5,260 matches
-
pămîntului. 4. Căci după șapte zile, voi face să ploaie pe pămînt patruzeci de zile și patruzeci de nopți, și voi șterge astfel de pe fața pămîntului toate făpturile pe care le-am făcut." 5. Noe a făcut tot ce-i poruncise Domnul. 6. Noe era de șase sute de ani, cînd a venit potopul pe pămînt. 7. Și Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu nevastă-sa și cu nevestele fiilor săi, din pricina apelor potopului. 8. Din dobitoacele curate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
apelor potopului. 8. Din dobitoacele curate și din dobitoacele necurate, din păsări și din tot ce se tîrăște pe pămînt, 9. au intrat în corabie la Noe, două cîte două, cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască, așa cum poruncise Dumnezeu lui Noe. 10. După cele șapte zile, au venit apele potopului pe pămînt. 11. În anul al șasesutelea al vieții lui Noe, în luna a doua, în ziua a șaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ce are aripi. 15. Au intrat în corabie la Noe, două cîte două din orice făptură care are suflare de viață. 16. Cele care au intrat, erau cîte o parte bărbătească și cîte o parte femeiască, din orice făptură, după cum poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis ușa după el. 17. Potopul a fost patruzeci de zile pe pămînt. Apele au crescut și au ridicat corabia, și ea s-a înălțat deasupra pămîntului. 18. Apele au ajuns mari și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
zis: "Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?... 18. Căci Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic, și în el vor fi binecuvîntate toate neamurile pămîntului. 19. Căci Eu îl cunosc și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcînd ce este drept și bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească față de Avraam ce i-a făgăduit"... 20. Și Domnul a zis: "Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
la vremea hotărîtă, despre care-i vorbise Dumnezeu. 3. Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac. 4. Avraam a tăiat împrejur pe fiul său Isaac, la vîrsta de opt zile, cum îi poruncise Dumnezeu. 5. Avraam era în vîrstă de o sută de ani, la nașterea fiului său Isaac. 6. Și Sara a zis: "Dumnezeu m-a făcut de rîs: oricine va auzi, va rîde de mine." 7. Și a adăugat: Cine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7. "Adu-mi vînat, și fă-mi o mîncare ca să mănînc; și te voi binecuvînta înaintea Domnului, înainte de moartea mea." 8. Acum, fiule, ascultă sfatul meu, și fă ce îți poruncesc. 9. Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mîncare gustoasă cum îi place; 10. tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănînce, ca să te binecuvinteze înainte de moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15. treizeci de cămile alăptătoare cu mînjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși, le-a dat robilor săi, turmă cu turmă deosebit, și a 16. poruncit robilor săi: "Treceți înaintea mea, și lăsați o depărtare între fiecare turmă." 17. A dat celui dintîi porunca următoare: Cînd te va întîlni fratele meu Esau, și te va întreba: "Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
24. Iosif a plecat la o parte de la ei ca să plîngă. În urmă s-a întors, și le-a vorbit; apoi a luat dintre ei pe Simeon, și a pus să-l lege cu lanțuri în fața lor. 25. Iosif a poruncit să li se umple sacii cu grîu, să pună argintul fiecăruia în sacul lui, și să li se dea merinde pentru drum. Și așa s-a făcut. 26. Ei și-au încărcat grîul pe măgari, și au plecat. 27. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
16. Cum a văzut Iosif pe Beniamin cu ei, a zis economului său: "Bagă pe oamenii aceștia în casă, taie vite și gătește; căci oamenii aceștia au să mănînce cu mine la amiază." 17. Omul acela a făcut ce-i poruncise Iosif, și a dus pe oamenii aceia în casa lui Iosif. 18. Ei s-au temut cînd au văzut că-i bagă în casa lui Iosif, și au zis: Ne bagă înăuntru din pricina argintului pus în sacii noștri data trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
