4,456 matches
-
era extrem de lucrativă și, prin urmare, foarte concurențială. Cei mai mulți emigranți erau din Galiția (din estul Poloniei și din vestul Ucrainei de astăzi). Din 1907 până în 1912 emigraseră 350.000 de oameni din Galiția, după cum reiese dintr-o interpelare a reprezentaților polonezi ai Consiliului Imperial adresată diverselor minstere ale Cisleithaniei în 12 martie 1912. În comparație cu Germania și cu statele vest-europene, jumătatea austriacă a Dublei Monarhii era înapoiată, însă, chiar și așa, era în mod clar cu mult mai dezvoltată decât jumătatea maghiară
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
alegerile din 1992. Calitatea de lider provizoriu a statului a fost recunoscută și de Consiliul Frontului Salvării Naționale care s-a constituit ulterior din membrii FSN si a partidelor noi create. Un document descoperit în arhiva Ministerului de Afaceri Externe polonez confirmă că, la 23 decembrie 1989, Ion Iliescu și Silviu Brucan au rugat Moscova- prin intermediul ambasadei- să trimită un ajutor militar „pentru că singuri nu se pot descurca”, potrivit formulării din document. Răspunsul URSS a fost că „sunt gata să trimită
Ion Iliescu () [Corola-website/Science/296687_a_298016]
-
estul Tisei. Cronicarul Anonymus al regelui Béla al III-lea prezintă ducatele din acest teritoriu în ordinea în care sunt atacate de către unguri: cel al lui Salanus („țara care se află intre Tisa și Dunăre (...) pana la hotarul rutenilor și polonezilor”), al lui Menumorut (între Someș și Mureș cu capitala la Biharea), al lui Glad (intre Mureș și Dunăre) și cel al lui Gelou (Gelu) (între Poara Mureșului până la izvoarele Someșului). Oltenia, spre deosebire de Muntenia, nu a făcut parte din Cumania, influența
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
vel postelnicul Ionașcu Prăjescu. Boierii Prăjescu au construit aici curți boierești, atestate documentar într-un act din 1636. În timpul incursiunii poloneze în Moldova din 1686, din timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), curțile boierești de la Stolniceni-Prăjescu au fost arse de polonezi, ca și curțile boierești din alte sate învecinate. Tot atunci, polonezii regelui Sobieski au luat cu ei și dus în Polonia odoarele Mitropoliei Moldovei, moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și pe mitropolitul Dosoftei. Acest eveniment este relatat de
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
atestate documentar într-un act din 1636. În timpul incursiunii poloneze în Moldova din 1686, din timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), curțile boierești de la Stolniceni-Prăjescu au fost arse de polonezi, ca și curțile boierești din alte sate învecinate. Tot atunci, polonezii regelui Sobieski au luat cu ei și dus în Polonia odoarele Mitropoliei Moldovei, moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și pe mitropolitul Dosoftei. Acest eveniment este relatat de cronicarul Ion Neculce în letopisețul său, cu următoarele cuvinte: ""Atuncea au
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
din spatele trupelor combatante”. De fapt ele trebuiau să lichideze, pe cât este posibil, persoane din pătura conducătoare ("Liquidierung der polnischen Führungsschicht") și din intelectualitatea poloneză. „Registrul special de urmărire - Polonia” ("Sondernfahndungsbuch Polen"), elaborat în acest scop, identificase peste 61.000 de polonezi - preoți, oameni politici, oameni de afaceri, militari, oameni de cultură, de știință etc. - care urmau să fie internați sau împușcați. Au fost vizați între alții și activiști ai Partidului Național-Democrat polon, de orientare ultranaționalistă și catolică. La redactarea listei au
Operațiunea Tannenberg () [Corola-website/Science/317210_a_318539]
-
pas preliminar, în august 1939, circa 2.000 de activiști ai organizațiilor minorității polone din Germania, între care cei care au promovat cauza polonă în plebiscitele din 1920 și 1921 în regiunile Varmia și Mazuria și Silezia Superioară, activiștii Uniunii Polonezilor din Germania în frunte cu liderul lor, preotul Bolesław Domański (1872-1939), au fost arestați și executați. A doua parte a acțiunii s-a desfășurat pe teritoriul Poloniei, după începerea invadării ei de către trupele germane la 1 septembrie 1939 și s-
Operațiunea Tannenberg () [Corola-website/Science/317210_a_318539]
-
și publicarea unor lucrări. Se dorea cultivarea istoriei proprie a grupului național,descoperirea trecutului glorios, populat de eroi naționali, chiar dacă uneori istoricii au falsificat probe și documente pentru a dovevi evenimentele și a-și justifică naționalitatea și emiterea de pretenții. Polonezii din Galiția erau de asemenea un alt grup de luat în considerare. Cracovia din 1808 era declarat un oraș liber până în 1846. Marii proprietari polonezi dețineau terenuri întinse în timp ce țărănimea ruteană era lipsită de pământ. Chiar izbucnise un conflict social
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
