3,745 matches
-
povestea norvegianului "Ottar din Hålogaland", care este printre primii care descrie Norvegia ca națiune. Ælfric de Eynsham, care a scris pe la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea, a fost cel mai prolific autor anglo-saxon de predici, care au fost copiate și folosite mult timp după el. A scris și o serie de hagiografii, o lucrare despre calcularea timpului, scrisori pastorale, a tradus primele șase cărți din Biblie, dicționare, alte traduceri din Biblie (printre care "Proverbele lui
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
despre calcularea timpului, scrisori pastorale, a tradus primele șase cărți din Biblie, dicționare, alte traduceri din Biblie (printre care "Proverbele lui Solomon"), "Cartea înțelepciunii", și din "Ecclesiasticus" („Testamentul vechi”). În aceeași categorie cu Ælfric a fost Wulfstan, arhiepiscop de York. Predicile lui erau foarte stilistice, el scriindu-le într-o formă ritmică cu folosirea aliterației. Predicile erau scrise în limba engleză veche, în ciuda faptului că sunt cunoscute sub nume latine, de exemplu "Sermo Lupi ad Anglos", unde dă vina pentru invazia
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
din Biblie (printre care "Proverbele lui Solomon"), "Cartea înțelepciunii", și din "Ecclesiasticus" („Testamentul vechi”). În aceeași categorie cu Ælfric a fost Wulfstan, arhiepiscop de York. Predicile lui erau foarte stilistice, el scriindu-le într-o formă ritmică cu folosirea aliterației. Predicile erau scrise în limba engleză veche, în ciuda faptului că sunt cunoscute sub nume latine, de exemplu "Sermo Lupi ad Anglos", unde dă vina pentru invazia vikingilor pe păcatele englezilor. A scris o serie de texte juridice bisericești, de exemplu "Institutes
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Martyrology"- informații despre sfinți și martiri conform aniversării lor în calendarul bisericesc. S-au păstrat 6 fragmente. Se crede că a fost scris în secolul al IX-lea de către un autor din Mercia, regiunea Midlands. Cea mai veche colecție de predici este "Omiliile Blickling", din „Cartea Vercelli”, care au fost datate în secolul al X-lea. În afară de hagiografiile scrise de Ælfric, mai există unele despre sfântul Guthlac în „Cartea Vercelli”, despre viața Margaretei de Antioka, și despre viața Sfântului Chad de
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Gerefa", care descrie obligațiile principale ale unui angajat (așa-numit „reeve”) a unei moșii mai mari. Există și un volum mare de documente juridice legate de mănăstiri. Literatura anglo-saxonă nu a dispărut odată cu invazia și cucerirea normandică din 1066. Multe predici și opere au fost citite și folosite până prin secolul al XIV-lea, ele continuând să fie catalogizate și organizate. În timpul reformării din Anglia, când s-au răspândit bibliotecile mănăstirești, manuscriptele au fost adunate de învâțați și cercetători. Printre ei au
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
adesea membrii ai ordinului Orange(portocaliu) care ulterior a fost baza inființării Partidului Conservator. Partidul Reformist, devenit ulterior Partidul Liberal era compus din cei anticlerical, cunoscuți ca și `les rouges` (roșii) și grupuri protestante non-anglicane. În acea vreme, preoții țineau predici enoriașilor de genul “Le ciel est bleu et l'enfer est rouge.” (cerul e albastru, infernul e roșu). La finalul secolului XIX, pluralismul protestant a pus stăpânire pe Canada engleză; deși elita era formată din Anglicani, și celelalte grupuri se
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
pe cei doi să părăsească Marea Britanie dar să nu emigreze nici în Franța, nici în Satele Unite, chiar dacă Priestley a primit o invitație să predice la Gravel Pit Meeting congregation. Priestley a mai fost preot între 1793 și 1794, iar predicile pe care acesta le-a propovăduit aici, în special Predica Postului, au reflectat milenarianismul său în creștere și credința sa că Sfârșitul lumii se apropia cu repeziciune. După compararea profețiilor biblice cu istoria recentă, Priestley a concluzionat că Revoluția franceză
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
nici în Franța, nici în Satele Unite, chiar dacă Priestley a primit o invitație să predice la Gravel Pit Meeting congregation. Priestley a mai fost preot între 1793 și 1794, iar predicile pe care acesta le-a propovăduit aici, în special Predica Postului, au reflectat milenarianismul său în creștere și credința sa că Sfârșitul lumii se apropia cu repeziciune. După compararea profețiilor biblice cu istoria recentă, Priestley a concluzionat că Revoluția franceză a fost un vestitor pentru o A Doua Venire a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
lui Priestley. Însă, el a refuzat rugămințile lor, sperând să evite discordia politică în noua sa țară. În timpul călătoriei spre noua lor casă din Northumberland, Pennsylvania, ei s-au oprit în Philadelphia, unde Priestley a dat o serie de câteva predici și a ajutat la fondarea Primei Biserici Unitariene din Philadelphia, iar cuplul a început construcția unei noi case în zonă. Încercările lui Priestley de a evita controversele politice din Statele Unite au eșuat. Astfel, în 1795, William Cobbett a publicat cartea
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
