KorAP: Find »[drukola/base=prost & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...166 >

4,129 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

a strigat de departe lui Sandu și lui Nicu-Piele: - Mă, hoților, mă! Am venit s-o iau pe Didina și s-o fac mireasa voastră. Vouă v-o dau mai întîi, dacă mă lăsați să-i iau inima-a șuriu prostului ăsta bătrân de ginere... A auzit starostele. S-a ridicat drept în trăsură, galben și furios. Și-a căutat șișul sub hainele lui grozave. Încremeniseră și birjarii și hoții ăilalți. Didina înghețase în brațele nașului, că știa ce-o așteaptă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251

frivolității elegante, Într-o societate rigidă. Or, pretutindeni, toți se cred sau vor să fie eleganți. Chiar și cei care au renunțat la așa ceva vor cel puțin să fie În cunoștință de cauză. Și iată de ce cartea a fost citită. Proștii, pe care nu-i voi numi, s-au lăudat că au priceput-o. Iar eu i-am spus editorului meu că o vor cumpăra. Pretutindeni, trufie! Căci dacă a stârnit primul succes, Îl va mai stârni și pe al doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
unității creează o solidaritate Între toate accesoriile existenței: căci un om de gust, asemenea unui artist, ia În seamă și cel mai mic lucru. Cu cât ansamblul e mai aproape de perfecțiune, cu atât mai vizibilă este o nepotrivire. Numai un prost sau un geniu pot pune o lumânare Într-un sfeșnic. Aplicațiile acestei importante legi fashionable au fost bine Înțelese de către celebra femeie (doamna T.) căreia Îi datorăm următorul aforism: XXII Spiritul stăpânei poate fi ghicit de cum Îi treci pragul casei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
de budoar, un manechin extrem de ingenios care se poate așeza pe un cal sau pe o canapea, care mușcă sau molfăie tot timpul măciulia bastonului, dar o ființă gânditoare... niciodată! Cel care nu vede În modă decât moda este un prost. Viața elegantă nu exclude nici gândirea, nici știința: ea le consacră. Prin ea, oamenii trebuie nu numai să Învețe să se bucure de timp, ci și să Îl folosească Într-o ordine de idei extrem de Înaltă. Deoarece, atunci când am Început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
recunosc uniformele regimentelor cu mai mare viteză decât Îi trebuie fiziologului ca să deosebească Însemnele pe care i le lasă omului luxul, munca sau mizeria. Scoate un portmantou și pune pe el niște haine!... Bun! Dacă nu te-ai plimbat ca prostul care nu vede nimic, Îl vei ghici pe birocrat după ponoseala mânecilor, după această dungă orizontală pe care o lasă pe spate spătarul scaunului de care se sprijină adesea În timp ce prizează tutun sau se odihnește după eforturile lenevelii. Pe omul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă În TOALETĂ punctul culminant al vieții elegante; căci ea domină opiniile, ea le determină, ea domnește! Poate nu e bine, dar așa stau lucrurile În această lume. Acolo unde sunt mulți proști, prostiile se perpetuează; și cu siguranță va trebui să recunoaștem următoarea idee drept axiomă: XLI Neîngrijirea toaletei este o sinucidere morală. Însă, dacă toaleta Îl reprezintă pe bărbat În ansamblul lui, ea o reprezintă cu atât mai mult pe femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
nici o vorbă bună, nici o prostie. Dar „iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Dacă aceștia ar trebui convertiți Într-o bună zi la eleganță, oare ar putea Înțelege axiomele fundamentale rezultate din ansamblul cunoștințelor noastre? XLII Bruta se acoperă, bogatul sau prostul se Împopoțonează, elegantul se Îmbracă. XLIII Toaleta este deopotrivă o știință, o artă, o deprindere, un sentiment. Într-adevăr, care femeie la patruzeci de ani nu va fi convinsă că toaleta reprezintă o știință profundă? Și nu veți fi oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Purta ochelari cu rame subțiri și buzele sale aveau o curbură plăcută. —Bună, eu sunt Ben Sabot, zise el, strângându-mi mâna. Mâna sa era la fel de mare ca întreaga-i făptură, cu niște degete ca lopețile, acel tip pe care proștii cu diplomă îl numesc mâini de sculptor. El n-avea nici o vină. Purta un pulover pe gât și o pereche de pantaloni vechi și jerpeliți din tercot și dădea aceeași impresie liniștitoare de competență pe care o avea și MM

