3,731 matches
-
iubirii lui Dumnezeu. De fapt, el recunoaște trei căi, trei feluri de a-l imita pe Maestru: «Domnul nostru ne-a dat ca exemplu trei căi, pe care el însuși le-a practicat, toate trei divine: calea de la Nazaret, calea pustiului și calea lucrării evanghelice». În aceste trei împrejurări ale vieții lui Isus, el vede viața pur contemplativă (calea pustiului), detașată de lume pentru a se dedica rugăciunii și penitenței; viața apostolică (lucrarea de evanghelizare), care exprimă zelul și iubirea lui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ne-a dat ca exemplu trei căi, pe care el însuși le-a practicat, toate trei divine: calea de la Nazaret, calea pustiului și calea lucrării evanghelice». În aceste trei împrejurări ale vieții lui Isus, el vede viața pur contemplativă (calea pustiului), detașată de lume pentru a se dedica rugăciunii și penitenței; viața apostolică (lucrarea de evanghelizare), care exprimă zelul și iubirea lui Dumnezeu față de orice om prin intermediul tuturor lucrărilor de evanghelizare specifice preoților și consacraților; viața de la Nazaret, apropiată de viața
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai întâi la Notre-Dame des Neiges, iar mai apoi la Akbès, unde fratele Charles a înfăptuit exodul său interior de purificare și de axare pe esențial. Solitudinea asistată a vieții monahale l-a făcut capabil să trăiască dura solitudine a pustiului, considerată ca o renunțare la orice fel de protecție pentru a se expune în mod radical în fața riscului părtășiei. Familiile care au apărut din «carisma» fratelui Charles riscă să cunoască puțin faza monahală care a pregătit experiența specific „defoucauldiană” de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
specificitatea nu este doar adorarea euharistică, practicată chiar exagerat în vremea sa, ci lectura personală a Scripturii, în mod special a evangheliei, comentată, în scris, în fiecare dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării euharistiei în solitudinea pustiului în care era unicul creștin, micul frate preferă să rămână în locul său de pustiu solidar, hrănit de evanghelie. De fapt, în acele vremuri era interzisă celebrarea liturghiei fără a avea pe cineva care să asiste, iar el, în plin pustiu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
personală a Scripturii, în mod special a evangheliei, comentată, în scris, în fiecare dimineață. Atunci când de la Roma îl vor priva de posibilitatea celebrării euharistiei în solitudinea pustiului în care era unicul creștin, micul frate preferă să rămână în locul său de pustiu solidar, hrănit de evanghelie. De fapt, în acele vremuri era interzisă celebrarea liturghiei fără a avea pe cineva care să asiste, iar el, în plin pustiu, nu avea, decât foarte rar, pe cineva. În acest sens, a cerut o dispensă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
un amestec de umilință și orgoliu care duce la însingurarea pe „insula nimănui”. Poemele, trecute prin vama solitudinii, au o tonalitate difuză, cețoasă, scrise fiind ca pentru sine. Credința în puterea orfică a cuvântului („Un acoperiș plin de îngeri, un pustiu sub cer, / doar cuvântul ieșit pe fereastră ca un bărbat / prins în adulter / spintecă bolta și se răstignește pe cruce iubit.”) îl determină pe poet să se confeseze psalmodic, parcă de-a dreptul cerului, așa cum se întâmplă în poemul amplu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
pe filisteni în scriitura plăsmuitorilor ivriți unde îi găsim în Exodul ,,13,17 După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Elohim nu l-a dus pe drumul care dă în țara Filistenilor...( Feciorașii lui Iahwiță au fost duși în pustiu să se prăpădească generațiile care în țara egiptenilor s-au dat nu- mai după religia acestora după cum spune Iosua la 5,2.) 23,28 Voi trimite viespile bondărești înaintea ta, și voi izgoni dinaintea ta pe heviti, canaaniți și hetiți
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
adică pe ei Iahwiță vroia să-i crăcăneze peste tot pămîntul pe care și-l întindeau ca o praștie. Dar descrierea este una geografică, adică est - Marea Roșie; vest - Marea filisteni- lor pe care noi o știm că este Marea Mediterană; sud - pustiul care duce în Egipt iar nord ,,rîu”, adică rîul Iordan de la izvoare pînă la vărsare în Marea Roșie. Acest teritoriu pe care neamul lor de prădători pretind că le-a fost hărăzit de către Iahwe, l-au numit cu emfază ,,țara făgăduinței
