4,565 matches
-
se substituie principiului non datur"246 (p. 233). Când postmodernul afirmă că Eminescu este "nul dintoate punctele de vedere", logica lui atinge performanțe maniheiste demne de Bolșevia. De altfel, "observatorii culturali" la care face trimitere directă autorul, ca partizani ai postmodernismului modern, dovedesc mereu că logica bivalentă le este armă de temut, ca în polemica purtată cu Omul recent al lui H.-R. Patapievici, sancționat drastic fiindcă a trădat postmodernismul de stânga, alunecând spre "dreapta". Și n-a fost decât o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
observatorii culturali" la care face trimitere directă autorul, ca partizani ai postmodernismului modern, dovedesc mereu că logica bivalentă le este armă de temut, ca în polemica purtată cu Omul recent al lui H.-R. Patapievici, sancționat drastic fiindcă a trădat postmodernismul de stânga, alunecând spre "dreapta". Și n-a fost decât o aparență! D-l Negoiță e surprins de "țipetele grotești ale evaluatorilor de serviciu", "observatorii culturali", urmași, sub mască postmodernă, ai scriitorului Mango. Cât îi privește pe dilematici, ei reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dea impresia de îmbogățire, literatura modernă recurge la pornografie"249. D-l Negoiță contextualizează exemplul lui Ștefan Agopian din romanul Fric. Ar fi putut, desigur, să dea numeroase exemple de autori și de autoare, toți scriind sub stindardul încăpător al postmodernismului, bravând în scatologie și pornografie, în aplauzele criticii și sub încununarea de premii mini-Mango. Dar a ales bine, fiindcă Agopian trece drept un fruntaș al postmodernismului optzecist. Or, după canonul d-lui Negoiță este un "modern", nicicum un postmodern. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dea numeroase exemple de autori și de autoare, toți scriind sub stindardul încăpător al postmodernismului, bravând în scatologie și pornografie, în aplauzele criticii și sub încununarea de premii mini-Mango. Dar a ales bine, fiindcă Agopian trece drept un fruntaș al postmodernismului optzecist. Or, după canonul d-lui Negoiță este un "modern", nicicum un postmodern. Să mai luăm în calcul celebra declarare a morții lui Dumnezeu. Or, aceasta a fost supralicitată de postmoderniști, după ce devenise loc geometric al ideologiei comuniste. Și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
părăsit niciodată logica trivalentă a creștinismului, deși credea contrariul. Ar mai fi și piatra de încercare a atitudinii față de național. Modernismul radical comunisto-internaționalist a repudiat națiunea. La fel fac astăzi urmașii postmoderniști "liberali". Dar în viziunea lui Constantin Virgil Negoiță, postmodernismul este recuperator nu numai al sacrului, dar și al originilor, direct legate de național. Cei mai buni intelectuali români veniți în America, amintește autorul, nu-și uită rădăcinile, ci le impun creator. Exemplul lui Mircea Eliade este departe de a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Eliade este departe de a fi singular. Dimpotrivă, postmoderniștii din Țară se leapădă zgomotoși de specificul național, ca Ion Bogdan Lefter și ca mulți alții. Oare și după aceste probe d-l Negoiță va continua să parieze pe conceptul de postmodernism ? Tot ce se poate, fiindcă optează pentru redefinirea conceptului: În concluzie propunem o definiție nouă, conform căreia postmodernismul înseamnă o restaurație a premodernului religios, în condițiile mileniului trei, așa cum rezultă din interesul pentru Cina de Taină, pentru Leonardo da Vinci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ion Bogdan Lefter și ca mulți alții. Oare și după aceste probe d-l Negoiță va continua să parieze pe conceptul de postmodernism ? Tot ce se poate, fiindcă optează pentru redefinirea conceptului: În concluzie propunem o definiție nouă, conform căreia postmodernismul înseamnă o restaurație a premodernului religios, în condițiile mileniului trei, așa cum rezultă din interesul pentru Cina de Taină, pentru Leonardo da Vinci și pentru filmul The Passion făcut de Mel"250. Dar de ce ar trebui redefinit un cuvânt abandonat chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
condițiile mileniului trei, așa cum rezultă din interesul pentru Cina de Taină, pentru Leonardo da Vinci și pentru filmul The Passion făcut de Mel"250. Dar de ce ar trebui redefinit un cuvânt abandonat chiar de vechii lui susținători? Despărțindu-se de postmodernism, Ziauddin Sardar, s-a supus necesității "rectificării denumirilor" și a intuit că veritabila paradigmă de după modernism și postmodernism este transmodernismul. Constantin Virgil Negoiță observă corect că modernismul nu are apetit pentru infinit, dar se-nșală când crede că postmodernismul l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