de asemenea un alt grup de luat în considerare. Cracovia din 1808 era declarat un oraș liber până în 1846. Marii proprietari polonezi dețineau terenuri întinse în timp ce țărănimea ruteană era lipsită de pământ. Chiar izbucnise un conflict social și religios dintre polonezi și ruteni. În 1846 s-a declanșat o răscoala țărănească, violență, antipoloneza și antisemită (fiind multe comunități evreiești în zona). Mulți polonezi au lăsat sub administrare pământuri în timp ce aveau alte ocupații. Armata austriacă a intervenit militar și a ocupat Cracovia
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
dețineau terenuri întinse în timp ce țărănimea ruteană era lipsită de pământ. Chiar izbucnise un conflict social și religios dintre polonezi și ruteni. În 1846 s-a declanșat o răscoala țărănească, violență, antipoloneza și antisemită (fiind multe comunități evreiești în zona). Mulți polonezi au lăsat sub administrare pământuri în timp ce aveau alte ocupații. Armata austriacă a intervenit militar și a ocupat Cracovia. Alte grupuri naționale precum slovacii, românii sau sârbii abia dacă erau recunoscute. Între timp, un alt grup inceaeca să-și evidențieze identitatea
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
-l pe sultan să fugă din palatul imperial. Mai multe tratate turco-polone au prevăzut ca părțile semnatare să oprească raidurile de jaf făcute de supușii lor, dar practic nu s-a reușit luarea unor măsuri eficiente împotriva cazacilor și tătarilor. Polonezii au reușit la un moment dat să-i forțeze pe cazaci să-și ardă vasele cu care se făcea piraterie, dar asta nu i-a împiedicat pe cazaci să și le reconstruiască. În același timp, Imperiul Habsburgic i-a angajat
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
pe cazaci în anticatolici hotărâți, atitudine care în acele timpuri echivala cu a fi antipolonez. Aroganța șleahtei și nesupunerea cazacilor au dus la izbucnirea la începutul secolului al XVII-lea a mai multor revolte căzăcești împotriva Uniunii statale polono-lituaniene. Refuzul polonezilor de a accepta cererea cazacilor pentru extinderea „registrului cazacilor” a fost scânteia care a aprins rebeliunea cu cel mai mare succes: Răscoala lui Hmelnițki (1648). Răscoala s-a adăugat la seria de evenimente catastrofice din istoria statului polono-lituanian cunoscută sub
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
de la Hadiaci, care punea iar pe tapet inițiativa creării unei uniuni a trei națiuni (poloneză, lituaniană și ruteană). Tratatul a fost ratificat de Seimul polonez, a fost respins de Rada cazacilor. Cazacii de rând au considerat că o alianță cu polonezii catolici era de neacceptat. Cazacii furioși au ucis pe o serie de polcovnici (colonei) favorabili tratatului, iar Nihovski a scăpat cu greu cu viață. După moartea lui Hmelnițki, zaporojenii au continuat să aibă o conducere separată de Hetmanatul căzăcesc, ai
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
și Polonia, inclusiv cazacilor ruși ai lui Emelian Pugaciov, ceea ce a înfuriat-o puternic pe împărăteasa Ecaterina cea Mare. Datorită atitudinii binevoitoare a zaporojenilor față de șerbii fugari, în 1775, numărul iobagilor care fugiseră din hetmanant și teritoriile ucrainene controlate de polonezi și se refugiaseră în Zaporojia crescuse la aproximativ 100.000 de oameni. După semnarea Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, prin care Rusia anexa Hanatul Crimeii, nevoia pentru o apărare a frontierei de sud de către zaporojeni a dispărut. A început colonizarea „Noii Rusii
Cazaci zaporojeni () [Corola-website/Science/317515_a_318844]
-
cele din urmă în sfera de influență a Țaratului Rusiei. Pentru Polonia, toate aceste evenimente, la care s-au adăugat conflictele interne și războaiele cu Suedia și Rusia au dus la o scădere pronunțată a puterii Poloniei în această perioadă. Polonezii au numit această perioadă „Potopul”. Odată cu crearea Uniunii polono-lituaniene din 1569, un număr crescând de teritorii rutene au trecut sub controlul puternicii „Republici” nobiliare - „Rzecz Pospolita”. În 1569, Uniunea de la Lublin stabilea că Marele Ducat al Lituaniei controla Rutenia, Galiția
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
a obținut două audiențe la rege, dar hotărârile monarhului nu au fost respectate de puternicul magnat Koniecpolski. După ce nu a primit ajutorul așteptat din partea oficialilor polonezi, Hmelnițki a căutat sprijinul prietenilor și subordonaților cazaci. Cum cazacii erau tratat incorect de către polonezi, Hmelnițki a găsit ajutor nu doar în cadrul regimentului său, dar în cadrul întregii armate zaporojene. În toamna anului 1647, Hmelnițki a călătorit de la un regiment la altul, consultându-se cu diferiți lideri cazaci din toată Ucraina. Autoritățile poloneze au început să
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
