3,814 matches
-
mașinile politicienilor sunt blindate, faptele lor mârșave trecute la capitolul interes național, fărădelegile și hoțiile comise de-a lungul timpului, prescrise. Au transformat această țară într-o cetate politică proprie, în jurul căreia au adus trupe proprii de mercenari, își fac provizii în timpul mandatului prin hoție, pentru a cumpăra voturi viitoare, peste tot în punctele cheie au pus rude și oameni de casă. Au căutat și aproape au reușit, să facă o cetate perfectă și greu de cucerit, de către oamenii simpli, dar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
stomacul pe dos, de la duhoarea acelei guvernări, de rahat maxim. Totuși se pare, că vestita obrăznicie încrâncenată semănată de Coposu, mai dă roade și în zilele noastre, fiindcă vedem cum fostul președinte vine la televizor, de fiecare dată cu o provizie proaspătă de pietroaie, (cărora el le zice roci), cu care trage în președintele Băsescu din toate pozițiile. De multe ori, îl mai ajută și Sancho Panza, în persoana chiorchiojâtului de Victor Ciorbea, care în imensa-i nesimțire, are curajul să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și zări lângă trunchiul arborelui o pasăre mică, neagră, cu o pată roșie pe burtică și cu o coadă ca o furculiță, care abia mai respira. O luă în palmă și îi dădu să bea ultimele picături de apă din proviziile sale. Pasăre deschise ochii și zise: Îți mulțumesc, voinicule! Numele meu este Niciodată ți vin de departe, de pe tărâmul Nicăieri. După cum vezi am o aripă rănită ți nu am mai avut puterea să zbor până la un izvor. Stejărel, cu ochii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
văzuse și nu-i auzise nimeni. - Dar au rămas amprentele lăsate de frații Sullivan, remarcă Marie. Încuviință zîmbind și continuă. - Ne aștepta o barcă la Rouen... În timp ce Tom și Sean terminau de Încărcat lingourile, eu am plecat să caut ceva provizii... Și am fost interceptat o patrulă, restul Îl știi... Nu-l slăbea din ochi. - De ce nu-mi vorbești de Mary? Care era rolul ei? - Și asta ai descoperit? Bravo, Mary era soția lui Sean, se adorau, erau cu adevărat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o femeie! - Sora ta organizează În seara asta o masă festivă pentru a sărbători Întoarcerea ta. Îl văzu strîmbîndu-se și ridică imperios mîna. - Nu contează că ai sau nu chef, acum ori niciodată! Scoase cutioara roșie din coșul ei de provizii și i-o Întinse lui Christian. - Spune-i Mariei să vină. Reînnoiește-ți cererea În căsătorie. Îmi cunosc fata. E o ființă dintr-o bucată. Nu se va putea eschiva. Skipperul luă cutioara de bijuterii și o frămîntă febril Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
O fi murit! se gândea el posomorât că va trebui să-și poarte singur de grijă. Îl deprima îngrozitor perspectiva coborârii în centrul satului, mersul la târg, conversația pe care va trebui s-o facă cu sătenii. Trebuie să ies, proviziile mi s-au terminat, trebuie să văd ce s-a întâmplat cu verișoara mea, poate e bolnavă. Și în fiecare zi își propunea să coboare în sat, dar hotărârea lui rămânea la nivel de intenție. Nu vroia să vadă alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ne grăbim. Totul se precipita Într-un haos de strigăte, comenzi și Înjurături. Grupuri jigărite de oameni Înarmați dădeau năvală spre breșă, În timp ce, În sensul opus, bărbați, femei și copii, panicați, se agitau Încoace și Încolo, Încovoiați sub desagi și provizii, căutând o scăpare imposibilă. Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ăsta să fii sigur. O fi cum spui domnia ta, dar va trebui să Îl faci să priceapă asta și pe cardinal, care Își ține curtea aici. — Dar de ce au venit atât de mulți? — Astăzi se acordă indulgențe și, mai ales, provizii de drum pentru pelerinii Jubileului. O presimțire nefastă străbătu mintea poetului; poate că ar fi fost mai bine să aleagă un alt moment pentru a cere audiență. Dar urgența funcției trecea Înaintea oricăror considerente de oportunitate. Și apoi, nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În tot acest răstimp, Daru stătuse în camera lui, de unde nu ieșea decât până la magazie, ca să dea de mâncare găinilor și să ia cărbuni. Din fericire, camioneta care venea