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
despre Zamolxe dovedesc faptul că le-a știut și Herodot dar ca un îndîrjit mincinos a crezut că istoria va rămîne așa cum a plăsmuit-o el. Și iarăși cu nerușinare minte cînd spune că la nordul fluviului este un imens pustiu unde patrulează oștirea lui Buz-buz deasupra apei cu șpăngile lucind în soare și cum cutează unul a se apropia de iadul terestru, vajnicii paznici îi fac fundul ciur. Prea miroase a lălăială pentru țîncăi! Și el știa ca și cei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
timpul cînd s-au apucat să-și plăsmuiască revelațiile - secolul ll î.e.n. - dar le-au falsificat atît de mult încît foarte greu reușești să descoperi ceva urme ale unei realități cunoscute din alte izvoare. Deși ivriții sînt semiți veniți din pustiurile Arabiei pe capul egiptenilor apoi a populațiilor din Ca-naan, ei își născocesc un strămoș mitologic arameu, adică de origine scită care în cîntarul istoriei să tragă greu. După ce familia lui Avram pleacă din orașul Ur al Caldeei și se reîntoarce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
nu putea obiectiv vorbind să ducă la răsturnarea, transformarea, revoluția radicală (să-i spunem oricum) pe care mulți dintre noi au visat-o. Mă transform în avocatul diavolului și încerc ajutat și de Octavian Paler să înțeleg de ce vorbim în pustiu, m-am lămurit (p. 345), de ce Don Quijote pierde din ce în ce mai mult teren, e din ce în ce mai izolat, mai ridicol (p. 343). Ce mai poate oferi Estul lui Don Quijote decât gloria rușinii (p. 370)? Aceasta ar fi o față a medaliei. Există însă și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a Adunării Deputaților cu ocaziunea reformei învățământului primar, Imprimeria statului, București, 1924. Mănciulescu, Alexe, Paradoxa Săcuiască, Institutul de Arte Grafice Viața Românească, Iași, 1927. Mehedinți, S., Profesorul, temelia tuturor reformelor școlare, Editura librăriei Socec & Co., București, 1929. Mihăileanu, M., "În pustiul carierei de profesor secundar", în Revista generală a învățământului, nr. 3-4, 1936. Narly, C., Educație și ideal, București, Editura Casa Școalelor, 1927. Negulescu, P. P., Reforma învățământului - proiecte de legi, Tip. "România Nouă" Th. Voinea, București, 1922. Nistor, Ion, Politica
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de metafora unui dans pasional al ființei, în care se răsfrâng umbrele vieții și ale neantului, precum și umbra lui Hristos. În Somn de lup (1990) predominant este dacismul ancestral al sufletului, proiectat în fantomele lupilor, călăuzite de un sentiment al pustiului și al nopții, ca în istoria neamului românesc. „Poet substanțial în descendență nichitiană” (Eugen Simion), M. este deopotrivă un autor cultivat și modern, care își transpune estetic emoțiile, le radicalizează expresiv și îmbină două registre, tradițional și modern, fiind cuprins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
a Țărâi Moldovei (sustrase, prin forța sau grația unor imagini, convenționalismului speciei și întregite în manuscris, în 1689-1690, versurile „la stemă” ajung să constituie cea mai reprezentativă compunere originală a mitropolitului, superioară poemului cronologic). Darurile de merinde divină iscă în pustiu ospețe prelungite, generoasa dispunere a culorii, frustețea, primitivitatea, în sens preclasic, a tabloului evocând belșugul „cămărilor cerești”: cârduri de crâstei, făină de grâu, „unt în stride”, „pepeni și slănină”. Înfățișarea demiurgului abia trezit din somn, „rumăn” la față și, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
vreme în Orientul Mijlociu, în Nigeria și în Algeria, pentru ca în anii 90 să locuiască mai ales în Cuba, în Uruguay și în America centrală. Prin urmare, atunci cînd ne plimbă, alături de Yersin, între Europa și Asia, prin păduri virgine sau pustiuri sălbatice, răvășite de epidemii, îl urmăm cu încîn tare și convingere, pentru că totul "sună" autentic. Nimic nu pare inventat sau adăugat, neverosimilul destin al lui Yersin cucerind prin naturalețe. Și romanesc involuntar. Relatările peripețiilor sunt cu atît mai suculente și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație, în fine, în vremea războaielor coloniale. Altfel spus, corespondența întredeschide o ușă spre nebănuite resorturi de tandrețe și varii sentimente ale autorului Pustiului dragostei. Și trezește