5,478 matches
-
prinsese împreună cu un camarad de-al lui: Mi-am scos pușca de pe umăr. Întrucît nu îndrăzneam să trag, din cauză că nemții erau la vreo cincizeci de metri deasupra noastră îi puteam auzi strigînd -, l-am lovit pe neamț în cap. Patul puștii s-a rupt, iar neamțul a căzut pe spate. Mi-am scos iute cuțitul și i-am spintecat gîtlejul dintr-o singură mișcare. I-am dat apoi cuțitul lui Raja Nedeljković, un funcționar de stat pe care-l cunoșteam dinaintea
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Cu toate că fondurile erau alocate pentru economie, cea mai mare parte a ajutorului Statelor Unite era destinată înzestrării cu echipament militar și întăririi armatei. Pînă în septembrie 1948 acestea furnizaseră 140 de avioane, 3.890 de automate și mortiere, 97.000 de puști și 10.000 de automobile și camioane.11 În ciuda protestelor sovietice, Națiunile Unite au fost de acord cu aceste acțiuni de ajutorare. KKE nu a putut face față acestei provocări. În ciuda faptului că primea provizii din Iugoslavia și Bulgaria, guvernul
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un vecin, un prieten sau un frate pe care îl ura de ani de zile, fără motiv, adesea fără să-și dea măcar seama. Ura mocnea acolo, incapabilă să găsească o ieșire. Iar acum, dintr-o dată, li s-au dat puști și grenade de mînă. Clerul, armata, presa, toate îi îmboldeau să-și ucidă vecinul, prietenul, fratele. Numai astfel, strigau ele la ei, puteau fi salvate credința și țara. Crima, cea mai veche nevoie a omului, a dobîndit o înaltă semnificație
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Balcanilor, era cauzată în parte de transformările revoluționare petrecute în tehnologia militară. Micile state balcanice nu posedau nici finanțele, nici capacitatea tehnică de a construi bombe cu hidrogen sau sisteme sofisticate de rachete. Epoca luptătorilor de gherilă balcanici, înarmați cu puști și grenade și dependenți de satele din partea locului în privința proviziilor trecuse probabil, chiar dacă această generalizare rămîne încă o chestiune deschisă. Mai importante decît schimbările produse în statutul internațional al țărilor balcanice au fost cele radicale din politica lor internă apărute
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
la crearea unui sistem de planificare economică; e) subordonarea completă a forțelor armate puterii politice. Această ultimă caracteristică este exprimată cel mai bine prin cunoscuta expresie maoistă, din care prea adesea este citată doar prima parte: "puterea iese din țeava puștii, dar partidul este cel care controlează pușca". Pe baza acestei configurații de caracteristici, de obicei sînt cuprinse în regimurile totalitare nazismul și regimurile comuniste sovietic (mai ales sub Stalin) și chinez (mai ales în perioada maoistă). La acestea se pot
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
e) subordonarea completă a forțelor armate puterii politice. Această ultimă caracteristică este exprimată cel mai bine prin cunoscuta expresie maoistă, din care prea adesea este citată doar prima parte: "puterea iese din țeava puștii, dar partidul este cel care controlează pușca". Pe baza acestei configurații de caracteristici, de obicei sînt cuprinse în regimurile totalitare nazismul și regimurile comuniste sovietic (mai ales sub Stalin) și chinez (mai ales în perioada maoistă). La acestea se pot adăuga regimurile comuniste din Vietnamul de Nord
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
și în memoriile celor ce au instrumentat cazurile. S. B.: Cu Ibănescu cum v-ați înțeles? D. T.: Nu prea bine. Nu pot uita episodul din Aula Universității "Cuza", din februarie 1987, când țipa la noi și amenința că pune pușca pe studenți. Nu am fost apropiat de el, făceam parte din universuri mentale diferite. Unii mi l-au prezentat ca fiind uneori chiar hâtru, că făcea chiar comentarii malițioase și glume, în șoaptă, la adresa "raportărilor agricole" sau a tovarășului. Eu
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
lipsit de la Simina Noica la niciun curs. Ea era nepoata lui Constantin Noica, mare traducătoare din greaca veche. Costică Marin ne trimitea la greaca veche, sanscrită, făcea și yoga. Era și vânător și odată, la un șpriț, și-a pierdut pușca. S.B.: Traian Știrbăț? D.T.: Traian Știrbăț a fost cel mai pitoresc dintre toți, rebel, cu o viață paradoxală, ciudată, un nonconformist în toate, dar tobă de carte. Eu cu el am făcut seminarul de logică matematică. Pentru noi era cel
