95,170 matches
-
ce căutase mereu să scormonească și să descopere nedescoperitul, văzduhul neîngrădit de dincolo de nopțile mistuite în ea, când nici prin gând nu-i trecea să-și schimbe condiția ei de sclavă cu contract fără scadență, ar fi ghicit dintr-o privire nu numai că-i ascunde ceva, dar că acel ceva a schimbat-o și-a schimbat totul în ea. Cu-atât mai mult minciuna ar fi fost insuportabilă, rănind și murdărind însăși lumina care-i inunda sufletul. O găsi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se lămurește între noi, pot oare să fac ce vreau? Orașul ăsta, lumea asta, tot ce mi-e urât și m-a ținut pe loc! Nu pot să mă desfac întorcând spatele anilor care m-au ținut prizonieră. Nemaiputând suporta privirile moi și umede ale bătrânei, făcându-i-se silă de sine și de tortura pe care-o provoca, scoase scrisoarea împăturită a lui Tom, înmânată ei de Tudor, și i-o aruncă soacrei ca singura scuză și țipăt de acuzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care trebuie s-o iau. Hotărârea aceasta nu este determinată nici de ei, nici de evoluția viitoare a sentimentelor lor, care ar putea să mă afecteze într-un fel sau altul. Este determinată de situația politică și militară precum și de privirea lucidă pe care-o arunc acum asupra mea și-asupra viitorului. După cum bine știți, fără să fi fost un politician de vocație și fără să fi dorit să-mi consacru viața politicii, am mizat de la început, încă din facultate, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a spus îngerașul?" Lui îi spuneau "salvatorul". Dintr-atâta răsfăț risca să i se schimbe caracterul, să devină obraznic, fiind logodnicul acelui "îngeraș", ce promitea a deveni o dulceață de femeie. Apărea pe nesimțite lângă patul lui mângâindu-l cu privirile, strângându-și cu cochetărie halatul alb care-o prindea atât de bine, rotunjindu-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata ta. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a deveni o dulceață de femeie. Apărea pe nesimțite lângă patul lui mângâindu-l cu privirile, strângându-și cu cochetărie halatul alb care-o prindea atât de bine, rotunjindu-i frumoasele coapse încă băiețești sau mângâindu-și neștiutoare sânii sub privirile lui înfiorate. Miluță. Da, îngerașule. Spune. Tu știi? Am aflat de la cumnata ta. Ce-ai aflat de la cumnata mea? Că fratele tău... A șters putina! Și ce te-ngrijorează pe tine? S-a dus, ducă-se! Cum poți vorbi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe umerii mici, și el, înalt și subțire, cu brațu-n bandaj, șchiopătând cu piciorul în ghips, ca un demn și țanțoș veteran al luptei, mergeau privindu-și umbrele și uitând să mai întoarcă fețele spre geamurile de unde câteva zeci de priviri contrariate așteptară zadarnic fluturarea de adio. Trecuseră curtea mare cimentată, încrustată cu bolovani de râu, ieșiră în stradă, intimidați de ei înșiși și de stânjeneala lor, și-n stradă ezitară încotro s-o apuce: spre casa ei sau a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de adio. Trecuseră curtea mare cimentată, încrustată cu bolovani de râu, ieșiră în stradă, intimidați de ei înșiși și de stânjeneala lor, și-n stradă ezitară încotro s-o apuce: spre casa ei sau a lui, bucuroși să-și întâlnească privirile într-un consult reciproc, plin de nerăbdare și de dorința de-a se îmbrățișa. Miluță! Ne vede lumea! Și ce dacă! bravă el plin de ifose. Domnule, îl preveni ea, fii atent că nu te pot ține și-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
eu să nu... Iubitule, mi-e atât de bine! Nu vreau să știu nimic. Spune-mi că mă iubești. Strânse cearșaful pe ea, mișcându-se somnoroasă prin camera necunoscută care-i era încă atât de străină, deschise geamul. Aruncă o privire buimăcită spre piață, izbită de răceala nopții. Nu putu înțelege nimic. Umbre multe de oameni alergând în toate direcțiile. Cineva își făcea loc c-un felinar roșu în mână. Oamenii se adunau alergând din toate părțile. Se îmbrățișau. Gesticulau. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poștale, care mi-au oferit lucrări de specialitate și informații prețioase pentru această nouă ediție. Datorez profundă recunoștință d-lui ec. Nicolai Costrâș, director Oficiul Județean de Poștă Suceava, pentru interesul manifestat și sprijinul acordat publicării acestei lucrări. Fălticeni, 2012 PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA POȘTELOR DIN ȚARA ROMÂNEASCĂ ȘI MOLDOVA PÂNĂ LA SFÂRȘITUL SECOLULUI AL XVIII-LEA Pe teritoriul de astăzi al României au existat comunicații poștale încă din timpul Imperiului roman. Chiar cuvântul ,,poșta” este de origine latină(“posita”) provenind din