regulat de la Tadjid, satul cel mai apropiat dinspre nord îi adusese provizii cu două zile înainte de viscol. Peste patruzeci și opt de ore trebuia să vină iar. De altfel, avea cu ce să reziste și unui asediu, căci camera îi era ticsită cu saci de grâu, pe care primăria îi lăsase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de mult. După câteva zile o rugă pe Louise să-i dea să mănânce sus, ceea ce ea și făcu, cu o grijă care-l înduioșa pe Jonas. Pentru ca să n-o mai obosească și altă dată, îi spuse să facă câteva provizii, pe care le luă sus cu el. Cu timpul, nu mai coborî deloc ziua. Dar de provizii abia de se atingea. Într-o seară o chemă pe Louise și îi ceru câteva pături: - O să dorm aici. Louise îl privea, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și făcu, cu o grijă care-l înduioșa pe Jonas. Pentru ca să n-o mai obosească și altă dată, îi spuse să facă câteva provizii, pe care le luă sus cu el. Cu timpul, nu mai coborî deloc ziua. Dar de provizii abia de se atingea. Într-o seară o chemă pe Louise și îi ceru câteva pături: - O să dorm aici. Louise îl privea, cu capul dat pe spate. Deschise gura vrând să spună ceva, dar tăcu. Cerceta doar chipul lui Jonas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Respirația joacă un rol vital în cadrul acestei etape, acționând ca niște foale pentru a întreține focurile interioare ale alchimiei interne. Alimentarea energiei După ce a învățat să transforme esența în energie, adeptul este acum pregătit pentru „energia hrănitoare”, adică acumularea unor provizii suficiente de vitalitate pură din ambele surse - externă și internă - pentru a-și regenera yuan-qi, sau „vitalitatea inițială”. Omul e animat de aceeași energie cosmică ce pătrunde întregul Univers și tot ce este conținut de acesta, și poate să își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
miros de tutun, un miros care Îi plăcea și pe care Îl regăsea de fiecare dată la atelier. Szántó fumase numai pipă până la moarte. A luat cu el o singură pipă lăsându-i-le ei pe celelalte șase. Și o provizie importantă de Clan. De două ori pe an, la Florii și de Ziua Morților, Își aprinde și ea una. Se gândește la Szántó, iar fumul Împrospătează preț de câteva minute mirosul vechi de tutun, impregnat pentru totdeauna În pereții medievali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca ai unei femei bătrâne, burta îi era căzută și o durea spatele în fiecare dimineață. Gândul la o altă sarcină o îngrozea, așa că început să bea chimenul care trebuia să țină sămânța lui Iacob departe de a încolți. Dar proviziile de chimen au început să scadă întâmplător, iar Inna era plecată departe în nord. Lunile treceau și ea tot nu se întorcea cu ierburile. Lea a încercat trucul vechi - a înmuiat un ghemotoc de lână în ulei de măsline și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în afara cortului și trăgeau cu urechea. Iosif îmi spunea ce mai reușea să audă, iar eu le spuneam mamelor mele. Dar eu nu-i povesteam lui Iosif ce vorbeau ele între ele cu vocea scăzută. Nu-i povesteam cum făceau provizii de pâine uscată sau cum își desfăceau tivurile rochiilor și ascundeau acolo mirodenii scumpe. Știam chiar și despre planurile Rahelei de a fura idolii lui Laban. În fiecare noapte, Laban striga la Iacob și-i spunea că n-are nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai multe despre ei, mai ales despre tata. Și cum Iacob mergea alături de noi în fiecare zi câte o bucată de drum, mă uitam la el pe furiș să văd cum se poartă cu mamele mele. Vorbea cu Lea despre provizii și făceau planuri de drum. Apoi vorbea cu Rahela și-i povestea despre călătoria pe care el o făcuse cu ani în urmă în sens invers, spre nord, înspre Haran. Era atent să nu le neglijeze pe nici una. Zilpa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nimeni”. Și adăugă pe același ton, aproape indiferent: „Dacă vrei să faci cruci din marmura care se mai găsește aici, te las”. Era o idee. Oricum, nu aveam alta mai bună. Am intrat în curte și m-am uitat la proviziile de piatră. Nu erau prea mari, dar ajungeau pentru vreo două luni. Până trecea iarna. M-am apucat de lucru chiar de a doua zi. Într-o seară, în iarna aceea, m-am pomenit cu un vizitator ciudat. A intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ajunge la țărmul oceanului, trebuia să străbat un deșert. M-am hotărât să încerc. Localnicii mă priveau lung, neîncrezători. Cum, fără cămilă? Mi-au dat totuși fructe. Apă. Un fierar mi-a făcut un cărucior cu care să-mi transport proviziile. Și am plecat. Auzisem o frază, „acolo unde există o voință, există un drum” și mi-o repetam mereu. Înaintam, trăgând după mine căruciorul pe nisip. Când sufla vântul, îmi acopeream fața cu o cârpă. Un nor de muște mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la gură, negeluiți de oraș, nepreocupați altcumva decât de a devasta proviziile de băutură ale restaurantului "Hora", prin dreptul Parcului Sportiv "Dinamo", pe deasupra cofetăriei "Perla" și-a librăriei " Lumina", peste prispele reduse la doar două trepte de ciment ale aprozarelor, croitoriilor și magazinelor de mobilă, culcușite la parterul versanților formați din blocuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe jos doar acvarii pentru mormoloci, străchini cu pământ, mai negru decât crema de ghete, pentru râme, căldărușe în care se aruncă o găină vie, iar peste ea, ca s-o ție tânără și fragedă, se presară și câte o provizie de lipitori. Pentru că - vezi tu, Chiose viermănos - asta e marea șustă îmbîrligătoare a vrăjitoarei de la noi, din cartier: șapte luni pe an ne aleargă să-i procurăm cărăbușime și verzituri. O lună se încuie să-și meșterească rețetele saramurilor. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai la vale, alternativ, în două gropi tronconice, căptușite cu lemne, în care încingeau bolovani, îi târau, pe cetini, până la bordei și adormeau între ei, până ce cataroaiele iute se dezîncălzeau. Rgele târâia la bordei alții. Era harnic. Iute se sfârșiseră proviziile de pateu, cele două borcane de fasole cu costiță, cel cu gem, biscuiții și kilogramul de zahăr cubic. Gogo! Avea dreptate în privința lor Mandravela. Nu te puteai înțelege cu ei. N-aveau urmă de respect pentru zahărul cubic. Îl înfulecaseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-mă, spuse el, dar ar fi mai bine dacă m-aș duce până la ușă. Vă rog, continuați masa. — Este faza următoare, una inevitabilă, zise Irina. Va veni la ușă și-și va ține discursul. Uneori cred că dă iama prin proviziile lui de vin. Nu credeți c-ar fi un soi de ironie poetică: demagogul făcându-și curaj cu dușca și astfel încălcându-și propriile principii? Contesa încercă să râdă. — Dar ce anume striga? întrebă Vultur-în-Zbor. — SVOBODA, răspunse Irina Cerkasova. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
respectul condescendent al unor subofițeri față de un tînăr ofițer de nădejde. Începură să vorbească aproape În șoaptă, În vreme ce Crawford Își cerceta carnetul de notițe, bifînd niște Înregistrări din ceea ce părea a fi registrul său de comenzi. Apoi cei doi, cu proviziile asigurate, se Întoarseră la paharele lor, iar Crawford Îi făcu semn unui maghrebian vînjos, În uniformă Închisă la culoare, care ședea la standul de lustruit Încălțăminte. Era șoferul lui Elizabeth Shand, Mahoud, cel care, privindu-mă acru, Îmi Înregistrase numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
farhavită să îi ducă la Turnul Magilor. — Ce-i acolo, mamă? — Un templu... Nu era nici templu, nici turn, arăta ca un dom de piatră, pierdut între stâncile munților Bashagard. Fusese, pe rând, depozit de arme și ghețărie, cămară pentru provizii și far. Pe atunci, doar mobed-ul și familia lui aveau drept la o cheie, însă nu puteau oficia. Dar zartosht-ul păstra înăuntru, ascuns, un altar cu focul nestins, despre care știau doar câțiva. Nu te temi să faci asta? îl
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și apoi se porni să-și ascută ghearele. Era frumoasă, nepăsătoare și îl sfida ca o necunoscută după care te uiți când trece pe stradă. Își lăsă ușa vraiște și alergă la dulapul de deasupra chiuvetei, în chicinetă. Avea acolo provizii de zahăr și de cafea, ulei și câteva conserve de pește. Apucă la întâmplare o cutie cu file de macrou și începu să-i învârtă închizătoarea. Peștele mustea în grăsime și îl scurse pe o farfurie. Erau bucăți mari, fără
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]