați de ceilalți... De priveai la cei doi bătrâni, nu-ți puteai da seama câtă trăire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au pornit spre casă, urmați de ceilalți... De priveai la cei doi bătrâni, nu-ți puteai da seama câtă trăire dramatică din vremea războiului purtau pe umeri... În pragul casei, Petrică s-a oprit și, cu gest cavaleresc, i-a poftit zâmbind: ― Intrați, vă rog. Sunteți așteptați de plutonul de execuție!... Când au făcut primul pas peste prag, au fost Întâmpinați cu voie bună de cei veniți cu o clipă mai devreme... ― Ia să stăm strâmb și să judecăm drept. Să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
tăbârcind o oală cât o lume plină cu vin. În același timp, și soția lui Petrică a adus câteva străchini Învârfonate cu plăcinte poale-n brâu... ― Să vedeți cât de frumos va curge povestea după ce veți gusta din aceste bunătăți. Poftiți de luați - i-a Îndemnat nevasta lui Petrică. Nenea Mitru a umplut ulcelele de parcă ar fi fost paharnic de când lumea. Când totul a fost gata, Petrică a ridicat ulcica: ― Apoi, boieri dumneavoastră, faceți-ne cinstea de a gusta din acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Abia a deschis ușa camerei de gardă și pașii profesorului s-au auzit În capătul culoarului. Gruia și-a lăsat mapa și i-a ieșit În Întâmpinare. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Te văd preocupat. Ce s-a Întâmplat? Poftește În cabinet, ca să putem vorbi În liniște. După ce au luat loc, profesorul l-a Întrebat: ― Ce fac cei de acasă? În mod deosebit, Tudorel. ― Sunt bine cu toții. După ce și-a făcut de lucru cu niște foi de observație, profesorul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
serioase. ― Nu admitem să minimalizați activitatea noastră profesională. Dacă aveți ceva să ne comunicați, așteptăm, dar nu acceptăm un asemenea comportament. E bine să aveți măcar puțin respect față de galoanele pe care le purtați pe umeri.- a răspuns directorul. ― Te poftesc să nu te legi de stelele de pe umerii mei. Întâi vreau să aflu de la profesorul Hliboceanu cui era destinat acel inel? ― Întrebarea nu este suficient de clară. Este doar insinuantă - a răspuns profesorul. ― Pe mine să nu mă iei cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
știu... „La cine să apelez? Toți se uită la mine ca la un ciumat!... Am să merg la doctorul Gruia. El n-o să mă refuze, fiindcă știe că”... Drept urmare, a bătut În ușa camerei de gardă, unde se retrăsese Gruia. ― Poftește! - a răspuns acesta. „Dacă ai dormit bine astă noapte, atunci acum vine cineva să-ți strice ziua, amice” - l-a atenționat gândul de veghe. „Adică?” - a Întrebat Gruia, așteptând ca cel care a bătut la ușă să intre... „Se vede
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbit cu ton de șagă doctorul Vatră, cel care de obicei nu glumea. ― Să mergem! - a rostit Gruia, dându-i Întâietate. Când au ajuns la cabinetul profesorului, s au oprit. La bătaia În ușă, profesorul a răspuns, ca de obicei: ― Poftiți, vă rog! Au intrat. Înainte ca doctorul Vatră să salute, profesorul l-a Întâmpinat: ― Nu știu dacă nu cumva v-am perturbat activitatea, dar aveam mare nevoie de dumneavoastră. ― Vă ascult, domnule profesor. ― Voi trece direct la subiect și voi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică. După ce s-au consumat momentele de bucurie ale revederii, musafirii au invadat „sufrageria hanului”, cum le-a prezentat-o soția lui Petrică. Îndată ce au creat condițiile necesare lui Tudorel, pentru a dormi În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-și vadă de treburi. Nici n-au trecut două ceasuri și, dintr-un camion cu prelată, a coborât colonelul. „Să trăiți, domnule profesor. Am adus cinci răniți... Dispuneți de câteva minute, pentru a vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și să iei măsurile ce se impun”. M-am executat fără Întârziere. Am constatat că patru din răniții sosiți prezentau răni diverse lipsite de gravitate. Le putea rezolva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