mai aștepte ajutorul oferit de principele Jeremi Wiśniowiecki. Hmelnițki s-a grăbit să iasă în întâmpinarea inamicului. Cazacii au câștigat o mare victorie la Jovti Vodi (Apele Galbene). În această bătălie, o bună parte a cazacilor înregistrați aflați în slujba polonezilor au trecut de partea răsculaților. Această victorie a fost urmată de cea de la Korsun, în timpul căreia mai mulți lideri militari polonezi, printre care Potocki și Kalinowski au fost luați prizonieri de către tătari. Situația a devenit dramatică pentru Rzeczpospolita: forțele sale
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
dintre care mulți erau evrei. Aristocrații au continuat să trăiască departe de moșiile lor, cheltuind banii cuveniți din arendă, lăsând în schimb ca arendașii și colectorii de biruri să devină ținta nemulțumirii și urii țărănimii exploatate. Hmelnițki a declarat că polonezii i-au vândut pe țărani ca sclavi „în mânile blestemaților de evrei”. Cazacii și țăranii răsculați au masacrat un mare număr de orășeni, șleahtici și evrei polonezi și lituanieni în perioada 1648 - 1649. Un martor ocular, Nathan ben Moses Hannover
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
dar Polonia a recunoscut prin tratatul de le Wehlau din 1657 independena Ducatului Prusiei. După semnarea Tratatului de la Hadiaci de pe 16 septembrie 1658, Coroana poloneză i-a ridicat pe cazaci și pe ruteni pe o poziție egală cu cea a polonezilor și a lituanienilor, într-o încercare de transformare „Uniunea celor două națiuni” în „Uniunea celor trei națiuni” (în limba poloneză: "Rzeczpospolita Trojga Narodów"). Tratatul a avut sprijinul liderilor cazaci, dar el nu a fost niciodată pus în aplicare, iar Rusia
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
ca stat.Dacă în momentul semnării înțelegerii, Rusia se obliga să retrocedeze estul Ucrainei după douăzeci de ani, împărțirea a devenit permanentă prin Tratatul de pace eternă din 1686. „Potopul” a pus capăt toleranței religioase poloneze, dat fiind faptul că polonezii catolici se confruntaseră în special cu invadatorii ne-catolici. Creșterea intoleranței a dus la expulzarea protestanților în 1658. Henryk Sienkiewicz a scris romanul „Potopul”, plasat în perioada invaziei suedeze. James Michener a scris romanul „Polonia”', care descria evenimentele din timpul
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
soldați făceau parte din armatele private ale magnaților Korecki, Zasławski, Kazanowski, Kalinowski și Potocki. Armata poloneză a intrat în Moldova în septembrie. Domnitorul moldovean Gaspar Graziani, care era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii din Iași, a luat prizonieri pe trimișii sultanului Osman al II-lea și s-a alăturat polonezilor. Numeroși boieri moldoveni au dezertat pentru a-și apăra propriile moșii împotriva jafurilor soldaților polonezi, iar
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
Gaspar Graziani, care era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii din Iași, a luat prizonieri pe trimișii sultanului Osman al II-lea și s-a alăturat polonezilor. Numeroși boieri moldoveni au dezertat pentru a-și apăra propriile moșii împotriva jafurilor soldaților polonezi, iar alții au hotărât să aștepte sfârșitul luptelor pentru a se alătura taberei învingătoare. Ca urmare, doar aproximativ 600 - 1000 de moldoveni s-au alăturat
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
Numeroși boieri moldoveni au dezertat pentru a-și apăra propriile moșii împotriva jafurilor soldaților polonezi, iar alții au hotărât să aștepte sfârșitul luptelor pentru a se alătura taberei învingătoare. Ca urmare, doar aproximativ 600 - 1000 de moldoveni s-au alăturat polonezilor. Żółkiewski a dat ordin ca trupele sale să construiască o tabără fortificată la Țuțora. Pe 10 septembrie, lângă Țuțora, aramata polono-lituaniană a ajuns față în față cu forțele otomano-tătare, sprijinite de contingente valahe, aflate sub comanda lui Iskender Pașa, beilerbeiul
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
în față cu forțele otomano-tătare, sprijinite de contingente valahe, aflate sub comanda lui Iskender Pașa, beilerbeiul de Oceac. Această forță fusese trimisă de sultan în ajutorul lui Gabriel Bethlen, în lupta lui cu habsburgii. Forțele tătare i-a surprins pe polonezi, reușind să ia numeroși prizonieri. În prima zi de luptă, (18 septembrie), cei mai mulți dintre moldoveni au decis să treacă de partea turcilor și au atacat flancul polonez. Mercenarii, trupele private și magnații s-au dovedit total lipsiți de disciplină. Stanisław
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
prima zi de luptă, (18 septembrie), cei mai mulți dintre moldoveni au decis să treacă de partea turcilor și au atacat flancul polonez. Mercenarii, trupele private și magnații s-au dovedit total lipsiți de disciplină. Stanisław Koniecpolski era comandantul flancului drept al polonezilor. Pe 19 septembrie a devenit clar că forțele poloneze nu mai au șanse să câștige lupta, deși mai erau capabile să se apere pentru ceva vreme. Pe 29 septembrie, forțele polono-lituaniene au reușit să spargă încercuirea turcilor folosinduse căruțele căzăcești
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]