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
aia!". Cel puțin în perioada lui Bujor, efectiv colaboram în elaborarea programelor și acțiunilor care veneau pe linie de partid. Le adaptam la specificul ASC în conformitate cu recomandările de la UASCR. Problema a fost doar cu Ibănescu, care a afirmat că pune pușca pe studenți în februarie '87. S.B.: Să vedem ce conținea Planul de măsuri pentru vacanța de vară a studenților din 19805, din primul an în care ați fost lider: 1) În domeniul activității profesional-științifice: * Măsuri pentru pregătirea studenților restanțieri pentru
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
A recunoscut și ea într-un interviu după aceea că a avut mari probleme că a devenit prietena lui. Cu ea, cu Oltcit-ul ei a venit Nicu de la Sibiu la București, la Revoluție, în gura lupului. Acolo se trăgea cu pușca, parcă era la Stalingrad, cu colonelul acela, Ardeleanu, sau cum îl cheamă. S. B.: Acolo a fost o diversiune ca să se compromită toată familia Ceaușescu. Ca schemă era să se arate că el ar fi acționat la Sibiu; deci gașca
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
toarce. Al dracului de rotund mai merge. A interferat cu cîmpul de magnetoni de la farfurie, spune Onofrei rîzînd. Dar ce al naibii a mai interferat! Mă despart de Onofrei. Mi-i tare drag. Un confrate, un savant ca și mine. Pușca lui moș Saldaru În timpurile roșii, în România nu erau mulți vînători. În tot nordul raionului Săveni era doar un om amărît, care avea un pușcoci cu țeava lungă și cu patul crăpat și nituit stîngaci. După '89 a apărut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asemenea accesorii erau mîndria celor care înspăimîn tau lighioanele țării. Dar cum spuneam la început, pe vremea celui care masacra doar el jivinele țării, era doar cîte un pîrlit de posesor de pușcoci. Spre bucuria sălbăticiunilor. În nordul Moldovei avea pușcă doar Ion Saldaru și era nedespărțit de aceasta. Avea reputația de cel mai calic om din Europa și poate chiar din Eurasia. Căsuța, care adăpostea o droaie de copii, avea o singură cămăruță, ocupată de un soi de sobă zidită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pat era totuși plăcută și gerul nu reușea să-și facă de cap. Ușa, neglijent făcută, nu etanșa încăperea și, cînd viscolea, omătul se așeza în suluri mici chiar în casă. Deși nu avea nici o obligație, Saldaru pleca zilnic cu pușca în spate și cutreiera coclaurile stepei moldave. Nimeni niciodată nu l-a văzut cu vreun iepure sau cu vreo altă jivină împușcată. Oamenii, mai ales vecinii, îl spionau în fel și chip, ca să-l toarne, dar efortul lor era zadarnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
copii, mari admiratori ai pușcociului, Saldaru nu brava deloc cu povești vînătorești. Hai, moș Ioane, spune-ne și nouă ceva despre cum împuști! N-am voie să împușc decît cu voia șefilor. Care șefi? De la Săveni. Atunci de ce cari mereu pușca asta cu mata? Păzesc să nu-și facă de cap braconierii. Cine? Braconierii, ăia de prind iepuri cu cîinii. Acu, iarna? Cîmpul este pustiu, nu vezi zare de om! Nu se știe niciodată! Ai prins mata vreunul? Ehe, he... Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
plăcut mai mult a fost bubuiala aceea ca de tun. După ani și ani, fiind student, l-am văzut din nou pe moș Ion Saldaru. Mare cinste a crezut că-i fac. Încă foarte curios, îi cer voie să văd pușca. Nu-i funcționabilă, îmi spune liniștit. De ce? I s-a stricat percutorul și modelul ăsta fiind vechi, altul nu am găsit. De cînd, moș Saldaru? Dintotdeauna. N-am tras nici un foc cu ea. Atunci... Îmi era dragă. Tare dragă. Herman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nebunului au devenit clare: Bădie, Dumitru, eu sînt, Victor, nepotul matale. Așa viteaz ești?! Dumitru însă n-a ieșit din stufăriș decît atunci cînd l-au rugat și muierea și fătuca să iasă de acolo. Dacă aș fi avut o pușcă..., spunea moale Dumitru. Eroi și capcane meșteșugite Eram acoperit în întregime de zăpadă, trecusem în lumea drepților și nu-mi mai păsa de nimic, de absolut nimic. Stai un pic, moș Gică, dacă ai trecut în lumea drepților, erai