luat inima În dinți și m-am dus la spital. Când am aflat că este În clinică și că pot să merg la el, am simțit că Îmi crește inima. Nu știam cum arată. Am bătut la ușa cabinetului lui. „Poftește te rog” - a răsunat din interior un glas blajin. Doamne, ce noroc - s-a bucurat Despina. ―Am intrat și am salutat respectuos. Profesorul nu m a Întrebat ce doresc, ci m-a invitat să iau loc. Și nu oriunde, ci
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de mâncărică aleasă, numai nu se dăde’ plecat. ― Și? ― Ce s-o gândit gazda? Și-o chemat copchiii și le-o zâs: „Ia pupați voi mâna nașului că el vre’ sî pleci!” Nu cred că trebuie să așteptăm să ne poftească gazda să pupăm mâna „nașului”... - a sfârșit vorba tata Toader În râsul mesenilor... După ce au mâncat gogoși pe săturate și au Întrebat de sănătate cele ulcele cu vin, musafirii s-au ridicat. Nicu a privit spre nenea Mitru... Acesta a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frumos spoită plină cu apă caldă. Pe braț purta un șervet nou-nouț... Țăranii și-au scos pălăriile și-au suflecat mânecile cămășii și s-au spălat cum se cuvine... Când au fost gata, piranda le-a deschis ușa unei camere, poftindu-i: ― Amu sî cadi sî staț’ la masî, cî s-o făcut di nămiaza mari... Musafirii au intrat... În fața lor au descoperit o Încăpere unde se părea că s-a pregătit un ospăț regal! Piranda, care conducea tot ceremonialul, i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și nu avem alta de făcut decât să-l lichidăm - a concluzionat tata Toader râzând. Între timp, au ajuns În fața jupânesei, care i a Întâmpinat cu vorbe calde: ― Când e să te bucuri cu adevărat, n-ai decât să-ți poftești prietenii... Bine ați venit, dragii noștri. Intrați și așezați-vă după rânduiala știută. Au dat năvală, fiecare ocupându-și locul cunoscut. În acea clipă, Petrică a ridicat o mână, făcându-i atenți pe comeseni, ca În cercetășie: ― N-am apucat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
musafir pe tatăl lui Nicu. Și unde mai pui că va avea misiunea cea mai grea. Cea de a ne ține treji până târziu. Se cade să-l așezăm În capul mesei. Spunând acestea, a așezat un scaun În locul potrivit, poftindu-l pe bătrân să se așeze... Când totul a fost după dorința gazdelor, soția lui Petrică s-a retras, nu Înainte de a-i face atenți pe musafiri: ― Ascuțiți-vă dinții și anunțați stomacul că vin zile grele! În câteva clipe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică a ridicat privirea, cătând insistent la Nicu. ― Rămâi sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat, folosind aceeași „monedă”. Abia ajuns În cabinet, l-a prins din urmă o bătaie În ușă. ― Poftește, te rog - a fost răspunsul profesorului rămas În așteptare. I se părea că ușa se lasă greu deschisă. În cele din urmă, a apărut chipul Despinei. Inima profesorului a Început să bată mai repede. Tare Îi era dragă Despina, În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Oscila Între da și nu... „Cred că e mai bine să aștept o vreme, să văd dacă va avea vreo urmare presupusa supraveghere relatată de Petrică”. Bătaia din ușă l-a scos din șirul gândurilor. „E Gruia” - a gândit profesorul. ― Poftește! Ușa s-a deschis cu „aer obraznic”, ne semănând cu felul de a o deschide cei cunoscuți... „Cine o fi?” - s-a Întrebat profesorul, așteptând să se arate cel care aproape a dat ușa de perete... ― Bună ziua, profesore - l-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mi-a spus că am fost supravegheați. Cercetașul rămâne cercetaș”. ― Au fost Întâlniri de familie și cu prietenii. ― Mai exact? În acea clipă s-a auzit bătaie În ușă. „Sper să fie Gruia. Poate mă scoate din discuția asta nepotrivită ”. ― Poftește, te rog. În cadrul ușii a apărut Gruia. ― Bună seara. M-am prezentat pentru contravizită, domnule profesor - a reușit să mascheze Gruia surpriza. Deși nu-l cunoștea pe individ, și-a dat seama că este securist, după felul cum ședea În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit - au salutat cei doi. ― Bine ați venit. Luați loc. Colo pe fotolii. Scaunul este rezervat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
