37,224 matches
-
Se simte un învins, eșecul îl amenință, ca în proza existențialistă. Anchetatorul și informatorii îl obsedează. Pentru a scăpa de presiunile unei lumi detestabile caută un fel de terapeutică a evaziunii sau a neutralității, "un mod de a ignora realitatea". Proza din Punctul de inflexiune devine astfel un dens poem al depersonalizării, una din temele predilecte ale lui Norman Manea. E terenul pe care s-ar putea înregistra o relație de osmoză cu atmosfera și obsesiile din proza lui Kafka. Există
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
a ignora realitatea". Proza din Punctul de inflexiune devine astfel un dens poem al depersonalizării, una din temele predilecte ale lui Norman Manea. E terenul pe care s-ar putea înregistra o relație de osmoză cu atmosfera și obsesiile din proza lui Kafka. Există o etapă, prima, a romancierului Norman Manea, puțin cunoscută, ca să nu zic aproape necunoscută criticilor mai tineri și Occidentului, pentru că prozatorul însuși a lăsat-o în umbră. În romanele "variantelor la un autoportret", autorul se investește pe
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
etapă, prima, a romancierului Norman Manea, puțin cunoscută, ca să nu zic aproape necunoscută criticilor mai tineri și Occidentului, pentru că prozatorul însuși a lăsat-o în umbră. În romanele "variantelor la un autoportret", autorul se investește pe sine ca personaj al prozei în Captivi (1970), Atrium (1974) și Cartea fiului (1976), ultimul alcătuit din două părți distincte, Simona și August. Nici unul din aceste trei (sau patru) romane nu a mai fost reeditat de la prima lui publicare. Captivi e un roman dificil ca
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
o privire cinematografică, neutră sau patetică, evident împrumutată din noul roman francez: înregistrare conștiincioasă ca memorie a peliculei - memorie uniformizatoare a evenimentelor petrecute și a celor numai potențiale. Am putea spune că e un interesant experiment de tehnică narativă. Specifică prozei lui Norman Manea (de tinerețe sau maturitate) e definirea personajului în cerc închis. Rafael Banu din Atrium năzuiește să ajungă "singurul său stăpân". Experiența încercată sau dezirabilă e a deplinei libertăți de opțiune, dar e "prins încă în firele încâlcite
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
o eliberare succesivă de etape formative și convertire a lor într-o autobiografie spirituală. Romanul Întoarcerea huliganului trebuie integrat de către cunoscători în acest ansamblu narativ. Specificul lui e o politizare mai accentuată, dar perspectiva experimentală asupra propriei biografii e aceeași. Proza lui Norman Manea se situează într-un mod extrem de interesant în punctul de joncțiune dintre modernitate și postmodernitate. Ar putea fi privită în continuarea unei tradiții sau a unor premise pe o filieră ce combină sugestii de perspectivă exitențială din
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
țară. Am interpretat acest protest ca pe o nevroză profesională, ca pe o stare de oboseală, poate chiar depresie, ce pot fi depășite prin luciditate și solidaritate. Am intervenit atunci cu un îndemn de continuare a lucrului, amintind titlul unei proze de J. D. Salinger, Dulgheri, înălțați grinda acoperișului. Construcția dicționarului, demnă de tot interesul public, trebuie finalizată, cu ultimele eforturi, spre satisfacția și onoarea echipei de lucru. A mai rămas un volum și DGLR e gata, poate chiar până la sfârșitul
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
căutărea timpului pierdut: căci ori îți place, și atunci îl citești ca într-un ritual al adîncirii într-un deliciu livresc, ori nu-ți place deloc, și atunci îl treci în rîndul grafomanilor plicticoși; ori îl savurezi pe milimetru de proză degustîndu-l picătură cu picătură, ori îl decretezi drept un incorigibil tărăgănător care te sufocă cu interminabilele lui divagații. Și fiindcă Proust este un radical despicător al apelor în materie de gusturi literare, taberele adverse ce se formează în apărarea sau
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
Și fiindcă Proust este un radical despicător al apelor în materie de gusturi literare, taberele adverse ce se formează în apărarea sau respingerea lui nu cunosc moderația. Ce te izbește la ele este lipsa nuanțelor intermediare. Așa se face că proza lui Proust e unică sau, dimpotrivă, e cu totul scoasă din uz. Pentru primii, rafinamentul zăbovirii în detaliile memorii involuntare este marca geniului său, și nici un efort nu e de prisos pentru a contempla arta cu care francezul își țese
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
