4,003 matches
-
secolul al III-lea descoperit la Kefar Otnay lângă Megiddo, în sala de rugăciune a unui castru roman. Misionari eficienți acești legionari cu mobilitatea și, mai ales, cu acoperirea lor oficială. Să zicem. Numai că un graffiti în mijlocul deșertului nu potolește setea noastră de urme. Un lung-metraj de aventuri proiectat simultan în cele două săli modest echipate din punct de vedere tehnic: oare pentru noi ăștia, hămesiții optici, nu-i chiar aceasta imaginea Bibliei? Într-una din ele, exegeții desfășoară sub
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
contenesc. Cât vezi cu ochiul, dealuri și iar dealuri; afară de un buchet de stejari îndărătul casinului ofițeresc, încolo pustietate goală. Zări triste și pustii, arșiță nemilostivă și nici o umbră, unde să pleci capul. O apă turbure și sălcie nu poate potoli setea buzelor uscate și a gurilor arse de vânt. Diminețile exerciții de lupte. Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un strop de apă... s-a rugat bătrânul. Da, a răspuns copila. Vii de departe, uncheșule? De departe, și localnicii de aici m-au alungat. Din puținul ce am, bea și-ți potolește arșița, părinte, l-a îndemnat copila. Dar tu ce-ai să faci, suflet bun? O să rabd două zile, până ce mi-a veni partea aici, unde păstoresc aceste oi și capre. Bătrânul a binecuvântat-o, apoi a întrebat-o: Cum te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
împreună la potolire. Țântilă a adunat sătenii, le-a vorbit, le-a citit manifestul regal, i-a asigurat că guvernul le va îmbunătăți soarta, numai dacă se va face liniște. Amestecul lui a fost grabnic și energic. Sătenii s-au potolit. Țântilă, ajutat de soția lui, și de ceilalți doi învățători, vrea să lucreze cu tot dinadinsul pentru sat. Cu greu a izbutit să pue el mâna pe banca populară, s'o zmulgă din mâna cămătarilor, a "partidului Timofteștilor". În Cristești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fost ocupat de armată. Învățătorii nu s'au mișcat; n'au luat nici-o măsură, nici bună, nici rea. Neculai Manoliu, din Drăgănești Un început de mișcare împotriva Ovreilor. Învățătorul a intervenit cu sfaturile lui și mânia oamenilor a fost potolită. N. Stoleriu, din Baia Mișcare împotriva Ovreilor, cari sunt scoși cu alaiu din comună: Învățătorul a intrat în mijlocul norodului cu sfaturi și a oprit excesele. Imediat după ce lucrurile s'au potolit, preotul Mihailescu, om cu stare, a început a umbla
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
intervenit cu sfaturile lui și mânia oamenilor a fost potolită. N. Stoleriu, din Baia Mișcare împotriva Ovreilor, cari sunt scoși cu alaiu din comună: Învățătorul a intrat în mijlocul norodului cu sfaturi și a oprit excesele. Imediat după ce lucrurile s'au potolit, preotul Mihailescu, om cu stare, a început a umbla din om în om pentru iscălirea unei jalbe: că oamenii nu pot fără Ovrei! "Oameni buni, le zicea, nimeni nu poate trăi în lume fără jidan. Aflați de la mine că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o mie, s'au strâns la primărie. Voiau să vie asupra Folticenilor. Vreme de câteva ceasuri s'au trudit învățătorii, mai ales Bondescu, să-i întoarcă de la hotărârea aceasta. Însfârșit, vorba lor a fost cu izbândă, și satul s'a potolit. S'a lucrat cu energie în acest sat de oameni tari, și aspri, violenți din fire. Irimia Irimescu, Brusturi Oamenii îndârjiți și-au prins arendașul și i-au dat o bătaie. Apoi l-au scos din sat. În turburarea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Brusturi Oamenii îndârjiți și-au prins arendașul și i-au dat o bătaie. Apoi l-au scos din sat. În turburarea lor care creștea învățătorul a intrat cu vorbe de împăciuire; le-a citit manifestul regal; și oamenii s'au potolit, mai ales că Evreul lor nu s'a mai întors. I. Neculau, Lespezi (mutat la Topile) Nu a luat parte nici într-un fel la potolirea oamenilor. Petru Niculescu, Sirițel Răzvrătiții, furioși, se pregăteau să devasteze conacul Ovreiului arendaș.Învățătorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o trădare. După ce a rămas în Chilia timp de trei zile, Ștefan a pus ca pârcălabi ai cetății pe cumnatul său, Isaia, și pe Buhtea. Cucerirea Chiliei i-a nemulțumit atât pe regele Ungariei, cât și pe sultan. Pentru a potoli nemulțumirea sultanului, Ștefan i-a trimis daruri bogate și tot acum s-a mărit haraciul cu 1.000 de galbeni. Cum sultanul nu putea să treacă la represalii, s-a mulțumit cu darurile trimise. L-a dăruit, la rândul său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sarcinile pe cai și, părăsind carele și celelalte bagaje, s-o ia la fugă cu rușine”. Bolnav cum era, regele a trebuit să încalece și să se arate oștenilor săi și l-a trimis și pe fratele său, Sigismund „să potolească mișcarea”. S-au aprins torțe, regele s-a arătat în mai multe locuri și spiritele s-au liniștit. O armată numeroasă, în urma unei victorii însemnate, nu mai este cuprinsă de spaimă la zvonul că dușmanul s-ar putea să atace
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
supărați de ce-ați pățit, că eu am 100 de prăjini cu acte pe numele meu, și vă dau vouă 50 de prăjini cu acte, după cum a și făcut. Am avut mamă cu suflet de înger. Și s-a mai potolit scârba și supărarea cea mare. Și în primăvara 1911, Eugenia a săpat și pus cu mâna ei 30 de straturi cu hagimă-ceapă39 și toamna a scos-o și în primăvara 1912 a vândut un țuhal de hagimă cu 800 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pentru mine, și eu pentru ei, se înțelege. Ca de obicei, după cazare urmează dușul, o scurtă odihnă și apoi masa. Lângă han este un magazin alimentar și un restaurant. Mulți își gătesc în bucătărie, apoi după ce s-a mai potolit căldura, ies la un pahar cu vin și de vorbă. Și așa trece după amiaza. La ora 19 merg la Sf. Liturghie, unde preotul într-un stil original îmbină celebrarea euharistică cu tot felul de reflecții sau sfaturi date pelerinilor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
incompatibile sunt generațiile din interiorul literaturii române actuale? Nu am deloc impresia că avem o nouă literatură. Au apărut câțiva scriitori noi (nu neapărat de mâna întâi), însă codul literar a rămas același din anii optzeci încoace. Mă grăbesc să potolesc indignarea micilor demagogi literari, gata să înfiereze "stagnarea" și "conservatorismul". Codurile literare nu sunt bune sau rele după data apariției lor, ci după cât de funcționale sunt. Cel actual, în opinia mea, este departe de a-și fi epuizat resursele. Care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orice Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață, Din belșugul Cerului. Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem. Căci Scriptura minunată Ne arată cum Iisus Marea-a potolit odată Cu-un Cuvânt ce-atunci i-a spus. Când e noapte Înnorată Și nu văd În calea mea Mă călăuzește ndată Domnul cu Lumina Sa. Căci Scriptura-i plină tare De povești ce spun frumos Că lumina adevărată Este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
bici de plumb izbeau Însă alții lăcrimau... Iisus cu carnea arsă Dar cu inima duioasă Privea lumea-npătimită Și la rău dezlănțuită Când a fost l-a judecat, Judecata lui Pilat El, zadarnic le-a vorbit Că tot nu s-au potolit Și văzând că nu-nțeleg S-a lăsat ca un mielușel Și-au pornit asupra Lui Cu tot felul de minciuni. Cu minciuni să-L răsplătească Pe Iisus să-L Răstignească! Când Iisus sufletul și-a dat Mari minuni s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Îi cerem Lui Ne va da acum, În viață Din belșugul Cerului Când furtuna se-ntețește Și când valurile gem Sufletu-mi se odihnește Cu Iisus și nu mă tem! Căci Scriptura-i minunată Ne arată cum Iisus Marea, a potolit odată Cu-n cuvânt, ce atunci i-a spus Când e noapte, Înnourată Și nu văd În calea mea, Mă călăuzește-n dată Domnul cu Lumina Sa! Căci Scriptura-i plină tare De povești ce spun frumos Că Lumină adevărată Este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noapte se împrăștiară toate corabiile. Oamenii ajunseră la limită, pierzându-și orice nădejde de salvare și își așteptau sfârșitul... În toate aceste zile n-am intrat niciodată în golfuri și nici n-o puteam face, iar furtuna nu se mai potoli, ploaia, tunetele și fulgerele durară fără sfârșit, încât părea că sosise sfârșitul lumii. Timp de 8 de zile dura groaznica furtună și fu atât de puternică încât soarele și stelele rămaseră ascunși ochilor noștri. În corăbii pătrundea apa, velele erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