The Passion făcut de Mel"250. Dar de ce ar trebui redefinit un cuvânt abandonat chiar de vechii lui susținători? Despărțindu-se de postmodernism, Ziauddin Sardar, s-a supus necesității "rectificării denumirilor" și a intuit că veritabila paradigmă de după modernism și postmodernism este transmodernismul. Constantin Virgil Negoiță observă corect că modernismul nu are apetit pentru infinit, dar se-nșală când crede că postmodernismul l-ar avea. "Revelația" postmodernului e tocmai "finitul", concretul, din care izgonește sacrul, nemaisimțind nevoia de Centru-fuzzy, sub pretextul că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-se de postmodernism, Ziauddin Sardar, s-a supus necesității "rectificării denumirilor" și a intuit că veritabila paradigmă de după modernism și postmodernism este transmodernismul. Constantin Virgil Negoiță observă corect că modernismul nu are apetit pentru infinit, dar se-nșală când crede că postmodernismul l-ar avea. "Revelația" postmodernului e tocmai "finitul", concretul, din care izgonește sacrul, nemaisimțind nevoia de Centru-fuzzy, sub pretextul că a abandonat centralitatea de tip totalitar. Aparent, fiindcă el n-a reușit să întrevadă centrul trivalent al sacrului. Când Cantor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lungesc vorba, deși ar fi multe de spus (incitați de inteligența sclipitoare a lui Constantin Virgil Negoiță), ajungem la concluzia inevitabilă că autorul româno-american este un minunat întemeietor al eonului transmodern, având, nu înțeleg de ce, eronata convingere că vorbește despre postmodernism. Poate fiindcă logica fuzzy e în stare să înglobeze și postmodernismul în conceptul vag de transmodernism. XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 1. Cadre generale. Am văzut cum conceptul de transmodernism pare deja disponibil pentru diverse interpretări, dar în esență tinde să semnifice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sclipitoare a lui Constantin Virgil Negoiță), ajungem la concluzia inevitabilă că autorul româno-american este un minunat întemeietor al eonului transmodern, având, nu înțeleg de ce, eronata convingere că vorbește despre postmodernism. Poate fiindcă logica fuzzy e în stare să înglobeze și postmodernismul în conceptul vag de transmodernism. XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 1. Cadre generale. Am văzut cum conceptul de transmodernism pare deja disponibil pentru diverse interpretări, dar în esență tinde să semnifice tot ceea ce depășește diversele isme de la tradiționalism până la postmodernism, tocmai fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
înglobeze și postmodernismul în conceptul vag de transmodernism. XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 1. Cadre generale. Am văzut cum conceptul de transmodernism pare deja disponibil pentru diverse interpretări, dar în esență tinde să semnifice tot ceea ce depășește diversele isme de la tradiționalism până la postmodernism, tocmai fiindcă e capabil să le înglobeze fără a se confunda cu nici unul dintre ele. Încă Paul H. Ray, considerat de unii părintele conceptului, decidea că noutatea noțiunii de Integral Culture vine din sinteza tradiționalismului cu modernitatea, depășindu-le pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dintre ele. Încă Paul H. Ray, considerat de unii părintele conceptului, decidea că noutatea noțiunii de Integral Culture vine din sinteza tradiționalismului cu modernitatea, depășindu-le pe ambele, ca a treia percepție asupra lumii, marcând declinul paradigmei moderniste, în care postmodernismul este partea de crepuscul a acestuia. Într-un studiu (The Rise of Integral Culture), Paul H. Ray considera că deja 24 % dintre adulții din S.U.A. (circa 44 de milioane de oameni) sunt deschiși către o "cultură totală". Problema e în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Paul H. Ray considera că deja 24 % dintre adulții din S.U.A. (circa 44 de milioane de oameni) sunt deschiși către o "cultură totală". Problema e în ce măsură Integral Culture e percepută ca altceva decât "cultura populară" de tip coca-cola promovată de postmodernism. În orice caz, ca închidere ce se deschide, ca să utilizez limbajul lui Noica (el însuși un filosof transmodern), transmodernismul nu este negația curentelor din ultimele două veacuri, ci doar atrage atenția asupra efectelor perverse, sperând a nu le repeta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
diferențelor, a drepturilor naționale și transnaționale, care privesc deopotrivă grupuri și individualități. Transmodernismul privește întreaga sferă a ființei și ființării: cultura, teologia, filosofia, arta, politica, știința și tehnica etc. Definindu-se prin raportare la alte concepte culturale ca modernismul sau postmodernismul, noul concept trebuie ferit de primejdia de a se substitui, pur și simplu, postmodernismului, cum se mai poate interpreta în cazul lui Paul H. Ray și al altora din Statele Unite. În primul rând, fiindcă nu are în vedere crearea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