fost arestați de către administratorul castelului. După o scurtă perioadă au fost eliberați, si se considera că cei doi au călătorit la Wittenberg, dar nu există nici o dovadă că s-au întâlnit cu Martin Luther. După ce a revenit și-a continuat predicile, și conflictul cu Biserică Romano-Catolică a fost agravat de faptul că el a rupt celibatul și s-a căsătorit. În noaptea de 9 mai 1525, a fost arestat și a doua zi a fost transferat la Haga, unde a aparut
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
albă și cea de culoare, s-ar ajunge la o carte cu nenumărate pagini pe care cititorul ar face mai bine să o închidă căci conținutul ar fi mult prea oribil" Schweitzer critică colonialismul în termeni duri. Astfel, într-o predică ținută cu ceva timp înainte de a lua hotărârea de a-și petrece restul vieții în Africa, precizează: Cultura noastră împarte lumea în două categorii: oamenii civilizați, titlu pretins de cei care fac clasificarea și ceilalți, care au numai aspect uman
Albert Schweitzer () [Corola-website/Science/315868_a_317197]
-
să reparat radical, în vara annului 1931 prenoinduse tencuiala esterioară, acoperișul, pardosiala și spălânduse pictură să Zugravit din nou, cu cheltuiala enoriașilor biserici și prin osteneală și stăruința Dumnealor Constantin D. Predescu, donator principal, preotul Ilie R. Neagoe, Filip Ioniță Predică, Iosif F. Predică, Nicolae Militaru, Gheorghe I. Deliu, Nicolae Săndulescu, Dumitru Copoeru, Gheorghe I. C. Fartat, Nicolae I. C. Fartat, si cu ajutorul credincioșilor din satele vecine slujba redeschideri să săvârșit an ziua de 6 Martie 1932 an timpul Domniei M. S. Regelui
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
în vara annului 1931 prenoinduse tencuiala esterioară, acoperișul, pardosiala și spălânduse pictură să Zugravit din nou, cu cheltuiala enoriașilor biserici și prin osteneală și stăruința Dumnealor Constantin D. Predescu, donator principal, preotul Ilie R. Neagoe, Filip Ioniță Predică, Iosif F. Predică, Nicolae Militaru, Gheorghe I. Deliu, Nicolae Săndulescu, Dumitru Copoeru, Gheorghe I. C. Fartat, Nicolae I. C. Fartat, si cu ajutorul credincioșilor din satele vecine slujba redeschideri să săvârșit an ziua de 6 Martie 1932 an timpul Domniei M. S. Regelui Carol II-lea
Biserica de lemn din Măgureni () [Corola-website/Science/316530_a_317859]
-
superioare în regiune, limba galică a rămas în uz în zonele rurale, influențând dialecte locale ale latinei vulgare. Faptul coexistenței celor două limbi este atestat în mai multe surse. Sfântul Ireneu, episcopul de la Lugdunum, mai avea nevoie de a ține predici în galică în ultimul sfert al secolului II Senatorul Cassius Dio a fost înspăimântat auzind legioniștii vorbind galică în Roma. Sfântul Ieronim a remarcat în comentariul său la "Epistola către galateni" a lui Pavel că tribul treverilor, care au locuit
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
totuși nu vrea să spună cine era amantul ei, iar litera stacojie, alături de rușinea publică este pedeapsa ei pentru păcat și pentru păstrarea secretului. În acea zi, Hester este condusă la eșafodul din centrul orașului și i se ține o predică moralizatoare de către patriarhii orașului, însă ea refuză iarăși să spună cine este tatăl copilului ei. Privitorul vârstnic este soțul pierdut al Hester-ei, care practică medicina și poartă numele de Roger Chillingworth. El se stabilește în Boston, cu intenția de a
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
lor. Totuși, el simte în mod clar o eliberare de prefăcătoria anterioară și de sub legile și păcatele sub care a trăit. În ziua anterioară plecării vaporului, oamenii orașului se adună pentru a sărbători alegerile, iar Dimmesdale ține cea mai elocventă predică a sa. Între timp, Hester a aflat că Chillingworth știe planul lor de a fugi și a rezervat și el un loc pe același vapor. Dimmesdale, când iese din biserică, după slujbă, le vede pe Hester și Pearl stând lângă
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
persoane “mai îndrăzneț” decât oricine altcineva din Noua Anglie. În ceea ce îl privește pe Dimmesdale, “preotul infidel” simte, din cauza păcatului său, “înduioșări atât de puternice pentru oamenii care au păcătuit, încât pieptul său palpită în același ritm cu ale lor.” Predicile sale elocvente și puternice derivă de la acest simț al empatiei. Povestirea preotului Arthur Dimmesdale este în concordanță cu cele mai vechi și cele mai autorizate principii din gândirea creștină. "Căderea" lui este o coborâre de la starea de har spre propria
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
creștină nou formată, denumită „Oastea Domnului”, pe care a frecventat-o cu interes deosebit. Aici a fost fascinat de cântările adunării, învățând „Blândul Pastor” și „La miezul nopții va veni” și alte cântări duhovnicești. De un real impact au fost predicile despre Iisus Hristos, despre Sfântă Scriptură și despre mântuire. Aici venea ori de câte ori era în concediu. În 1938 Nicolae Moldoveanu ajunge la mântuire și își dedică întreaga viață lui Hristos. Începe să culeagă cântări creștine, punându-le pe note. Copil de
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
mst acto(m)vrie, aiaste icoane le-au făcut Văsălie Zugravul”. Alături de icoane s-a trensmis și un valoros fond de carte veche: „Carte românească de învățătură”, Iași 1643 (fragmente), „Pravila de la Govora”, 1654, „Evanghelie”, București 1723, „Sinopsis”, Râmnic 1783, „Predici”, 1765, „Liturghier”, Blaj 1807.
