KorAP: Find »[drukola/base=prunc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...142 143 144 ...222 >

5,549 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

se uitau numai În văzduh, după stele. Vishu, de pildă, știa atâtea animale și oameni din stele cât de patru ori toate degetele unui om: Începea cu Leul Adormit, continua cu Vânătorul, cu Peștele Săritor, cu Pasărea cu Gât, cu Pruncul și tot așa, până ce spunea toate stelele și Încotro trebuia să pui cârma când le aveai În față, astfel Încât să duci luntrea unde pofteai. Dar, cel mai mult, Îmi plăcură acele mattang - Împletiturile de lăstăriș. Era și În ele, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În gura mare, Într-o limbă pe care n-o pricepeam defel. Câțiva pufniră În râs, iar Dupna trase spre noi un scuipat peste umăr, din mers. Abia atunci mi-am spus păsul. - Avem o femeie care trebuie să aducă prunc pe lume. E femeia mea. Gupal căscă ochii și dori să mai spună ceva, În felul acela care se prinsese atât de iute de mine, dar se răzgândi: - Să ne grăbim atunci, zise, și o pornirăm spre sat. Casele lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se strecoare printre copaci și să ia chipul unei ape care curge mereu. - Aici, aici, ne strigă o femeie și ne repezirăm cu Nunatuk Într-o casă. Biata Nunatuk! Și-așa era ea grasă dar, după ce se cuibărise În ea pruncul meu, se făcuse precum un uriaș bulgăre de seu. - I-ai numărat zilele? mă Întrebă femeia. - Zilele? Să i le număr? Femeia se uită lung la Gupal iar acesta, fâstâcit, se Întoarse spre Logon. Îi era teamă că eu, mut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
număr? Femeia se uită lung la Gupal iar acesta, fâstâcit, se Întoarse spre Logon. Îi era teamă că eu, mut și pregătindu-mă să fiu tată, nu eram În stare să-i răspund. - Nu a numărat nimeni zilele de când e pruncul În cuib? - Cum să numeri zilele? se holbă Logon la Gupal. - Of, of, făcu femeia și o puse pe Nunatuk să se Întindă pe un așternut de paie. Ia! Voi, ăștia care nu știți decât să Împuiați femeile, afară! Gupal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
ne bage În seamă, dar nu reușeau să-și ia ochii de la noi. Între timp, vânătorii noștri se răspândiseră de jur Împrejur, afundându-se În pădure, urcându-se sus pe stânci sau ascunzându-se prin tufișuri. - Voi nu numărați zilele pruncului? Întrebă Gupal după o vreme. Până și eu știu că trebuie să treacă două sute și optzeci de zile pentru ca sorocul pruncului să fie după cum a lăsat Tatăl. Sau patruzeci de săptămâni. Sau nouă luni. Am Înghițit În sec și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Împrejur, afundându-se În pădure, urcându-se sus pe stânci sau ascunzându-se prin tufișuri. - Voi nu numărați zilele pruncului? Întrebă Gupal după o vreme. Până și eu știu că trebuie să treacă două sute și optzeci de zile pentru ca sorocul pruncului să fie după cum a lăsat Tatăl. Sau patruzeci de săptămâni. Sau nouă luni. Am Înghițit În sec și m-am uitat la Logon. - Sute? Optzeci? Săptămâni? Luni? - am repetat. Gupal râse și chemă o femeie. - Ceai, Îi spuse. Repede, te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pline cu apă fierbinte. Vedeți să nu vă opăriți! ne spuse el. Prea târziu. Buzele ne luaseră foc parcă și abia dacă reușirăm să nu dăm de-azvârlita cu scoicile, cu tot cu ceaiul din ele În ziua aceea, În timp ce Nunatuk aducea pruncul pe lume, Gupal ne spuse ce este ceaiul, ce sunt numerele și la ce le foloseau ai lui, ce sunt săptămânile, lunile și anii. Părea că făcusem toată călătoria asta numai și numai ca să-l Întâlnesc pe Gupal. Încă de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Am dat buzna printre crengile de stuf de la intrare și mi-am zărit femeia. Era leoarcă de sudoare. Bătrâna o ștergea pe coapse cu o blăniță de miel, albă precum laptele. Alături, pe un maldăr de paie, două ciozvârte de prunci chirăiau din răsputeri. - Nu-ți ajungea unul, stăpân al vorbei? Uite că ai doi: biata fată frumoasă a ieșit prima, iar zvăpăiatul de băiat vânjos a strigat de mi-a Înghețat sângele. Mi-am dat seama că și asta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe fată o s-o cheme Mare, iar pe băiat, Omăt. Așa, o să ținem minte mereu de unde se trag. În seara aceea am ținut sărbătoare pentru Mare, pentru Omăt și pentru uriașa mea Nunatuk, singura femeie care putea să aducă asemenea prunci pe lume. Am băut vin din acela pișcător și am mâncat bucate nemaiîntâlnite. La Început, ne-au dat un fel de grăunțe alb-gălbui, cleioase, scoase din apă clocotită și Îngrămădite pe niște frunze mari, acrișoare; apoi, am primit carne de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