întreaga sferă a ființei și ființării: cultura, teologia, filosofia, arta, politica, știința și tehnica etc. Definindu-se prin raportare la alte concepte culturale ca modernismul sau postmodernismul, noul concept trebuie ferit de primejdia de a se substitui, pur și simplu, postmodernismului, cum se mai poate interpreta în cazul lui Paul H. Ray și al altora din Statele Unite. În primul rând, fiindcă nu are în vedere crearea unei noi "subculturi" cu tentă populară sau de masă. Alții concep transmodernismul ca "atmosferă", ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de masă. Alții concep transmodernismul ca "atmosferă", ca ethos al vocației, evocând blagianul destin creator al omului sau filosofia vocației lui C. Rădulescu-Motru. Aspirația aceasta e percepută și-n Statele Unite ca dorință de transcendere a limitelor impuse de neomodernism și postmodernism, o trecere peste ceea ce Max Weber numea "cușca de fier" a instrumentarului îngust, specializat al modernității, dar și a fragmentarismului și relativismului postmodernității. În limbaj eminescian, identitatea (arheitatea) nu se opune, ci condiționează diversitatea dinamică a noului. Transmodernismul se prefigurează
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se opune, ci condiționează diversitatea dinamică a noului. Transmodernismul se prefigurează a nu fi o doctrină, cât o spiritualitate, acea lume-lumen în stare să contracareze veșnica primejdie a opacizării prin artificială "complexitate" labirintică spre care ne-au împins modernismul și postmodernismul. Raționalismul scientist, solicitat de modernizarea orientată exclusiv spre materia opacizantă, poate fi redimensionat în vecinătatea zonelor de transparență evocate chiar de teoria haosului. Unii comentatori americani cred că postmodernismul a estompat până la dispariție dimensiunea temporală a omului, exilat într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin artificială "complexitate" labirintică spre care ne-au împins modernismul și postmodernismul. Raționalismul scientist, solicitat de modernizarea orientată exclusiv spre materia opacizantă, poate fi redimensionat în vecinătatea zonelor de transparență evocate chiar de teoria haosului. Unii comentatori americani cred că postmodernismul a estompat până la dispariție dimensiunea temporală a omului, exilat într-o neverosimilă postistorie, în numele unei "sincronicități" fără limite. În America, s-ar fi reîntors la dimensiunea temporală gânditorul Eugen Rosenstock-Huessy, transmodernismul găsindu-și, din atare perspectivă, origini în tradițiile esoterice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de la Princeton", care, în pofida recuperării sacrului dinspre știință, tocmai prin tentația gnosticismului, unii savanți au crezut că pot întemeia o "nouă religie" universală 252, ceea ce a dat apă la moară mișcării New Age, care este produsul cel mai nefericit al postmodernismului, fals întors spre "transcendență". Cât privește strădaniile lui Eugen Rosenstock-Huessy, acestea par să se apropie de teologia Părintelui Stăniloae, căci și el tinde să depășească timpul heideggerian și existențialist, în genere, cel producător de Angst. De altfel, și în teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
libertate (neatârnare) schimbare transformare mediu ecologie universal global individualitate personalitate moralitate etică fericire/satisfacție tihnă/confort/voioșie plăcere încântare, desfătare Sidhartha Gautama Buddha Iisus din Nazaret Christos În această tablă de valori încă nu sunt limpezite suficient apele între modernism, postmodernism și transmodernism, deși unele sunt, inevitabil, comune. Pe de altă parte, eu, unul, m-aș feri de graba unor disocieri prea tranșante, nemaivorbind de reticența în fața unor "legi" care pot induce ideea unei "clasicizări" a paradigmei avant la lettre. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
trebui să fie "avangardă" a transmodernității. Încă Noica a intuit necesitatea acestui rol, în plin război rece. Filosoful a creat ontologia devenirii întru ființă și a logicii lui Hermes în spiritul unui ethos transmodern, într-o vreme când modernismul și postmodernismul erau la apogeu. Va trebui să-l recitim pe Noica și să descoperim că, alături de Ștefan Lupașcu, el este unul dintre cei mai de seamă filosofi transmoderni din ultima jumătate a secolului al XX-lea. Cărțile lui de referință, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în altele, desigur) se găsește prefigurată paradigma ființei transmoderne de la ontologic până la ethos. Mai toate răstălmăcirile și atacurile care s-au produs împotriva lui Noica, mai ales în ultimii 15 ani, se datorează lecturii operei sale cu armătura culturală a postmodernismului. Asemenea tip de lectură se va dovedi tot mai anacronică și mai inadecvată. Paradoxul micii posterități postmoderniste a lui Noica vine de acolo că, deși a năzuit în ultimele decenii de viață să creeze o mentalitate transmodernă prin "școala de la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ideologii: nazism, comunism etc. Se distinge, așadar, o clară voință de a depăși carențele modernismului printr-o întoarcere la religie din perspectivă științifică, ceea ce dă caracter de neo-gnoză acestei mișcări. Ne-am aștepta ca gnoza de la Princeton să satisfacă aspirațiile postmodernismului, dar temeliile sale religioase trimit la altă perspectivă istorică, mai apropiată de transmodernitate. Teza capitală e că lumea-i dominată de Spirit, fiind creația Spiritului 265. Neo-gnosticii nu agreează fundamentul ludic al postmodernismului. Ei tratează jocul din unghiul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]