din nou interesul cititorului contemporan pentru o figură majoră a secolului trecut, pe care nici măcar premiul Nobel obținut în 1952 nu părea să o mai ferească de pulberea nimicitoare a uitării. E drept că indiferența respectuoasă manifestată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de mari tablouri, litografii fantastice în care o Babă Cloanță săvârșește nocturnele călăriri satanice, ori șapte frați încălecați pe zmei aleargă pentru o fată cu flori galbene în păr. Mai ales caracteristică este jalea într-o geografie fabuloasă, făcută din pustiuri, din prăpăstii, în care călugărița lunatecă se înfundă în mari păduri la chemarea iubitului anonim: Hai cu mine-n codrul verde S-auzi doina cea de jale Când plăieșii trec la vale Pe cărarea ce se pierde. Să vezi șoimul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
înfocate, De la India brahmină, unde fiarele-ncruntate, Pardoși, tigri, șerpi gigantici stau în junglă tupilați, Pândind noaptea elefanții cu lungi trompe înarmați. Fericite călătoare! zburând iute pe sub ceruri, Au văzut în răpegiune ale Africei misteruri: Lacul Ciad și munții Lunii cu Pustiu-ngrozitor, Nilul alb cărui se-nchină un cumplit negru popor. Călătoare scumpe mie!... Au lăsat în a lor cale Asia cu-a sale râuri, Cașemirul cu-a sa vale, Au lăsat chiar Ceylanul, mândra insulă din rai, Și revin cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
șir de osîndiți! Pe vânăta lor față Necontenit sunt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață, Și pe-al lor trup de sânge ud Des cade biciul crud. Sărmani!... de șase luni acum, Ei merg fară-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost, nici zare. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! În urma lor și pe-mprejur, Cazaci, baskiri sălbatici Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai sburdatici, Și-n zarea sură
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rea sau bună, Vîntu-mi bate, frunza-mi sună, Și de-i vremea bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. Omul trăiește în sublimă nesimțire. Văduva tinerică hibernează într-o căsuță de pădure năpădită până peste gard de zăpezi, într-o leneșă părăsire de sine: Părul ei cel negru, moale Desfăcut cădea la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
destin, balaur? Peste blestem și ură. Aducîndu-și aminte că e prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în psalmi de o simplitate complexă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
gătirăm din trupul prihănit Ce sta întins și rece în turnul părăsit: Și mortul era visul suprem de așteptare. IULIU C. SĂVESCU Iuliu C. Săvescu, mort de ftizie în 1904, e un nostalgic în căutarea de spații exotice, evocator al "pustiului ars saharian" și al celor două poluri: La polul nord, la polul sud, sub stele veșnic adormite, În lung și larg, în sus și-n jos se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheață ce adorm pe așternutul mării ud. Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adaptat diferitelor medii, și-au stins lumina ochilor ca să nu mai vadă soarele, și-au exagerat personalitatea ridicîndu-și gâtul deasupra arborilor și ascunzîndu-și numele lui Dumnezeu sub pseudonimul de girafă, s-au strâns în mușuroaie ori s-au răzlețit în pustiuri, au întins aripi să se înalțe în albastru ori s-au coborât în adâncurile nebănuite, aprinzîndu-și un far luminos deasupra orificiului veșnic căscat ca să înghită o pradă, s-au făcut mlădioase, șerpuitoare alge, ori monstruoase balene ce aruncă necontenit clisme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n care faraonii culcați sacerdotal Se-nșiruie-n sicriuri masive de santal. Orbitele lor pline de-al veacurilor scrum Afumă cu mirosuri de naft și de bitum Pereții necropolei profunde, unde ei Trăiesc postum în raza puternicilor zei. Evocarea unui pustiu asiatico-african cu rinoceri și păduri ca zona singuratecă unde s-ar putea pune mâna pe sufletul naturii e grandioasă: Doream să fiu eu singur cu-a gândului tortură Acolo unde punctul și linia dispare, Eu singur în mijlocul profundelor Sahare, Ca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii surpați ai iubitei, iar de la tuberculosul Jules Laforgue toamnele insalubre, tusea și ftizia, în timp ce nevrozele, macabrul, sentimentalismul morbid, claviristele care cântă marșuri funebre de Chopin își au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]