costelivă, una cu țâțele lungi și goale care, pe deasupra, mai era și rea. O chema Arona. Când a văzut Tatăl a doua zi cu cine s-a Însoțit, ce să mai facă? A ținut de Arona până ce i-a adus pruncul pe lume. Pruncul, tot un scofâlcit și-un costeliv, căruia i-au spus Șoim, căci maică-sa era din neamul șoimilor din pădurile nesfârșite de la Miazănoapte. Pe vremea aceea, vestea că Tatăl făcuse și dresese Începuse să se ducă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
țâțele lungi și goale care, pe deasupra, mai era și rea. O chema Arona. Când a văzut Tatăl a doua zi cu cine s-a Însoțit, ce să mai facă? A ținut de Arona până ce i-a adus pruncul pe lume. Pruncul, tot un scofâlcit și-un costeliv, căruia i-au spus Șoim, căci maică-sa era din neamul șoimilor din pădurile nesfârșite de la Miazănoapte. Pe vremea aceea, vestea că Tatăl făcuse și dresese Începuse să se ducă de la neam la neam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
la neam. Nemernica aia de Arona știa să potrivească lucrurile Însă, așa că a răspândit vorba că Tatăl era Într-atât de sfânt Încât nu ținea decât o femeie, adică pe ea, care femeie nu va aduce pe lume decât un prunc, adică pe Șoim. Asta au aflat toți oamenii, iar Tatăl nu mai avea ce să facă dacă dorea să rămână ceea ce era În ochii celorlalți. Mă și mir că după ce a trecut printr-o poveste care i-a arătat ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Tatăl, care a zis tuturor că n-avea cum să lase legămintele pe mâna unui zevzec ca Șoim. Cum alt copil nu mai putea să aibă, căci lumea Îl știa drept omul unei singure femei și drept tatăl unui singur prunc, el și-a luat atunci numele de Tată al tuturor oamenilor. Sunt cel ce v-a scos din Ceața Adâncă, a Început el să spună cui avea urechi de auzit, iar când Arona și-a dat seama ce urmărea Tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a Psarei, care Psara e mumă a lui Moru, care Moru nu te-a legat la Întâmplare să duci vestea În lume. Pe de altă parte, ticălosul de Șoim a avut și el copii. Hadat, bătrâna care ți-a adus pruncii pe lume, se trage din Șoim, iar Dupna e fiul ei. Cred că trebuie să Însemne ceva că o scoborâtoare din Șoim a adus pe lume copiii scoborâtori din Kron, dar n-o să vorbim despre asta, căci aduce ghinion. Ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
crape de ziuă când, m-a trezit un zgrepțănit ușor care venea dindărătul casei. Am ciulit urechile. Am auzit același zgrepțănit, dar parcă mai slab. Am adulmecat aerul. Mirosul plin al lui Nunatuk. Mirosul ca de lapte al celor doi prunci. Mirosul uscat al pământului roșu din sat. Și, dincolo de toate astea, mirosul de om care se ascunde. Dupna, mi-am spus. Blestemata de Hadat mi-a adus copiii pe lume, iar fiul ei vrea să-mi ia viața. Odată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
privit. Nici pe mine nu m-aș mai fi privit dacă aș fi fost În alt trup. I-am lăsat pe ceilalți să aibă grijă de Logon, iar eu am luat-o spre casă, să văd de Nunatuk și de prunci. Of, of. Marea și Omăt sugeau la țâțele femeii mele, de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Abia dacă se sinchisiră când mă auziră și Începură să-și rotească ochii, goi, care scrutau alte tărâmuri. Erau atât de pătrunși de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