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
altul? Apoi ea face lista caracteristicilor - antinomice - ale magiei și misticii din cursul lui Nae Ionescu, declarându le un „rezumat selectiv și simplificat“ al celor două capitole menționate din cartea lui Underhill. Judecata aceasta poate părea justă la o primă privire, mai ales că Nae Ionescu își recunoaște debitul atunci când afirmă: „Dacă ar fi să întrebuințez o formulă care nu este a mea, pentru a deosebi magic și mistic, aș spune că magia ia și mistica dă.“ (Formula e folosită de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
trecut de uși parcă mă trăgea cineva cu ața. Nu m-am oprit să fac o cruce, nu m-am uitat în dreapta nici în stânga, am mers ca o păpușă trasă până în fața altarului. Acolo m-am oprit. Apoi am ridicat privirea. și am văzut-o pe Maica Domnului pe icoana altarului. Atunci am înțeles de ce m-a chemat acolo. M-am închinat ei, iam mulțumit pentru cei doi copii pe care mi-i dăduse și am plătit la picioarele Sf. Parascheva
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
în întuneric, cât și în lumea eterică...”2 Motanul meu birmanez îi vedea pe toți cei care m-au chinuit, i-am urmărit atentă reacțiile când simțeam că nu mă lasă în pace; săl fi văzut cum îi urmărea cu privirea și cum i se schimba culoarea ochilor și cum se ferea de ei. Într-o zi a dispărut motanul meu. L-am căutat peste tot. Nu era nicăieri, nici nu căzuse de pe terasă. L-am căutat până la 4 dimineața. Ne-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Prosperității, a Sănătății, a Iubirii, pe scurt: CALEA ÎNĂLȚĂRII! Haideți să reușim împreună! Doamne ajută! Maică Marie, ajută! Doamnă a Luminii, ajută! Frontul invizibil Cu câteva minute înainte de a mă așeza la masa de scris am trecut prin fața bibliotecii și privirea mi-a căzut pe titlul unei cărți... și mi s-a impregnat în memorie ca fiind indiscutabil titlul potrivit al acestui capitol. Vedeți dumneavoastră, noi suntem în plin război. și nu orice fel de război, ci unul parapsihologic și acesta
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nimic din vedere. Unii mă consideră dusă (asta ca să folosesc un termen blând), dar m-am obișnuit să numi mai pese de aceste păreri. Mă bucură însă foarte mult când aud un cuvânt de apreciere, sau un gest, sau o privire de mulțumire. Acestea îmi sunt suficiente ca să mă încarc din nou și s-o pornesc mai departe. De-a lungul acestor ani n-am prea avut momente de liniște, pentru că nu se termina bine ceva, că apărea altă năpastă care
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
sute de kilometri, către tine.” Sau: „Țipătul neputinței. Al revoltei împotriva tuturor lucrurilor care au stat în calea noastră, atâta timp.” Și: „M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu vorbeai, eu te auzeam ca prin vis.” De două ori imperială, Claudia Mitră (există o dinastie iulio-CLAUDIANĂ romană, iar MITRA este un simbol al puterii religioase), își domină cu dezinvoltură discursul, datorând
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
alb-negru a iubirii regăsite. Ce culoare are dragostea? Unii o văd strălucind în milioane de inimi roșii. Pe mine, iubirea mă privește dintr-o fotografie alb negru, puțin ștearsă de vreme. Undeva în munți. Tu, cu rucsacul în spate și privirea pierdută în zări. Visai? La ce? Pe asta o vreau, am gândit. Mi-a tremurat inima. Un nod mi s-a pus în gât și, în aceeași clipă, mi-au dat lacrimile... pe care nu le-ai văzut, despre care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Deși în mine... totul era un țipăt. Țipătul neputinței. Al revoltei împotriva tuturor lucrurilor care au stat în calea noastră, atâta timp. M-am stăpânit cu greu, cu toate că, în interior, strigătul acela captiv îmi săgeta trupul, cu forța unui nebun. Privirea îmi aluneca peste alte și alte fotografii, tu vorbeai, eu te auzeam ca prin vis. Amintirile tale, iubiri, speranțe, singurătăți. Mai ales singurătăți. Crâmpeie din viața ta. Așa cum a fost. Atunci, n-am putut să-ți spun ce simțeam, aș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