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
și ăștia din echipa de la omucideri. Fluieră un pic din melodia filmului The Bill, dar foarte prost. Trebuia să-i știi șmecheria. Se fixau luminile. Unul dintre reflectoare se întoarse în direcția noastră, orbindu-ne pe amândoi. — Hei! Termină, băi prostule! Bez îi arătă degetul tipului de la lumini și reflectorul se stinse din nou. — Un idiot, zise Bez pe un ton acru. Așa face de fiecare dată și crede că-i amuzant. În ciuda acestei bravade, părea că e într-o stare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
camera personalului. —Detectez băutura de la o poștă, zise el voios. Hai, să bem! Șampanie, nu? E, așa mai zic și eu să începi petrecerea din vreme. Vii la petrecere, nu, Sam? făcu Lurch îngrijorat. E acasă la Matthew. Știe deja, prostule, spuse Bez, trăgându-i una peste ceafă. Am deschis șampania cu un ditamai zgomotul dătător de satisfacție. — Sigur că vine. De ce crezi că s-a’nțolit așa, ca un tort de nuntă? — Vă foarte mulțumesc, zisei eu, cu îngâmfare, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

a dezonorării, a sclaviei, a jafului, a distrugerii. Pentru asta, am nevoie de acordul și de sprijinul vostru. Dacă mi-o veți cere, pot rupe negocierile sau le pot tărăgăna; asta aș face dacă n-aș umbla decât după laudele proștilor și ale falșilor cucernici. Le-aș furniza solilor lui Ferdinand mii de pretexte pentru a întârzia încheierea păcii. Dar ar fi oare acest lucru cu adevărat în interesul musulmanilor? E iarnă, forțele inamicului sunt mai dispersate, iar zăpada l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
capăt. Stătu o clipă pe gânduri. Cred că, pur și simplu, nu-ți plac prinții, și încă și mai puțin sultanii. Când unul dintre ei obține o victorie, te pomenești de la bun început în tabăra dușmanilor lui, iar când câțiva proști li se închină, asta e deja pentru tine un motiv să-i detești. Și de data asta Abbad spunea adevărul. Văzând că nu încercam să mă apăr, m-a hărțuit: — Pentru ce să-i fii ostil lui Soliman? Îmi vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