hai să-l lăsăm pe Nicu să se ducă acasă. Un bob zăbavă - i-a rugat Nicu și a ieșit pe hol. Nenea Mitru ședea pe un scaun, nu departe de cabinetul lui. I-a făcut semn să se apropie: ― Poftiți, domnule profesor. ― Te rog să aduci o birjă, ca să ne ducă acasă. ― Numaidecât. ― Ce ai mai pus la cale? - l-a Întrebat Petrică. ― O să vedeți. Să ne pregătim de plecare - a răspuns Nicu râzând. Nu după multă vreme, nenea Mitru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frumoși... „Uite că trebuie să fac și lucruri mai mici. Și asta de hatârul unor oameni simpli, dar cu mare suflet. Își iubesc cimotia peste măsură” - gândea profesorul. Abia a ajuns În cabinet și s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftește. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia de cum a trecut pragul. ― Bine ai venit. Spune-mi Întâi dacă ai trecut pe acasă. ― Da, domnule profesor. Am fost aseară. Tata Toader m-a Întrebat: „Da’ așa stai tu la șpital? Cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
are Încă nevoie de pregătire... Se apropia ora de vizitare a pacienților. Deși a primit Învoire să nu participe la activitatea din clinică până nu va trece de hopul cel mare, a ieșit totuși și a bătut la ușa profesorului. ― Poftește. Când a deschis ușa, profesorul a rămas surprins. ― Ia te uită, lume nouă. Bine ai venit, Gruia. Cum te simți și ce mai ai de făcut În vederea Întâlnirii cu „uraganul ridicat de semilună”? ― Dacă mai durează mult așteptarea, voi pica
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au ajuns la poarta parcului, el a condus-o pe Maria la scara unei trăsuri cu un cal sur rotat și cu un birjar frumos Înfipt pe capra trăsurii. ― Ești liber, jupâne? ― Liber ca pasărea cerului, domnule și stimată doamnă. Poftiți de urcați și aștept cu nerăbdare porunca unde să vă călătoresc. Au urcat și, după ce s-au așezat bine Între pernele trăsurii, Gruia a vorbit: ― Să mergem până spre casa lui Sadoveanu și apoi În capătul de sus al Sărăriei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Nu-și dădea seama. Un „ceva” inefabil l-a Împins spre această presupunere. Prea a avut o infinitezimală reacție aprobatoare când secretarul de partid i-a „criticat”... În timp ce se lupta cu aceste gânduri, cineva a bătut În ușa cămăruței lui. ― Poftește - a răspuns Gruia, curios. Ușa s-a deschis și În prag s-a oprit sora șefă. ― Bună ziua, domnule doctor. Vă invită domnul profesor la dumnealui. „Cerule, lasă-mi aerul să pot respira!” - a fost primul gând... ― Mulțumesc, doamnă. Cu o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cu tremur de mână, a bătut În ușă, Întrebându se: „Ce mă așteaptă dincolo de această barieră?... Oare din ochii profesorului, pe care Îi cunosc atât de bine, voi putea descifra răspunsul În prima clipă?” - se Întreba Gruia, când a auzit: ― Poftește, te rog. Când În sfârșit a pășit peste prag, profesorul tocmai căuta ceva Într-un sertar al biroului. Ochii erau ațintiți asupra a ceea ce făcea. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia, cu tremur În glas. Ca un făcut, Însă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spuse în final - nu e o plăcere prea mare să fii sclav, deși situația prezintă și unele avantaje - securitate materială, calificare gratuită. Dar cuvintele dure ale lui Oorag sunt o dovadă că slavii tineri ar fi liberi să facă ce poftesc, iar asta ar constitui un motiv de discordie, dacă nu chiar un factor revoluționar pentru comunitate. Din nefericire, e adevărat că oamenii de rase diferite pot învăța treptat să trăiască împreună. Ieși, mulțumit că făcuse tot ce-i stătuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]