are egal. Prin tine, m-am regăsit pe mine însămi. Am coborât pe pământ. Lângă tine. Sau m-am înălțat. În cerul iubirii perfecte, unice. Pentru mine, dragostea a rămas o fotografie în alb - negru. Undeva, în munți. Tu, cu privirea pierdută în zări. Maria VI. 20 octombrie Toamna și-a așternut auriul minunat, și aici, în orașul celor șapte coline. Liniștea de peste vară se spulberă și străzile se animă odată cu redeschiderea anului universitar. Uneori, chiar mă întreb cum ar arăta
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
închipuiam raiul ce se năștea aici, primăvara. După vreo zece minute de mers, am urcat pe un deal, destul de departe de livada propriu-zisă. - Vezi acest salcâm, Ana? Aici mă refugiam în adolescență, în special vara. Mă așezam pe iarbă, cu privirea agățată de cer. Era liniște, doar păsările își făceau simțită prezența uneori, tăind aerul. Închideam ochii și ascultam... liniștea. Respiram aerul proaspăt, mâinile mele atingeau iarba într-o mișcare abia sesizabilă. Și iar îmi agățam ochii de cer. Mă întrebam
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de la fotografia veche, până la culoarea ce domina camera în mici detalii de design. Albastru. Pe unde o fi umblând prietena mea? Pierzându-mă în universul copilăriei ei, nu mi-am dat seama că n-o văzusem un timp. Aruncându-mi privirea încă o dată peste rafturile pline de cărți, zăresc ceea ce pare a fi un caiet sau mai degrabă un album, nu știu bine. Coperta albastră face notă discordantă cu tot restul. Îl scot din raft și constat că peste copertă trece
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
adevărat că acum întâlnirile noastre sunt mai rare, dar la fel de pline de emoție. Ieri, în prima zi a lunii, ca un făcut, a căzut aici întâia zăpadă. Eram încă la serviciu, într-una din sălile de lectură, când, aruncându-mi privirea pe fereastră, am văzut fulgii pufoși așternându-se peste tot. M-am bucurat ca un copil și mi-am schițat fulgerător în minte planul după amiezii. Imediat după ce am lăsat-o pe Eva la cerc, am urcat Copoul pe jos
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
că, de mai bine de zece minute, mă învârt ca un leu în cușcă prin birou, gesticulând haotic. Nu-i de mirare că Lidia, secretara mea, a rămas înmărmurită în prag, cu ceașca de cafea în mână și cu o privire... ce spune multe. Pasămite crede că am luat-o razna... cam devreme totuși, pentru asta. O expediez rapid, închid ușa și mă decid să o sun pe Maria. Aș vrea s-o conving să publice aceste scrisori. Cârcotașii m-ar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
apropiată. Nu-mi doresc să îngroș rândurile celor care, intrând în sufletul ei pe parcursul vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai scoate nasul din hârtii, domnișoară! Când intrase? Maria stătea, zâmbitoare, în fața biroului meu. Strălucea, ca totdeauna. Privirea caldă a ochilor o făcea să fie așa. - Muncești prea mult, îmi spuse, așezându-se. Mai fă și tu o pauză, deschide larg fereastra, închide ochii și ascultă. - Norocul meu că ferestrele dau spre parc, altfel nu știu dacă aș
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sunt sigură este acela că prietenia ei îmi lipsește. Seară de mai. Meteorologic vorbind, perfectă. Habar n-am câte grade arată termometrul, dar afară este exact cum trebuie să fie, în această perioadă. Verdele abundă peste tot, oriunde ai întoarce privirea, iar parfumul florilor pur și simplu te transpune, fără să vrei, într-o stare similară visului. Cel puțin eu am senzația că plutesc, inclusiv pe stradă. Ia te uită, până și asta am învățat de la ea. Să plutesc. Să mă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
devreme pentru aceste flori. Dar vă putem oferi altceva, aveți de unde alege. Vânzătoarele - foarte amabile. Marfa - destul de variată. Trandafiri, iriși, zambile, frezii, orhidee. Culorile - un curcubeu. Aranjate în buchete sofisticate ori, pur și simplu, așezate în vaze transparente, îți furau privirea, de cum intrai. Doar că printre toate aceste minunății nu găsea ceea ce dorea. - Mulțumesc pentru amabilitate. Ieși, lăsând vânzătoarele perplexe. Afară începuse ploaia. Măruntă și sâcâitoare. Mai mult a toamnă, decât a primăvară. Deschise umbrela și o luă din loc încet
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]