băieții lui au putut să se înfrupte din ea iar și iar, fără să fie deranjați. Fără îndoială s-a descurcat bine, adăugând colecției Naasri din curtea lui minunății care i-ar ajunge să-și deschidă un muzeu al său. Prostul de fiu-său a săpat cât era ziua de lungă luni întregi, ascunzând capturile pe care marea lui rețea de curieri i le aducea zilnic din Irak. Câteodată, dacă îi suspecta că îl înșelau, aprovizionându-l pe unul din rivalii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
tău exagerează, dar cred că îți vei da seama că ăsta e un lucru diferit. Brusc Uri se aplecă înainte și opri derularea filmului pe calculator. Se întoarse spre Maggie cu o figură de genul „cum putem fi atât de proști?“, Microfoane! Avea dreptate. Rosen îi dăduse telefon lui Uri; dacă telefonul lui Uri era ascultat, atunci serviciile de informații israeliene sau oricine ar fi fost, ar fi avut timp să vină aici și să monteze microfoane peste tot. Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Osândiții n-au voie să citească. (Către ARTUR.) Sunt regulamente secrete, nu le citiți, domnule! GARDIANUL (Se apropie și el.): N-au nici o valoare... Sunt niște vechituri... Zău... ARTUR: Mie îmi plac... CĂLĂUL (Către GARDIAN.): Nu-l lăsa. Face pe prostul! E mai perfid decât noi. O să ne scoată peri albi. L-am mirosit eu... (Către ARTUR.) Aruncați-le din mână cât mai e timp! ARTUR: Sunt frumoase... Cine le-a scris? GARDIANUL: Aruncați-le, domnule... Sunt vechi... Nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Ce! Acestea sunt condiții? Vă aduc la cunoștință următoarele... Două puncte. GARDIANUL:...următoarele două... ARTUR: Unu! GARDIANUL: Unu sau două? ARTUR: Două puncte! GADIANUL: Ați zis unu... ARTUR: Două puncte și după aceea unu! GARDIANUL: Deci trei puncte... CĂLĂUL: Doi proști. ARTUR (Tare.): Nu avem buturugă! Avem topor în loc de secure! GARDIANUL (Concentrat.): Nu avem... loc... de... se-cu-re... ARTUR: În camera de execuție e o putoare de nedescris... CĂLĂUL (Atins.): Unde e putoare? Eu nu văd nimic. ARTUR (Către CĂLĂU.): Ia miroase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
întrebări, să le selecteze și să le ordoneze în funcție de anumite criterii de prioritate. Mintea lor clachează în fața comunicării. De aceea trebuie puși la muncă. (Către cei trei.) Spuneți, mă, ceva! GARDIANUL: Spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL (Jovial.): Grubi e un prost. GUFI: Așa, așa! Grubi, ce culoare are iarba? CĂLĂUL: Verde... GUFI: Dar culoarea verde, ce? culoare are? GARDIANUL (Avântat.): Spun eu, spun eu! GUFI: Spune! GARDIANUL: Tot verde! (Euforie.) COLONELUL (Pentru sine.): Cretin! GUFI (Sever, către COLONEL.): Ai zis ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
valoare. E un zero! CĂLĂUL: Hi-hi! (Sare, țopăie.) Aici a vrut să ajungă! (Către ARTUR.) V-a plăcut? COLONELUL (Enervat.): Aici ați vrut să ajungeți? GARDIANUL (Furios.): Noi aici am ajuns de mult! COLONELUL (Către GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Aici ați vrut să ajungeți? GARDIANUL (Furios.): Noi aici am ajuns de mult! COLONELUL (Către GUFI.): Ați ocolit ca un prost! CĂLĂUL (Către GUFI.): Întrebați-l și pe Artur! Domnule Artur, nu vi se pare c-a ocolit ca un prost? GUFI (Albastru.): Nu vă permit! Cretinilor! Și ce dacă am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
fie povestită. Nu ascunde nimic, nu spune nimic. N-are miez. PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să vă dea voie să faceți chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ascunde nimic, nu spune nimic. N-are miez. PRIMUL BĂRBAT: N-ar trebui să vă dea voie să faceți chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Cu năduf.): Tu-le mama lor! Eu nu știu ce fel de teatru e ăsta! Nici regizor, nici sufleor! BRUNO: N-au grijă, mă, asta e. Că dacă i-ar lua cineva mai din scurt... GRUBI: Și ce facem? Stăm aici ca proștii? BRUNO: Ș’ ce vrei? GRUBI: Mai bine hai în sală. BRUNO: Cum?! GRUBI: Uite-așa! Hai în sală! (Iluminat.) Adică alții să stea și noi să ne batem capu’! BRUNO (Admonestiv.): Mă, Grubi, mă... GRUBI: Hai, mă, cu mine-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
toate pe fondul urletului amenințător din groapă.) GRUBI: Ce dracu’... VIZITATORUL: Cum e posi... MAJORDOMUL: Na! Ține! Trage! Uuuu... GRUBI: Prinde! Na! Uah! BRUNO (Urlet continuu, disperare și silă.): A! A! Picioarele mele... VIZITATORUL (Țipă isteric.): Domnilor! Domnilor! MAJORDOMUL: Taci, prostule! (etc., etc. etc.; regizorul va compune această învălmășeală cât mai grotesc și mai real cu putință; țipetele, urletele și strigătele personajelor vor fi alese în funcție de imaginația, posibilitățile și temperamentul actorilor; impresia de pericol real, violent și nebănuit va trebui însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Să mergem! Domnilor, veți primi ilustrate din provincie! GRUBI (Scoțând un urlet.): Nuuu! Să nu crezi c-o să fie așa de simplu! Se ridică și-l apucă de guler pe VIZITATOR.) Și noi cui povestim actul întâi? Ce, ne crezi proștii? Ia stai jos! (Îl bruschează.) FETIȘCANA (Țipând.): Să nu dai în Bibi! GRUBI (Prinzând-o de mână și silind-o să se așeze.): Ia stai și tu! Ia vedeți-vă de treabă! Întâi ascultați ce s-a-ntâmplat în actu-ntâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Speriat.): Stați acolo! Stați așa! BRUNO: Ce-nseamnă. asta? OMUL CU SACAUA: Ha! Stați aici și bateți câmpii! ORBUL: Adică voi să stați tot timpul pe scenă și noi să nu spunem nimic. Adică noi să stăm în culise, ca proștii... MAMA: Lasă că vă arătăm noi piesă! ORBUL: Adică noi suntem incapabili? Vreți să ne reduceți la tăcere. MAJORDOMUL: Rebeliune! Lipsă de disciplină! ORBUL: Care disciplină? Adică eu să am un rol de nimic și tu să stai aici să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]