cît vor putea să ducă, și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2. Să pui și paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai tînăr, împreună cu argintul cuvenit pentru prețul grîului lui." Economul a făcut cum îi poruncise Iosif. 3. Dimineața cum s-a crăpat de ziuă, au dat drumul oamenilor acestora împreună cu măgarii lor. 4. Dar abia ieșiseră din cetate, și nu se depărtaseră deloc de ea, cînd Iosif a zis economului său: "Scoală-te, aleargă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pe Faraon, și a plecat dinaintea lui Faraon. 11. Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi, și le-a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses, cum poruncise Faraon. 12. Iosif a hrănit cu pîine pe tatăl său, pe frații săi, și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor. 13. Nu mai era pîine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului și țara Canaanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
dat porunci fiilor săi, și-a tras picioarele în pat, și-a dat duhul, și a fost adăugat la poporul său. $50 1. Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, l-a plîns, și l-a sărutat. 2. A poruncit doctorilor, care erau în slujba lui, să îmbălsămeze pe tatăl său; și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3. Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și Egiptenii l-au plîns șaptezeci de zile. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
astăzi, pe cognitiviști de decizioniști. Și dacă raționalismul-cognitivismul navighează astăzi - și nu doar astăzi - pe apele cele mai agitate, pentru un creștin se naște vechea întrebare: Dumnezeu vrea binele, pentru că binele este bine în sine; sau: este bine ceea ce Dumnezeu poruncește? Prima poziție este aceea a raționaliștilor, a doua este aceea a voluntariștilor, adică a decizioniștilor. Cu alte cuvinte: creștinul cunoaște binele și răul din Evanghelie ori cu ajutorul rațiunii? Și prin intermediul cărei rațiuni? A cui rațiune? Dar, oare, nu este adevărat
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
are filosofia sa, filosofia scolastică. Astfel încât, continuă papa Pius al X-lea, «primul lucru [...] cu privire la studii, vrem și decidem cu fermitate ca la baza disciplinelor sacre să stea filosofia scolastică [...]. Cel mai urgent este ca filosofia scolastică pe care noi poruncim să fie urmată, trebuie să fie înțeleasă ca fiind cea a sfântului Toma de Aquino [...]. Îndemnăm apoi pe cei care predau să fie convinși că separarea de Aquinat, mai ales în aspectele metafizice, nu va fi lipsită de daune grave
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
tot astfel ar fi putut stabili alte legi care, dacă ar fi fost promulgate, ar fi fost drepte, întrucât nici o lege nu e ca atare decât în măsura în care este stabilită de voința acceptată a lui Dumnezeu». Pe scurt, este bine ceea ce poruncește Dumnezeu. Adaugă Scotus, tot în Ordinatio: «Multe lucruri interzise ca fiind ilicite ar putea deveni licite dacă legislatorul le-ar porunci sau cel puțin le-ar permite, de exemplu: furtul, uciderea, adulterul și altele asemănătoare, care nu implică un rău
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nu e ca atare decât în măsura în care este stabilită de voința acceptată a lui Dumnezeu». Pe scurt, este bine ceea ce poruncește Dumnezeu. Adaugă Scotus, tot în Ordinatio: «Multe lucruri interzise ca fiind ilicite ar putea deveni licite dacă legislatorul le-ar porunci sau cel puțin le-ar permite, de exemplu: furtul, uciderea, adulterul și altele asemănătoare, care nu implică un rău inconciliabil cu scopul ultim, tot astfel cum aportul lor nu include un bine care să conducă în mod necesar la scopul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
însă, pe de altă parte, nu este rodul unei prezumții fatale să gândim omul ca stăpân absolut al unui sens absolut și constructor-stăpân al binelui absolut? Până la urmă Dumnezeu vrea binele pentru că binele este bine sau este bine ceea ce Dumnezeu poruncește? Cine are o cunoaștere mai bună a omului și a naturii sale, Dumnezeu sau omul? Ura este tot atât de naturală ca iubirea. Domnul nostru poruncește iubirea. Cât este de naturală întoarcerea celuilalt obraz? Cât este de naturală sărutarea leprosului? Mesajul lui
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