masă de apă agitată de vânt, atât de densă că nu se mai vedea nimic la câțiva metri. Șuieratul vântului era îngrozitor și valurile la țărm atingeau 7-8 metri. La ora 10 barometrul coborâse la 716 mm! Uraganul s-a potolit la ora 2 p.m., lăsând Havana izolată de restul țării. Capitala a rămas fără lumină, apă, telefoane, telegraf, tramvaie, trenuri. În port peisajul era de coșmar: vase zdrobite de țărm sau culcate pe uscat. După forța cu care uraganul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Trebuie să mă stăpânesc“. Eu, nimic. Scrise atunci autorizarea și mi-o dete. „Degeaba ați spus toate câte, aceste lucruri se discută de la guvern la guvern, dar nu cu doamnele care vin să vă ceară dreptul lor.“ Deodată i se potoli toată mânia, deveni politicos și chiar alergă la ușă, mi-o deschise cu un mare salut, pe care, de rândul acesta, eu, ieșind, nu i-l înapoiai. De la Crucea Roșie obținusem să trimit în fiecare zi lapte și apă lui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
subsemnată de locot. Kohler, ajutorul lui Al brecht, fără știrea acestuia. N-am putut descoperi de ce Kohler, atât de obraznic, ne-a făcut această favoare, chiar intervenind Oberarzt-ul. De altfel, Ausweiss-ul nu ne-a servit la nimic. bulgarii Abia mă potolisem, și d-na Pulieff mă pofti la ceai. Numai de primiri nu ne ardea, îmi scrisese a doua oară, rugându-mă să vin, căci dorea să mă vadă și să-mi mulțumească bărbatul ei pentru că l-am scos din internare
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
căldură și dureri în piept, brațe și spate. El bănuia o angină de piept. Nu dormea toată noaptea. Nu știam ce să-i fac, fără telefon, fără farmacie și fără doctori. În fine, după o injecție de morfină s-a potolit și a doua zi a venit d-rul Stoicescu 98, care-l îngriji cu multă prietenie și ne-a asigurat că starea era nervoasă; l-a silit să stea în pat, să se hrănească și să nu fumeze, ceea ce îl făcea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai mânca, nu dormea, slăbise. Își închipuia că de vom fi internate pe mâna acelor monștri, cum zicea, nu ne va mai revedea. Mă chinuia ideea să o las într-o astfel de stare și nu știam cum s-o potolesc. Costache era și dânsul foarte impresionat de arestarea mea. Eram între două focuri. Eu nu aveam și nu-mi dădeam vreme să mă îngrijorez. Mai întâi, fiindcă simțimântul de frică îmi era necunoscut, al doilea, fiindcă devenisem fatalistă, mai ales
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a nu ne mai mișca din casă. Dl Tzigara mă asigură - fără a voi să-mi spună de la cine o știe - că bărbatul meu nu va mai fi închis. Ideea de a fi definitiv prizonieri acasă îmi surâdea mult și potoli puțin grija mamei. Mie îmi era frică să nu se interzică și primirea vizitelor și corespondenței, idee care mă muncea mai ales în privința Mariuței, deja așa de încercată, care ar fi rămas prea izolată, fără contact cu noi; mă felicitam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
influență asupra celor din Moldova. În București însă făceau tot ce puteau pentru a înscena o revoluție: lui Tzigara îi puseră pe capră un soldat cu pușcă, patrule pedestre și călări circulau prin tot orașul, dar singurul lucru care a potolit pe femei și a dovedit că nu de pace, ci de foame era vorba a fost făgăduiala că vor avea carne de două ori pe săptămână, pâine și fasole și că vor plăti kilogramul de carne 3 lei în loc de 5
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]