mort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ce, numai averea asta o aveau? Aveau animăluri, orătănii și porci. Dar ce porci! Cu slana cît un lat de palmă! Prin odăile nenumărate erau mobile, fel de fel, erau țesături măiestre și, pe deasupra, într-o cameră erau și două puști. Trei zile și trei nopți a durat nunta și trompetiștii aveau bășici pline cu apă sărată pe buze. Doru și Natașa au fost conduși cu alai la casa bunicilor, duși pe ceea lume de mult, ca să se simtă bine, porumbeii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sătenii care încă se zbuciumă pe acest pămînt minunat. Hai, băi, că am venit degeaba, îndeamnă oamenii unul mai nervos. Stați, nu plecați, mai încercăm o dată, spune moș Tudor. Deci nu umblă cu țîțele goale? Ba da, moș Tudor. Umblă pușcă, da pușcă, pușcă. Ahh... Deci n-au nimic pe ele? Nu, absolut nimic. Doar cîteodată, cîte o frunză, dar nu prea mare! Asistența nu mai respiră și ochii strălucesc de curiozitate. Dar bărbații? Tot pușcă? Sigur, mai pușcă decît pușca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încă se zbuciumă pe acest pămînt minunat. Hai, băi, că am venit degeaba, îndeamnă oamenii unul mai nervos. Stați, nu plecați, mai încercăm o dată, spune moș Tudor. Deci nu umblă cu țîțele goale? Ba da, moș Tudor. Umblă pușcă, da pușcă, pușcă. Ahh... Deci n-au nimic pe ele? Nu, absolut nimic. Doar cîteodată, cîte o frunză, dar nu prea mare! Asistența nu mai respiră și ochii strălucesc de curiozitate. Dar bărbații? Tot pușcă? Sigur, mai pușcă decît pușca. Ohh, ...Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se zbuciumă pe acest pămînt minunat. Hai, băi, că am venit degeaba, îndeamnă oamenii unul mai nervos. Stați, nu plecați, mai încercăm o dată, spune moș Tudor. Deci nu umblă cu țîțele goale? Ba da, moș Tudor. Umblă pușcă, da pușcă, pușcă. Ahh... Deci n-au nimic pe ele? Nu, absolut nimic. Doar cîteodată, cîte o frunză, dar nu prea mare! Asistența nu mai respiră și ochii strălucesc de curiozitate. Dar bărbații? Tot pușcă? Sigur, mai pușcă decît pușca. Ohh, ...Da cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ba da, moș Tudor. Umblă pușcă, da pușcă, pușcă. Ahh... Deci n-au nimic pe ele? Nu, absolut nimic. Doar cîteodată, cîte o frunză, dar nu prea mare! Asistența nu mai respiră și ochii strălucesc de curiozitate. Dar bărbații? Tot pușcă? Sigur, mai pușcă decît pușca. Ohh, ...Da cînd te întîlnești cu ei, se îmbracă? Pun o centură cu niște frănjurei, dar se vede tot. Oamenii rîd cu poftă și mulțumirea se citește pe fețele lor. Dar mașini au? Televizor, becuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pușcă, da pușcă, pușcă. Ahh... Deci n-au nimic pe ele? Nu, absolut nimic. Doar cîteodată, cîte o frunză, dar nu prea mare! Asistența nu mai respiră și ochii strălucesc de curiozitate. Dar bărbații? Tot pușcă? Sigur, mai pușcă decît pușca. Ohh, ...Da cînd te întîlnești cu ei, se îmbracă? Pun o centură cu niște frănjurei, dar se vede tot. Oamenii rîd cu poftă și mulțumirea se citește pe fețele lor. Dar mașini au? Televizor, becuri și altele, au? N-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se leagănă vioi, urmărind fidel drumul improvizat de pădurari. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cam peste tot. Floricel cînd apărea curgeau toate de pe el și fiecare instrument, necesar neutralizării sau nimicirii inamicului, nu se găsea la locul său. Lopățica era cu coada între picioarele sale, împiedi cîndu-l la mers. Bidonașul cu ulei (de uns pușca) îl încurca la buzunare, binoclul era în spate și se bălăngănea lovindu-l pe șira spinării, masca de gaze îi venea în față, încur cîndu-l îngrozitor, pușca îi cădea de pe umeri, foaia de cort, desprinsă pe jumătate, se tîra pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
coada între picioarele sale, împiedi cîndu-l la mers. Bidonașul cu ulei (de uns pușca) îl încurca la buzunare, binoclul era în spate și se bălăngănea lovindu-l pe șira spinării, masca de gaze îi venea în față, încur cîndu-l îngrozitor, pușca îi cădea de pe umeri, foaia de cort, desprinsă pe jumătate, se tîra pe jos. Chipiul îi venea peste ochelari și transpirația de pe ochelari îi venea peste ochi. De usturime ochii se înroșeau, de credeai că are cea mai avansată conjunctivită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]