binelui absolut? Până la urmă Dumnezeu vrea binele pentru că binele este bine sau este bine ceea ce Dumnezeu poruncește? Cine are o cunoaștere mai bună a omului și a naturii sale, Dumnezeu sau omul? Ura este tot atât de naturală ca iubirea. Domnul nostru poruncește iubirea. Cât este de naturală întoarcerea celuilalt obraz? Cât este de naturală sărutarea leprosului? Mesajul lui Francisc este o teoremă extrasă din gândirea vreunui filosof sau mărturia unuia care a îmbrățișat imperativul evanghelic al iubirii? „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
se aud dinspre apus. Și oamenii roșii trăiesc pe Pământul Negru, la răsărit. Așadar, zeul își arăta mânia. Ochiul lui din cer privea tot atât de rece și rău. Ntombi plecase. Urlau șacalii... Tatrakpo îl chemă la sine pe Mai-Baka și-i porunci să numere arcașii. CAPITOLUL II Aproape de țărmul apusean al Țării Nisipurilor, aerul era încă răcorit de boarea mării. Dar în față, spre răsărit, se întindeau nisipurile uscate în care se putea coace oul, ca în spuză. Soldatul Iahuben se săturase
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Puarem se sui în scaunul său ca să vorbească de acolo soldaților. Nu vorbi mult. Puarem nu vorbea niciodată mult. Spuse numai atît: - Fiul iubit al Zeului Mării, zeul, stăpânul, regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, ne-a poruncit să străbatem deșertul aducând țării sclavi. Zeul și regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, v-a poruncit până acum să mergeți la lumina dăruită de marele Zeu al Soarelui. Țara aceasta e fierbinte. De aceea, căutând sclavi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai atît: - Fiul iubit al Zeului Mării, zeul, stăpânul, regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, ne-a poruncit să străbatem deșertul aducând țării sclavi. Zeul și regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, v-a poruncit până acum să mergeți la lumina dăruită de marele Zeu al Soarelui. Țara aceasta e fierbinte. De aceea, căutând sclavi și aur, zeii nu vor să fiți istoviți, soldați! Faclele vor lumina drumul nostru în fiecare noapte, iar ziua veți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din arme, și acolo va adormi ca leșul unui mort. După socoteala timpului, nu mai era însă mult până în zori. Merseră astfel până când soarele lumină tot deșertul. Razele dimineții înviorară armata, dar curând aerul începu să se înfierbînte. Atunci Puarem porunci oprirea, și așezarea taberei începu numaidecât. Mâncară toți, dar apa li se dădu cu măsură. Și fiecare ar fi vrut mai degrabă să nu mănânce decât să nu bea. Apoi, la adăpostul corturilor groase, se culcară în sfârșit toți, chiar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
simți că-l cuprinde amețeala. Cerul era senin, însă nu albastru ca în Atlantida: părea ușor umbrit sau murdar. Și arșița, chiar la umbra cortului alb și gros, era din ce în ce mai istovitoare. Fără să-și întoarcă fața spre soldat, Puarem îi porunci: - Iahuben, ai să te duci cu robul Auta spre răsărit. Să porniți îndată. Luați trei tauri: doi pentru voi, unul pentru merinde și cort. Tu să-ți iei arc, lance, scut, cât mai multe săgeți. Ia și cuțit de aramă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
doi spre răsărit. I-o spusese și Auta. Drumul lor cotea uneori, dar soldatul învățase să se ia și el după anumite stele, îndeosebi după Steaua Păstorului, și nu scăpa din vedere că se îndreaptă mereu numai spre răsărit, așa cum poruncise Puarem. Deci nu s-au rătăcit. Atunci unde erau oazele cu oameni negri? într-o dimineață, mergând ca de obicei prin nisipuri, Iahuben putu zări nu numai deșertul gol din jur, ci și altceva, departe, în zarea de la miazăzi. Se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la muncă decât păstorii. Aproape de munții pe care i-ai văzut sunt și niște oaze cu oameni tocmai pe gustul Atlantidei. Am bănuit că ți s-a părut ciudat de ce nu ne întîlnim cu alte neamuri. Iată de ce: mi-a poruncit Puarem să le ocolesc. - Și dacă ne întîlneam cu neamurile de păstori, ce se întîmpla? - Nu știu, răspunse Auta. Știu numai că aceste neamuri nu sunt blajine ca păstorii voștri atlanți. Și deșertul, este al lor. Se așezară să mănânce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]