de lectură antologate de Viola Vancea. Pentru mai toți autorii, lectura lui Proust cere o schimbare a ritmului interior, o decuplare de la curgerea haotică, trepidantă și agresivă, a vieții reale. Cu alte cuvinte, nu poți să fii un degustător al prozei proustiene dacă păstrezi aderențe ferme cu realitatea exterioară. Sau, mai pe șleau, nu poți să-l intuiești pe franțuz dacă nu-i semeni. De aceea, împătimiții de Proust se racolează din rîndul intelectualilor absorbiți de propriul univers lăuntric. Ce e
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
de amănunte. El nu încarcă fraza cu informații, ci cu tribulațiile iscate pe marginea lor. Altfel spus, scriitorul nu înmulțește detaliile, ci le dilată. Așa se face că scrisul lui e prozastic fără să fie prozaic. Lectura unei astfel de proze neprozaice are un efect terapeutic: te lecuiește de obsesia pierderii timpului și te scapă de grija lucrurilor importante. Și dacă pînă la întîlnirea cu Proust aveai oroare de digresiuni inutile și de paranteze oțioase, dacă îți displăcea umplutura retorică și
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
subiecte dintre cele mai delicate, ignorate sau pasate ușor de istoriile literare tradiționale: rolul masoneriei în devenirea societății "Junimea" și contactele pe care Eminescu și Slavici le-ar fi avut cu masoneria în perioada 1870-1872, raporturile disproporționate dintre viața și proza lui Mircea Eliade, revelațiile produse de jurnalul portughez al lui Mircea Eliade și jurnalul secret al lui Miron Radu Paraschivescu, legăturile dintre corifeii avangardei istorice și internaționalismul comunist (subiectul este aproape exhaustiv tratat și în excelenta antologie realizată de Stelian
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Tzara la București, în anul 1946, intransigența ideologică (procomunistă) a lui Geo Dumitrescu din anii 1948-1949 în virtutea căreia îi atacă în presa vremii pe Ovid S. Crohmălniceanu și pe Marin Preda, rolul romanelor postbelice ale lui G. Călinescu în resurecția prozei românești de la mijlocul anilor '60, suspiciunea că Ion Vinea ar fi fost agent britanic, disputa din Biroul politic al PMR, în 10 mai 1962, pe marginea eventualei primiri în partid a lui Zaharia Stancu în timpul căreia, în pofida susținerii lui Gheorghe
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
întreruptă, apărută la Editura pentru Știință SIT, și Ion Hobana. De la SF, cinstit o viață, trece la memorialistică subtilă, amestecîndu-și, printre rînduri, propria călătorie nu în viitor, ca de atîtea ori, ci în trecut. Romanul pe care-l citesc, în proza lui, alunecînd spre (auto)biografie, dă tonul muzicii. Război pe o tablă de șah, cînd se fac și se desfac amoruri ca-n filmele Reich-ului, între foști adolescenți din care se-aleg capii Legiunii. Tînărul Gelu Petreanu, călător în trenul
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
un copilandru își dorește, mai mult ca orice, un cal, iar un soldat acrit de prohibiții i-l împrumută pe-un pachet de Plugare (oamenii simpli, neînvățați la trabucuri ofițerești, au tabieturile lor), nimic nu poate să fie prea grav. Proza lui Ion Hobana are culoarea odihnitoare a tuturor romanelor care explică ratarea prin small talk. Făcute din aceeași făină, divertismentul și ruina merg mînă-n mînă, într-o vreme în care, cu toată precipitarea evenimentelor, încă se șade și se povestește
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
romanelor care explică ratarea prin small talk. Făcute din aceeași făină, divertismentul și ruina merg mînă-n mînă, într-o vreme în care, cu toată precipitarea evenimentelor, încă se șade și se povestește. Cînd și unde am pierdut această școală, a prozelor scurte, abătute de vreun destin cu care n-au ce face, în afară de să-l justifice, prin bucăți din viața omului care-l poartă, e greu să spui pe deasupra. Personajele lui, într-o lumină îngăduitoare, care n-ascunde resemnare, ci filosofie
Vremuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8593_a_9918]
-
-i un capitol de istorie literară. Rezumatele, care extrag ideea principală (barbară preocupare, întocmai ca lucrătura lui Pirgu, cu cuțitul, în cega rasol), o sar. Iar cititorii grăbiți ai rezumatelor rămîn cu ideea, plăcută ca un os de pește. Și proza care-a conținut-o le pare, firesc, o conservă. Se pot încerca, pe urmă, toate strategiile de resuscitare. Una dintre ale a fost/ este, pentru Patul lui Procust, coborîrea la subsol. Opinia nesolicitată, proza neautorizată (dar cine mai trebuie/îndrăznește
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
ca un os de pește. Și proza care-a conținut-o le pare, firesc, o conservă. Se pot încerca, pe urmă, toate strategiile de resuscitare. Una dintre ale a fost/ este, pentru Patul lui Procust, coborîrea la subsol. Opinia nesolicitată, proza neautorizată (dar cine mai trebuie/îndrăznește să autorizeze ceva, asta însemnînd, horribile dictu, că interzice altceva?), de găsit, de regulă, în felurite asemenea subsoluri, cu puțină sau fără legătură cu textul de deasupra, ar trebui să nască, printre cititorii de-