au găsit pe Logon care aștepta, liniștit, În pădure. Blestematul le-a zis că Nunatuk avea dureri din ce În ce mai des. Iscoadele i-au spus atunci că Scept voia să pună mâna pe tine În noaptea În care ți se va naște pruncul. Logon le-a răspuns că așa se gândise și el, numai că trebuia ca una dintre iscoade să țină mereu aproape de tabăra ta, ca să poată duce oricând vorbă lui Scept că Nunatuk născuse. Atunci, mi-am luat inima În dinți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Șoim, zevzecul de care Însuși Tatăl s-a dezis, deși-i era fiu de sânge. Mai vreau ca toată lumea să afle că pe Hadat, deși e muma lui Dupna, o ținem În cea mai mare cinste, căci mi-a adus pruncii pe lume. Cât despre noi, să afle toți că pornim spre Muntele Mamă, unde zac oasele lui Kron. - Și lupta de sânge? Întrebă Barra. - Nu câștigăm nimic dacă o dăm acum. Gupal căscă ochii și, după ce se mai codi o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de zor la țâțele femeii mele. Se urcă pe burta lui Nunatuk, străduindu-se să-și facă loc Între Marea și Omăt. - Și Unu! Și Unu! - se ruga el dar, până la urmă, se lăsă păgubaș. Se lăbărță Între ceilalți doi prunci și, sorbind-o din ochi pe Nunatuk, se apucă s-o mângâie pe față. Mama Nunatuuuuk, mama Nunatuuuuk... tot spunea el. Se auzi un tropot de pași grei. Apoi, un fornăit. Tresărirăm, dar nu era decât un animal din acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
el. Se auzi un tropot de pași grei. Apoi, un fornăit. Tresărirăm, dar nu era decât un animal din acela mare, frumos și cu ochii blânzi - din cel pe care neamurile de aici, din câmpie, Îl crescuseră ca pe-un prunc de-al lor. Îi spuneau cal și-l țineau pe lângă case, bucurându-se de frumusețea lui. Putea să fie țanțoș sau drăgăstos, putea să-ți manânce din palmă, sau putea să se Înfurie și să se dea la alți cai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a căscat ochii și a râs. Dar a zis: - Dă legământul ăsta tuturor, măi Krog, că și mie Îmi convine. Runa Îmi ajunge ca nici o alta. Dar, află că unii o să se supere pe legământul tău! - chicoti el. Am lăsat pruncii În grija lui Nunatuk și ne-am dus spre satul ridicat de ai noștri. Alesesem un loc de popas frumos-frumos: cât vedeai cu ochii, câmpiile se Întindeau de jur-Împrejurul satului, al lacului și al crângului. Satele celelalte, rare, abia se vedeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
fi fost ca Enkim, sau Barra, sau Kikil, să-mi dea foc, ca nu care cumva să mă trezesc că blestemații de vânători ai lui Scept Îmi batjocoresc trupul... M-am așezat pe iarba Înghețată. Trăgeam cu urechea la jocul pruncilor noștri. Apoi, am auzit zgomot de pași. Primul Vindecător venit la sfat a fost Norb, din neamul Os din Kron. 40. Eram la mai puțin de o aruncătură de băț de Scept - era la fel de falnic ca atunci când Îl văzusem pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
lupii. Logon și Dupna unde sunt? - Dupna e nevătămat, dar pe Logon l-a ucis Scept cu mâna lui, la Începutul luptei. Am rămas o vreme pe gânduri. Apoi: - Și să-i caute și leșul lui Scept! Are și el prunci, ceva? Barra ridică din umeri. Nu știa. - Află, și dacă are, adu-i și pe ei aci. O să aibă grijă de ei Nunatuk și Runa. Hei, dar nu-l văd pe Kikil... Unde e Kikil? - Măi Krog, măi... Începu Barra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
altuia. Of, of, prea puțini mai vorbeau În minte, iar ăia erau cu toții bătrâni, dar Moru Îmi spusese că așa va fi. Bine măcar că mă mai pricepeau, mut cum eram. - Hei! Sunt Krog! M-am Întors! Uite: am femeie și prunci! - le-am spus eu, râzând, și am luat-o pe după umeri pe Nunatuk a mea, care Îi ținea În brațe pe coțcarii ăia doi de Marea și Omăt. Unul dintre oameni se ridică și se apropie de mine, temător. - Krog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
săgeată, iar aici e tata. M-am uitat la semnele alea și am văzut că sunt tare bune, chiar dacă nu aduceau deloc nici cu Krog, nici cu Enkim. Numai că eu eram atât de bătrân, Încât am lăsat În seama pruncilor să se joace și să scrijelească semne În țărână. Și, câte zile am mai avut, m-am tot uitat la ei cum s-au Îndemnat unul pe altul să scrijelească semne pentru cuvinte. FILENAME \p D:\Carti editura CR\Vindecatorul\Surse\Listat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]