Biserica de lemn din Cacova Ierii () [Corola-website/Science/315254_a_316583]
-
19 martie 1822 pe teritoriul viitorului sat Sărata, unde au început să-și construiască locuințe. Lindl cu carisma sa și cu numărul mare de credincioși - în Germania, Sankt Petersburg și Basarabia veneau până la 10.000 de oameni să-i asculte predicile - a avut, de asemenea, și dușmani. Ei l-au reclamat țarului că răzvrătește poporul și conduce o sectă religioasă. La acestea s-a adăugat faptul că el (deși era preot catolic) s-a căsătorit cu menajera sa. În anul 1823
Ignaz Lindl () [Corola-website/Science/318568_a_319897]
-
Academia Teologică Română Unită de la Blaj, unde a obținut "licența în teologie". La 22 iulie 1948 a fost arestat ca agitator contra comunismului, iar apoi a fost judecat și condamnat de Tribunalul Militar Cluj pentru răspândire de publicații interzise și predici contra noii orânduiri socialiste. A trecut prin închisorile din Satu Mare, Cluj, Aiud, iar la 25 noiembrie 1949 a fost eliberat. Ca să se întrețină a lucrat ca zilier la "Atelierele „16 Februarie” din Cluj" și a reușit să-și continue studiile
Ioan M. Bota () [Corola-website/Science/316108_a_317437]
-
avem de-a face cu debutul diasporei ebraice. Pe ruinele Templului din Ierusalim, Adrian ridică un lăcaș de cult dedicat lui Jupiter. Prima acuzație cunoscută de deicid la adresa evreilor, prin care aceștia sunt acuzați de uciderea lui Iisus printr-o predică atribuită episcopului Melito de Sardis. Sinodul din Elvira interzice căsătoriile dintre creștini și evrei și chiar contactele sociale dintre cele două grupări confesionale. Împăratul Constantin cel Mare emite diverse legi privind evreii: Primul conciliu de la Niceea: Biserica Creștină face diferențierea
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
confesiuni religioase nu trebuie să aibă nimic în comun, deoarece renumele evreilor ar fi pătat de uciderea lui Hristos. Împăratul roman Iulian Apostatul permite evreilor să se reîntoarcă în Ierusalim și să reconstruiască Templul. Ioan Chrysostom din Antiohia scrie opt predici împotriva evreilor, intitulate "Adversus Judaeos". În Callinicum, o mulțime de creștini, la invitația episcopului local, arde și jefuiește o sinagogă. Împăratul roman Teodosiu I pedepsește pe atacatori ordonându-le să refacă lăcașul de cult evreiesc. Episcopul de Milano, Aurelius Ambrosius
Cronologia antisemitismului () [Corola-website/Science/320013_a_321342]
-
invazii musulmane, Kaegi afirmă că „"tradițiile bizantine... încearcă să nu dea vina pe Heraclius pentru dezastru și deviază această responsabilitate către alte persoane, grupuri și lucruri"”. Gama largă de surse non-istorice bizantine este vastă: ele variază de la papirusuri folosite la predici (cel mai notabile fiind cele ale patriarhului Sofronie sau ale lui Anastasius Sinaita), poezie (în special cea a lui Sofronie și a lui George Pisida), corespondențe, tratate apologetice, manuale militare (în special "Strategikon" începutul secolului al VII-lea) și alte
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Prezența reală"». În cursul aceleiași perioade, a legat prietenie cu "John Keble". În 1827, a predicat la Whitehall. La 13 iunie 1824, în "Duminica Sfintei Treimi", Newman a fost hirotonit diacon în anglicanism. Zece zile mai târziu, a rostit prima predică la Biserica din Over Worton (Oxfordshire), unde i-a făcut o vizită fostului său profesor, Walter Mayers. Mulțumită lui Pusey, a obținut parohia "Saint Clement din Oxford". Timp de doi ani, s-a angajat în activitățile parohiale, precum și publicând articole
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]