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
a oricărui filolog. Să pescuiesc, cu alte cuvinte, muștele din farfuria scriitorului (există, deși ați paria că nu, un asemenea episod în roman). Punînd totul cap la cap, ar fi de văzut ce iese. Romanul de idei, de concepție a prozei, nouă, de bună seamă, omoară, de obicei, în Patul lui Procust, romanul de privit pe fereastră, de detalii de casă și oraș, pe care nimeni nu le mai bagă de seamă. În toate privințele, și nu doar pentru că discuțiile care
Musca din farfurie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8592_a_9917]
-
Oscar Wilde care nu-i deloc paradoxal când afirmă că "imaginația imită, spiritul critic creează"? Și să nu se bănuiască, spunând aceste cuvinte, că e o pledoarie pro domo, deoarece semnatarul acestui text se consideră doar un mic autor de proză, ceva mai mult decât monsieur Jourdain. Nici o supărare, numai cei fără de umor se supără. Dimpotrivă, e amuzant. Criticii autentici, din păcate sau din fericire, au talent literar și, dacă scriu, pe semne că sunt scriitori. Până mai de curând, la
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
de sub pielea esteticului pentru a consemna părerea răspândită în târg despre bătrânul Jiquidi: "Omul acesta a fost, este și va fi un reacționar; un dușman al societății"(pag. 73). Breban preferă să reproducă astfel de formulări de-clarative, stridente în contextul prozei de elevație cultivate decât să lase să planeze umbra unei îndoieli. Să-l asigurăm că a preîntâmpinat toate dubiile? Dispare în acest fel orice echivoc? Deocamdată nu-l pot scuti de sâcâielile unei deliberări pentru a se stabili dacă e
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
care a lipit între ele felii străine, eterogene. Era o falsă alarmă! Cei care au bombănit nemulțumiți, alertați că se încalcă norme ale esteticului, au omis să observe că procesul de dezarticulare a narațiunii și de demontare a psihologiilor în proză fusese inaugurat mai demult, că dispunea de o tradiție prestigioasă de la Dostoievski încoace. Departe de a fi un joc de-a dărâmatul, tentativa de care pomeneam urmărea să surprindă o discontinuitate în mișcările afective și totodată să dezvăluie putința de
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
la o coerență a lucrurilor, ce era însă alta decât cea comună, purta pecetea unei filtrări moderne mai avizate. Așadar, este readus un univers de patimi telurice și de explozii de energie devenit familiar cititorului autohton tocmai din contactul cu proza lui Breban. Disting însă, în faza recentă a explorărilor sale narative, un efort de a obține o cristalizare maxi-mă, ca o sinteză a unui demers repetat în timp. Ar fi greșit, reținându-se aici o preferință pentru factorul irațional, să
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
1938), Gândirismul (1940), Emil Gârleanu (1941), Folclorul. Obiect, principii, metodă (1947), Balada populară română (1966), Folcloristica română (1968), Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii (1970), Structura poetică a basmului (1975), Retorica folclorului (Poezia) (1978), Eposul popular românesc (1983), Poetica Mioriței (1984), Proza populară românească (1986). Premiul răsplătea o operă bogată, dar, în mod cert, a avut în vedere și alte considerente, și anume că profesorul Vrabie făcuse, în tinerețe, studii de etnografie, etnologie și romanistică la Berlin, încheiate cu lucrarea Concepția despre
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
Max Lüthi, Bela Gunda, acesta apreciind, în 1971, că "Gh. Vrabie este folcloristul de frunte al zilelor noastre". Câteva cărți ale sale, esențiale și înrudite prin tematică, Structura poetică a basmului, Retorica folclorului (Poezia), Eposul popular românesc, Poetica Mioriței și Proza populară abordează, dintr-o perspectivă modernă, sistemele și mijloacele poetice ale creației populare românești, aduc un nou mod de a înțelege acest domeniu, studiul global cedând aici privirii îndreptate spre fiecare categorie a ansamblului, fiindcă fiecare utilizează o retorică specifică
Centenar Gheorghe Vrabie by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8583_a_9908]
-
totul alt raport intim cu existența. De departe, lanțul de întâmplări povestite are ceva în comun cu Halimaua improvizată, sub anchetă, de Zaharia Fărâmă al lui Mircea Eliade. Tot de departe, o briză din stranietatea de început de lume a prozelor lui Ștefan Bănulescu se păstrează și în ritualurile reconstituite de Bogdan Suceavă. Dar acestea numai dacă ne aruncăm cu tot dinadinsul în asemenea identificări lipsite și de obiect, și de miză. Originalitatea Mirunei... ține de evidență și nu depinde în
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]